Am văzut mai multe articole legate de un incident petrecut duminică seara: un tânăr de 20 de ani s-a răsturnat cu mașina în zona Complexului Studențesc. A scos parapeți, s-a rănit ușor. Din fericire, nu au fost și alte victime.
Nu mi-am propus să vorbesc despre teribilismul vârstei. Nici despre lipsa de responsabilitate față de propria persoană și față de cei din jur. Cred că mai important ar fi să ne întrebăm cum se deplasează tinerii actuali și care sunt rațiunile din spatele acestor alegeri. Tinerii de gimnaziu și liceu sunt lăsați în fața sau în apropierea școlii de către părinți sau merg cu mijloacele de transport în comun. Când se află în preajma majoratului, aproape toți acești tineri își iau permisul de conducere și își câștigă libertatea de mișcare în fața părinților. Teoretic. Timișoara, oraș universitar, prezintă un procentaj ridicat de studenți veniți din alte colțuri ale țării. Poate există cazuri obiective în care un student să fie nevoit să adopte mașina drept mijloc principal de transport, dar în rest, nu înțeleg… Oricum, Complexul Studențesc, sau spațiul ce ar trebui să fie un campus, este sufocat de mașini. Nu ar fi o idee rea să se studieze mai bine campusurile din străinătate și să se aducă îmbunătățiri și la noi în țară.
Timișoara este mică. Distanța între școală și casă/cămin poate fi parcursă cu ușurință pe jos (este mai sănătos!!), cu bicicleta (există programul gratuit studentObike al Asociației Green Revolution, iar la nevoie se poate beneficia și de sistemul de închiriere biciclete al RATT – Velo TM ), cu mijloacele de transport în comun (cu facilități pentru elevi și studenți).
Încă de acum câțiva ani am avut ideea de a colabora cu universitățile pentru campanii speciale de încurajare a mersului pe bicicletă în rândul studenților. Dar de fiecare dată când am inițiat o discuție, ne-am blocat de lipsa infrastructurii: unde își pot parca studenții în siguranță bicicletele fără a fi furate. Poate găsim un răspuns și o soluție într-un final.
Pe de altă parte, avem tineri responsabili. Sunt mândră de voluntarii mei Verde pentru Biciclete – le atrag mereu atenția că sunt modele pentru cei de vârsta lor. Dau un exemplu pozitiv, de … normalitate în definitiv. Iar faptul că sunt bicicliști, nu exclude statutul de șofer sau pieton pe care îl pot avea în altă circumstanță. Important e să facem alegerile potrivite fiecăreia.
Un alt exemplu de normalitate îl constituie părinții care vin la pedalările Verde pentru Biciclete cu copiii. Bucuria lor de a se plimba pe străzi alături de o mulțime de alți bicicliști este contagioasă. În mod normal, legislația în vigoare prevede circulația pe bicicletă pe străzi de la 14 ani în sus. Mai cu zâmbetul pe buze, mai cu negocieri, Serviciul Rutier ne permite întrucâtva acest lucru. În orice caz, mă bucur că cei de la OPTAR muncesc la schimbarea acestor reguli. Dacă ne dorim un mediu mai sănătos și mijloace de deplasare alternative și sustenabile, trebuie să muncim la educație, infrastructură și legislație.
În final, poate ajută să vedeți acest filmuleț mai mult decât grăitor despre pedalatul către școală.