Draga, fetița mea, are 2 ani și 4 luni azi. Cărțile îi sunt familiare, crește cu ele. Constituie una dintre activitățile noastre zilnice. Eu iubesc să citesc, astfel cărțile sunt ceva obișnuit în casa noastră și mi-a venit natural să o introduc pe Draga în universul lor și pe ele în universul lui Draga. Dacă ar fi să trec în revistă câteva dintre beneficiile cititului, pe scurt, ar fi : dezvoltarea limbajului, a imaginației, a creativității, a memoriei și a empatiei, oferirea unor momente de relaxare pentru trup și minte, îmbogățirea cunoștințelor, îmbunătățirea capacității de concentrare, îmbunătățirea capacității de a face conexiuni, îl ajută pe copil să aibă rezultate mai bune la școală, să cunoască mai bine lumea în care trăiesc, să își tragă propriile concluzii. Pentru mine, cel mai mare beneficiu îl constituie conectarea cu cel mic, faptul că putem crea și trăi o experiență plăcută și memorabilă în acel timp petrecut împreună. Mintea copiilor o va percepe ca pe un factor generator de fericire și aceștia vor dori să o repete. Și astfel le crește și încrederea în ei înșiși.
Dar, concret, ce putem face noi pentru a crește copii cărora le plac cărțile? Am tras câteva concluzii din experiența noastră de aproape 2 ani și, din ce am mai văzut că practică unii părinți din experiența lor împărtășită pe grupuri de genul “Ce le citim copiilor”. Desigur, fiecare alege ce i se potrivește.
Să le oferim modele, citind noi înșine de plăcere
În primele luni ale lui Draga, când dormea mult, profitam să citesc. Întotdeauna am o carte în pat cu mine. Nu citeam cu voce tare, dar am înțeles că sunt părinți care fac asta mai ales pentru a-i obișnui pe copii cu vocea lor, cu intonația, cu activitatea în sine. Eu nu am simțit să fac așa. Ce știu eu e că cei mici își imită părinții și le adoptă obiceiurile. Pentru unii, cititul alături de un părinte sau în tandem, fiecare cu cartea lui, devine și o amintire specială.
Să îi lăsăm să exploreze singuri cărțile
Da, știu, e mai greu de făcut asta. La primul copil avem tendința de a prea proteja cărțile. Mai ales dacă au fost mai scumpe, dacă au elemente deosebite, dacă sunt mai fragile, dacă au fost dăruite de cineva special, etc. E normal, vedem că cei mici le cercetează sub toate formele. Le gustă, le rod, le rup, trag de ele, le colorează în final… noi am înlocuit câteva cărți faine, răscitite, prea uzate. Dar i-am acordat încredere lui Draga că, în timp, va aprecia obiectul în sine și că va avea grijă de ele. Nu am ajuns încă în punctul ăla, dar o văd cum întoarce și paginile mai fine și zic că suntem pe drumul cel bun. Mai amintesc aici de cărțile interactive: ideal ar fi să le indicăm elementele speciale, să le arătăm cum să facă și să îi lăsăm să încerce singuri. Și eu nu am văzut până acum copil să nu fie încântat de cărțile interactive sau senzoriale, care le activează toate simțurile.
Citim la orice oră
Pentru noi, parcurgerea cărților este o activitate în sine. Unii părinți preferă o rutină zilnică de citit, însă pentru copii până în 3 ani, când timpul lor de concentrare asupra unei activități este mic, un program anume de citit mi se pare irealizabil. Eu intuiesc când îi pot propune să ne uităm peste cărți, asta în cazul în care Draga nu mi-o ia înainte. Prefer ca fetița mea să știe că e perfect acceptabil să citească o carte la orice oră din zi dacă este posibil decât să îi creez asocierea carte-somn și să includ cărțile doar în rutina noastră de dinainte de somn. Am observat că trebuie să fim atenți ce cărți alegem înainte de nani pentru că… s-ar putea să îi sară somnul.
Dacă cel mic pleacă de lângă carte, părintele continuă să citească
Recunosc că am auzit destul de târziu despre această tehnică. Așa cum ziceam mai sus, bebelușii și copiii sub 3 ani nu pot sta foarte mult într-o activitate. Câteodată nu au răbdare să terminăm de parcurs o carte. Eu obișnuiam să o abandonez când cartea nu mai prezenta interes și fetița se apuca de altă joacă. Până am dat de sfatul aceasta. Însă are sens : există foarte multe beneficii în a asculta când ți se citește o carte – copilul deprinde că poate face două lucruri în același timp și învață să își imagineze povestea fără a vedea imaginile. Această recomandare merge bine în combinație cu următorul sfat :
Să facem cititul interesant
Știu să citesc cu intonație, însă stau prost la role-play și la vorbit cu voce scăzută. Cred că mulți părinți întâmpină la început problema asta – nu suntem obișnuiți, pur și simplu. Dar învățăm cum să o facem astfel încât să sune natural. Indicat ar fi să folosim onomatopee, cuvinte care rimează, să atragem atenția asupra diferitelor însemne speciale (precum semne de circulație, signalistica mașinilor de pompieri / ambulanță / poliție). Să cântăm, chiar dacă nu avem voce. Să batem din palme, să gesticulăm, să adoptăm o mimică potrivită. Lectura ar trebui să fie distractivă, avem multă libertate de interpretare. Dacă facem măcar câteva din lucrurile de mai sus, copiii vor percepe timpul cu cărțile ca pe o joacă plină de lucruri noi și distractive de descoperit.
Punem întrebările potrivite
Când am început să studiem cărți cu povești și cărți de căutare, am început să îi pun lui Draga întrebări. La început să îmi indice un personaj sau un obiect. Mai apoi, când a avut deja un vocabular compus din câteva cuvinte, am întrebat-o despre imagini, culori, personaje, legături între personaje, unde se află un anumit personaj sau obiect, ce se întâmplă cu acestea, etc. Nu sunt întrebări standard, cred că toți ne prindem cum ar trebui să procedăm, ținând cont și de interesul celor mici.
Fiecare cadou include și o carte
Ne-am obișnuit să includem cărțile în pachetul ei de cadouri de ziua ei și de sărbători. Nu primește niciodată multe cadouri, am devenit destul de stricți cu asta. Cărți primește periodic și nu i le prezentăm drept cadou, ci ca pe cumpărături normale. Însă ea țopăie de fericite când descoperă fiecare carte în parte.
Oferim cărți și altor copii
Ce am învățat eu este să am acasă un stoc de cărți pentru copii de diferite vârste. Fie mergem în vizită fie primim câte o vizită pe neașteptate și atunci m-am obișnuit să fiu mereu pregătită. Dar mi-am făcut o regulă : chiar dacă e vorba de o carte menită unei vârste mai mari, să am grijă ca și Draga să aibă un exemplar în bibliotecă (deși, poate, nu e printre cărțile pe care le studiem mereu). Asta ca să nu avem surpriza că nu putem oferi cartea. Mai mult decât atât, mereu îi arăt lui Draga exemplarul ei și exemplarul pe care îl oferim. Iar Draga este bucuroasă să ofere cadoul. În rest, m-am obișnuit să ofer nepoțeilor și copiilor din jurul nostru cărți de ziua lor și la sărbători. Dacă pot, întreb mamele ce preferințe au cei mici și ce cărți mai au în bibliotecă.
Joaca cu alți copii să includă și parcurgerea unei cărți
Teoretic, sună bine. La noi a funcționat când Draga era mult mai mică și partenerul de joacă la fel. Practic, în ultima vreme joaca cu altcineva presupune multă mișcare și dorința de a avea în mână aceeași jucărie… Dar mă gândesc că, pe când mai crește, o să ne mai uităm peste cărți și cu alți copii și o să fie interesant să descoperim și alte perspective, în funcție de interesele lor și de cum e crescut în familie.
Mers în librării (la evenimente și ales de cărți)
Când ajungeam prin Piața Unirii, inevitabil vizitam o librărie cu Draga. La Două Bufniţe, Cărturești, Citilă. Cum e de mică familiară cu cărțile, nu a produs nicio stricăciune. A avut un an și jumătate când am mers ultima oară într-o librărie, dat fiind că s-a instaurat starea de urgență cauzată de pandemia de COVID 19. Apoi, peste vară și toamnă, cu stările mele de rău și apoi cu operația de torsiune de ovar, nu am mai ajuns. Mă îndoiesc să mai ajungem până anul viitor în primăvară. Dar eu, una, de-abia aștept evenimentele de lectură și atelierele de joacă din librării, care se pretează copiilor peste 3 ani. Să sperăm că se vor îndrepta lucrurile și Draga se va putea bucura de ele.
Avem cărți cu noi în mașină
A fost o vreme când Draga refuza să stea în scaunul ei auto. A fost un chin. Ajunsese să nu o intereseze nici jucăriile. Norocul nostru că în acea perioadă a devenit fascinată de “Hoinari prin anotimpuri”, așa că am reușit în final să o facem să accepte să stea liniștită. Fiecare călătorie cu mașina a devenit mai ușoară. Ca idee, am o geantă de laptop în mașină în care păstrez cărți, cartonate preferabil, ușor de ținut în mână de ea, pe care le schimb periodic.
Avem cărți la noi dacă mergem în oraș
Cum spuneam, avem cărți și în mașină. Câteodată luam toată geanta cu noi dacă mergeam undeva unde știam că nu e loc de joacă sau că trebuie să o țin ocupată cu ceva. Alteori, luam o carte în geanta mea pe care nu o parcursese, pentru a păstra noutatea și pentru a-i ațâța interesul. Alteori dacă ajungeam în Unirii, de exemplu, intram într-una din librării și îi cumpăram cel puțin o carte pe care să o studieze la prânz sau în timpul întâlnirii mele, în funcție de ce aveam de făcut în oraș.
Alegem cărțile potrivite vârstei și intereselor copiilor
Ca orice lucru, cred că trebuie să o luăm pas cu pas. Începem cu cărți senzoriale, alb-negru, apoi cartonate și colorate intens, cu imagini clare, apoi din seria “Primele Cuvinte”, apoi cărți de căutare și cărți de somn ușor, iar mai apoi povești. Am scris un articol cu recomandări de cărți până în 2 ani, aici. Descoperim pe parcurs ce îi interesează. Așa cum, atunci când Draga era fascinată de melci, studiam întruna cărțile unde se regăseau melci. Și au fost o mulțime. Apoi a fost curioasă de păianjeni și i-am cumpărat una anume pentru asta. Întreb prietene cu copii despre cărțile care le plac puilor lor. Periodic, studiez recomandările de carte pentru vârsta fetiței mele de pe grupurile “Ce le citim copiilor”. Câteodată, nu iau în considerare vârsta recomandată de pe cărțile comandate online și nevăzute fizic până atunci. Se mai potrivesc, dar nu mereu. Nu insist cu cele prea avansate pentru că altfel Draga s-ar putea plictisi.
Cumpărăm cărțile pe care și le doresc
În librării, am mai lăsat-o pe Draga să răsfoiască vreo carte, a cărei copertă i se părea interesantă. În funcție de atenția acordată, o cumpăram sau nu. Ce am mai observat este că dacă copiii iubesc o carte a unui autor, sigur vor iubi toate cărțile scrise de acela și își fac astfel mici colecții. Recent am dat de cărțile cu Ema și Eric ale Prințesei Urbane (am auzit demult de ele, dar nu era momentul) și Draga a și îndrăgit-o pe Ema. Deja știe frânturi din cărți, ce îi place Emei, cum o cheamă pe pisică, etc. Urmează să îi completez colecția pe măsură ce crește cu cărțile potrivite vârstei. Mai mult, Draga studiază și coperta spate a cărților și adesea descoperă imagini cu cărți din aceeași serie. Dacă nu le avem, îmi cere să i le cumpăr.
Îi lăsăm să își aleagă singuri cărțile din bibliotecă pe care să le studiem împreună
De obicei, o rog pe Draga să aducă ea cărțile care o interesează. Poate alege aceeași carte zile la rând. Iar eu nu obiectez, dacă aceasta este dorința ei și îi face plăcere. Contribuie la bucuria de a parcurge o carte și de a îndrăgi cărțile.
Alternăm cărțile și alegem diversitatea
Chiar dacă Draga alege în majoritatea timpului ce citește, nu ne limităm la o singură carte. Și atunci îi mai aleg eu cel puțin una. Încerc pe cât posibil să abordez în cadrul unei zile cărți cât mai diverse, deși sunt perioade când avem o anumită tematică. De exemplu, când a venit toamna, am studiat cărți cu anotimpurile cu focus pe toamnă sau am studiat cărți cu specificul sezonului. Acum vine Crăciunul, alegem cărți cu această sărbătoare.
În ceea ce privește alternarea cărților, sunt părinți care au expuse pe rafturi sau în bibliotecă doar câteva cărți săptămânal. Le rotesc. Funcționează pentru ei, dar nu pentru toată lumea. Pentru mine, nu. La noi sunt toate la îndemână. Dacă nu parcurge o carte o perioadă, când o vede, Draga este tare încântată. Și încă o idee: când începem cu poveștile lungi de seară, care se citesc de-a lungul mai multor zile, să fim flexibili dacă ne cer o altă carte decât cea din seara precedentă.
Creăm activități conexe cărților pe care le parcurgem
Sunt unele cărți care ne îndeamnă să punem în aplicare idei din cărți. Cum ar fi rețetele din cărțile cu Pettson și Findus sau cu Connie. Sau preluăm idei de jocuri sau de activități. Sau modelăm din plastilină personaje din carte. Sau reconstruim scene cu ajutorul figurinelor de animale pe care le vedem. În plus, sunt unele cărți care ne ajută pe noi, părinții, când vrem să se învețe să facă la oliță, sau să nu mai plângă la baie sau când vrem să se obișnuiască cu spălatul pe dinți sau cu mersul la grădiniță.
Aducem vorba despre cărțile citite
Câteodată facem o paralelă între ceea ce vedem sau între ceea ce ni se întâmplă și cărțile parcurse, pe care le cunoaștem destul de bine. Copilul poate înțelege atunci mult mai ușor despre ce e vorba, iar încântarea este mai mare.
Îi încurajăm să ne “citească” ei nouă și fraților mai mici
În ultima vreme, Draga parcurge singură și ne explică nouă ce vede în carte. Nu mai e nevoie să îi punem întrebări, mai ales când vine vorba de cărțile pe care le cunoaște bine. Asta dacă își dorește să ne implice în activitatea ei. Mă gândesc că atunci când îi va veni frățiorul, o voi încuraja să îi “citească” și lui. Pun ghilimele pentru că la noi cititul înseamnă parcurgerea cărților prin imagini, nu prin lecturarea și recunoașterea literelor. Nu știu când o voi învăța să citească efectiv, voi urmări interesul ei față de acest aspect. Dar știu că la momentul potrivit, o voi încuraja să ne citească cu voce tare.
Acceptăm să parcurgem împreună aceeași carte de zeci de ori la rând
Știu că pentru noi poate fi plictisitor să ne uităm peste aceeași carte care nu ne stimulează mental. Și, pe deasupra, să ne străduim să o facem interesantă de fiecare dată. Însă înțelegem că asta e nevoia celor mici, asta le creează un anumit control și confort, le face plăcere și probabil li se pare interesant de fiecare dată.
Acceptăm când refuză cărțile
Nu e capăt de lume dacă nu citim în fiecare zi, mai ales în primii ani. Da, sunt studii care arată că un copil de 5-7 ani care citește singur, zilnic, cel puțin 30 de minute, va avea rezultate extraordinare la învătățură. Efectele cititului azi se pot vedea peste 4 ani. Însă, când sunt mici, activi, interesați de o mie de lucruri, nu e cazul să insistăm să citească dacă ei nu vor. Nu am face decât să îi îndepărtăm de cărți, să li se pară o obligație. Și noi avem cam 2 zile pe săptămână când nu punem mâna pe cărți. Iar alteori mie îmi pică ochii de somn și Draga aduce 12 cărți deodată.
Să avem răbdare
Până la urmă, și despre asta este vorba : să avem răbdare. Să înțelegem că e normal să exploreze cărțile băgându-le în guriță sau trăgând de ele. Să înțelegem că nu au răbdare ei să le arătăm diverse elemente sau să citim tot ce scrie pe o pagină. Să avem răbdare când încearcă ei să dea paginile. Da, de multe ori le rup sau se enervează că nu reușesc. Să avem răbdare când încep ei singuri să citească și să înțeleagă cuvinte noi.
Lectura nu trebuie expusă ca pe o pedeapsă sau ca pe o corvoadă, ci ca pe un privilegiu
Copiii înțeleg asta mai ales atunci când mai cresc și vor să rămână treji peste ora de culcare. Atunci îi putem lăsa mai mult cu precizarea că o pot face dacă citesc și îi și responsabilizăm dacă le precizăm la ce oră să stingă becul.
Le creăm un spațiu special pentru citit
Momentan noi avem 3 spații de citit : în pătuțul ei de la Decor pentru copii, despre care am scris aici, în patul nostru mare și în căsuța ei, adică sub triunghiul ei Pikler primit de la buni Dodo și Li se ziua ei. Acum reorganizăm și regândim spațiul din casă și am mai găsit câteva soluții faine pentru spații de citit pentru copii. O să le redau într-un articol viitor pe larg, până atunci menționez doar : fotoliile simple precum acesta, fotoliile puf precum acesta , corturi teepee precum acesta sau acest balansoar-curcubeu.
Audio books
Recunosc că nu obișnuiesc să o pun să asculte, însă nu este o idee rea. Când eram mică, ascultam povești de pe casetă. Acum, la drum lung, se pot asculta în mașină de pe cd/stick/telefon/iPod, etc. Îi ajută să se concentreze și să își dezvolte imaginația în lipsa imaginilor. Până la urmă, și dacă le punem povești de pe YouTube și chiar dacă ei nu se uită efectiv pentru că au altceva de lucru, tot sunt atenți la sunete. Cel puțin Draga este.
Vizionăm lecturi de carte online
La începutul pandemiei, era o practică obișnuită pentru librarii care citeau cărți celor mici în cadrul unor evenimente fizice, în absența acestora. Pentru actori și părinți – persoane publice.
Alegem o bibliotecă accesibilă
O dată ce numărul de cărți al lui Draga a depășit cei doi suporți în care îi țineam, am început să caut idei de biblioteci online și chiar să cumpăr. Întâmplarea face că atunci am primit raftul TADALAH de la Decor pentru copii. Era exact ceva ce căutam: o bibliotecă din lemn natur (raftul este realizat din brad) și din bumbac textil, confecționată manual. Are dimensiuni potrivite fiind la nivelul lui Draga, ceea ce îi permite accesul facil la toate cărțile ei. Designul este simplu, elegant, practic, minimalist, exact ce ni se potrivește nouă (până și Dragul a recunoscut că este frumos, iar el este teribil de pretențios în privința mobilierului și a realizării!). Tocmai pentru simplitate și pentru a se integra bine în casa noastră, am optat pentru material textil de culoarea albă. Se curăță destul de ușor dacă se murdărește. Colțurile sunt rotunjite astfel încât este sigur pentru copii. Raftul este destul de încăpător – chiar dacă acum avem în bibliotecă peste 40 de cărți, le-am aranjat în cele 4 compartimente pe secțiuni (cărți de căutat și cărți cu clapete, cărți de povești și povestiri, cărți informative, Hoinari prin anotimpuri – fiind mari și pe deasupra, preferatele ei, aveau nevoie de un întreg compartiment!). Cu toate acestea, nu arată dezordonat. În plus, chiar dacă sunt cărți în spate, Draga s-a obișnuit să caute bine și găsește exact ce carte vrea. Poate fi un cadou minunat de sărbători pentru un copil pe care îl învățăm să iubească cărțile sau care deja le iubește. Consider că e perfect pentru primii 6-7 ani de viață ai celor mici.
Să fim flexibili în ceea ce privește locul cărților în casă
Draga știe că găsește cărțile de bebe mic, cu “Primele cuvinte” și primele cărți cu clapete într-un coș din “castelul ei” (etajera ei cu jucării și cărți) și toate celelalte cărți de povești și de explorat în raftul ei – bibliotecă. Dar la fel de bine își poate păstra o carte în pat, dacă o cere întruna, în bucătărie, în sufragerie, oriunde poate fi interesant pentru ea să se uite peste o carte. Ar fi ideal să nu fie mai mult de una, pentru a nu debusola copilul și pentru a-l învăța că fiecare lucru are locul lui.
Nici nu mi-am dat seama cât de lung s-a făcut acest articol. Adevărul e că l-am gândit zile întregi, am analizat ce facem noi și cum procedează și alți părinți și am pus mult suflet scriindu-l. Sper să conțină idei bune de pus în aplicare. Și vreau să îi răsplătesc și pe părinții care au ajuns până la capăt cu lectura, oferindu-le un set de cărți pentru copii. Cărțile alese sunt variate și pentru diverse vârste (2-6 ani).
Ce trebuie să faceți pentru a intra în concurs?
1. Să dați like paginii de Facebook RominaFaur.ro dacă nu ați făcut-o deja
2. Să dați like paginii de Facebook Decor pentru copii
3. Să etichetați într-un comentariu la postarea de pe Facebook un prieten/o prietenă care are un copil cu vârsta cuprinsă între 0 și 7 ani. Sunt admise mai multe comentarii. M-aș bucura să ne spuneți care sunt cărțile preferate ale celui mic/ale celor mici, pentru inspirație de lectură.
4. Să dați share public la postarea de pe Facebook pentru a afla și alți părinți despre concurs.
Concursul se derulează pe pagina de Facebook fb.com/rominafaur.ro de azi până marți, 1 decembrie 2020, la ora 23:59. Puteți comenta de mai multe ori, condiția este să etichetezi persoane diferite. Cel etichetat, la rândul său, poate participa etichetând o altă persoană. Sunt astfel mai multe șanse de câștig. Voi folosi random.org pentru desemnarea câștigătorilor în cursul zilei de miercuri și îl voi anunța pe pagina de Facebook. Prin participarea la concurs, participanții își dau acordul ca, în cazul în care sunt desemnați câștigători, să ofere date personale în vederea oferirii și livrării premiului.
Vă mulțumesc, mult succes! Și la cât mai multe lecturi plăcute și timp minunat împreună cu cei mici.