Luni de minune

Iubesc zilele de luni. Am spus-o în permanență în ultimii ani. Pentru mine, au o energie specială. Erau zilele cele mai productive, cele mai pline. De muncă și de oameni întâlniți. De reevaluat situațiile și de umplut agenda. Întotdeauna, zilele de luni sunt zilele în care zâmbesc cel mai mult.

Într-o zi de luni am adus-o pe lume și pe Draga. Așa cum am prezis de-a lungul sarcinii, copilul ăsta a venit mai repede. Ce-i drept, cu doar 2 săptămâni înainte de data preconizată. Am împărtășit o zi specială, noi două. Cu apa ruptă la 1 noaptea, ca în filme, cu un travaliu lejer, fără dureri, contracții resimțite în travaliu, fără nevoie de epidurală, cu tatăl ei lângă mine în etapele finale ale nașterii, pot spune că a fost o experiență frumoasă și sunt recunoscătoare pentru cât de ușor a fost totul.

Dacă mă uit însă la lunile de zile din urmă, e clar că a fost provocarea vieții mele. Aveam în plan un copil anul ăsta. Anul trecut, pe vremea asta, am afirmat că eu, sora mea și cumnata mea (soția fratelui meu) vom fi însărcinate în același timp. Dar când s-a întâmplat, tot am fost surprinsă, iar acum știu că nu am fost pregătită. Asta pentru că am fost la o răscruce de drumuri și profesional vorbind. Planificarea copilului m-a determinat să refuz postul de manager de marketing la Arsenal Park și să rămân manager de comunicare. Eu m-am văzut mereu muncind până în ziua nașterii. Nu a fost chiar așa pentru că episoadele de la începutul sarcinii de sângerare și hemoragie m-au forțat să rămân aproape 8 luni la pat și să renunț la lucru. Cu încredere, cu cea mai bună doctoriță (dna dr. Mariana Ciupa), cu medicamentație, cu injecții și cu sprijinul oamenilor foarte apropiați, am ajuns cu bine la final. Viața mea în ultimele luni s-a schimbat radical și mi-a luat tot atâta să accept asta. Știu că am cel mai bun partener de viață, cel mai fain om din lume pentru mine. Dragul a avut încredere în copilul nostru și când eu mi-am pierdut speranța. A avut încredere în mine că reușesc să duc sarcina până la capăt. A fost acolo în fiecare moment, inclusiv când a venit Draga pe lume.

Nu mă sfiesc să împărtășesc experiența mea pentru că îmi imaginez că sunt destul de multe femei care se confruntă cu probleme legate de sarcină și naștere. Înainte de a rămâne însărcinată, toate analizele au fost în ordine, totul arăta bine, deci nu ar fi trebuit să fie nicio problemă. Și totuși… Dacă cineva ajunge la acest articol și are nevoie de o încurajare, iată ce ar trebui să știe:

”M-am uitat la tine, te-am văzut fericită și am spus că e momentul să facem un copil”

1.  Așa afirmă Dragul că am rămas însărcinată. Poate credeai că e un mit, dar femeile rămân gravide când sunt fericite: când sunt relaxate, când se simt iubite, când se simt sprijinite, când simt că sunt pe un făgaș bun în viața lor. Creează oportunități de a petrece timp de calitate cu partenerul, de reconectare și de reîndrăgostire. Tu știi mai bine cum să faci asta, ține de intimitatea și de caracteristicile fiecărui cuplu în parte.
2. Dacă încerci de mult timp să rămâi însărcinată, caută cel mai bun doctor pentru tine. Eu merg la doctorița mea de 5 ani, așa că am rezonat tot timpul cu ea. Dar dacă nu eram pe aceeași lungime de undă, nu m-aș fi sfiit să cer și o a doua părere. De asemenea, fii cu analizele la zi. Nu ezita să apelezi la medicamente care să te ajute. Nu am luat, dar două femei însărcinate pe care le cunosc au luat Profecund și au reușit după câteva luni.
3. Nu te speria la prima sângerare. În unele cazuri, se întâmplă. Rămâi calmă și nu îți pierde speranța. Ține minte că nu depinde totul de tine. Eu sunt tare recunoscătoare că episoadele mele au trecut cu bine, iar asta mă face să fiu mândră că Draga a fost puternică și că ne-a ales pe noi drept părinții ei.
4. Nu te învinovăți dacă simți că sarcina nu e cea mai fericită perioadă din viața ta. Pentru mine nu a fost. A fost cu stres, cu gândul la riscuri, cu mult timp petrecut singură, obligată la repaus la pat. Am simțit că trece o parte din viață pe lângă mine și am încercat să îmi umplu ziua cu citit, documentat, scris, etc. Dar absolut toate au meritat!
5. Dacă nu vrei, nu lăsa oamenii să pună mâna pe burta ta! Fii foarte clară în privința asta, fără rușine. Mi se pare un lucru extrem de intim și nu mi-a plăcut deloc ca oamenii să facă asta în rarele momente când eram în stare să ies din casă. În condițiile în care eu protejam cât puteam puiul, nu am vrut ca nicio energie negativă sau un gând nepotrivit să mă atingă și să ajungă la ea.
6. Nu te învinovăți dacă interacționezi doar cu o mână de oameni. Deși dornică de socializare, nu am simțit nevoia să vorbesc nici măcar cu prietenii apropiați. Și mă bucur că au înțeles asta, că mi-au dat spațiu și că m-au susținut mereu, neluând-o personal.
7.  Dacă nu ai o problemă medicală, alege o naștere naturală. Eu am început să mă uit la filmulețe pe YouTube cu vreo 2 luni înainte. Filmulețe cu testimoniale, cu sfaturi, etc. Așa am auzit de conceptul HypnoBirthing, foarte puțin spre deloc cunoscut la noi în țară. Am dat peste un set de afirmații pozitive, pe care le-am ascultat inclusiv în travaliu. Doctorița cu care am născut a zis că eu sunt extrem de rezistentă la durere, însă eu mă plâng și când mă împung cu acul, darămite când este vorba de așa o situație extremă prin care trece corpul. Eu bănuiesc că lipsa durerii din timpul nașterii s-a datorat afirmațiilor respective. În definitiv, fiecare crede ce vrea, face cum i se potrivește și acționează conform propriilor credințe.

Nu vreau să mă lungesc prea mult. Îți aduc aminte că toate trec. Chiar și din cele mai urâte perioade din viața noastră ieșim cu o lecție învățată, cu un mesaj pozitiv de transmis mai departe. Acesta e mesajul meu: ai încredere, în final totul va fi așa cum trebuie să fie.

Pe minunea mea o cheamă Draga Georgia Zăgan și azi împlinește o lună.