Pe Otilia o cunosc de o grămadă de ani. Mai întâi după adresa de e-mail, din calupul aferent mass-media. Apoi de la conferințele de presă. Sub armura făcută din ironie, fină sau nu, în funcție de om, din istețime și din realism, se ascunde o fată bună și sensibilă. Deși nu e un jurnalist blând, ceea ce îmi și place la ea. Cafeaua și călătoriile sunt două dintre plăcerile ei. Își iubește nespus cățelul. Iar eu îi urmăresc cu interes reflecțiile despre cărțile citite, fiind și una dintre oamenii care mă inspiră în acest sens.
Dar să-i vedem mai jos răspunsurile la întrebările mele :
Vorbește-mi despre tine și relația ta cu cărțile.
Sună a clișeu, evident, dar nu-mi imaginez cum aș putea trăi fără cărți. Sunt cărți peste tot prin casă. Și cumpăr mai departe. În același timp, îmi propun să nu mai cumpăr nimic, până nu citesc tot ce măcar am început. Dar crezi că mă pot ține de asta?
Am o relație aproape umană cu cărțile. Găsesc cele mai potrivite răspunsuri în cărți pe care le-am citit și pe care le răsfoiesc din nou, aparent fără niciun motiv. Uneori, chiar fără să-mi fi pus direct întrebarea.
Ai crescut cu o bibliotecă în casă? Cum era?
Am crescut cu o bibliotecă în casă, că de aici mi se trage. În sufrageria părinților mei, aproape doi pereți sunt și astăzi ocupați de cărți. Și am avut și biblioteca mea de copil. Când eram mică întrebam ce să citesc, dar asta a fost la început, fiindcă apoi mi-am ales singură. Aveam, în școala generală, celebra listă de lecturi, cărți pe care trebuia să le citim în vacanța de vară și apoi să le trecem în caiet. Asta nu mi-a plăcut niciodată, să citesc la normă. Mă enerva numai ideea, de aia nici nu citeam ce era de citit și nu prea aveam caietul de lecturi așa cum trebuie. Deși citeam, de fapt, toată vara. Bine, nici nu erau multe alte lucruri de făcut în vremurile acelea.
Cum ai gândit biblioteca: de unde ai luat mobilierul și cum ai organizat cărțile? Ai avut o sursă de inspirație?
Cărțile mele sunt oricum, dar nu organizate. Asta e, nu prea pot să le pun într-o ordine. Adică au o ordine, dar e la mine în cap și mai puțin vizibilă și de înțeles pentru ceilalți. Trebuie să recunosc totuși că în partea nouă a bibliotecii parcă am pus cărțile mai puțin haotic. Probabil îmbătrânesc, ce să zic…
Biblioteca mea, care acum se întinde cam pe un perete și un sfert, e făcută din rafturi puse direct pe perete. Mi-a fost clar că nu am cum să cumpăr mobilă-mobilă în care să încapă cărțile. Ar fi ocupat prea mult spațiu și, într-un apartament de bloc, spațiul e exact ce nu prea ai. E modelul de acasă, fiindcă și la părinții mei sunt rafturi puse direct pe perete. De tata, în ambele cazuri.
Câte cărți estimezi că ai în bibliotecă?
Nu am numărat. Pe lângă ce se vede, sunt cărți și în tabureți, și în lada de la canapea. Și sunt și la mama, dar nu am unde să le mai pun.
Acum câțiva ani, au venit băieții de la cablu, să repare nu știu ce. Unul dintre ei m-a întrebat „tu chiar ai citit toate astea?”. I-am zis că da și încă în plus. A tras concluzia că sigur sunt profesoară de ceva.
Ce fel de cărți de regăsesc la tine în bibliotecă? Ce fel de cărți citești în general?
Am de toate, mai puțin compendii de fizică. Dar am primit unul, e la maică-mea în bibliotecă. Nu am trecut de prima pagină și nici acum nu știu de ce, prin clasa a șaptea, taică-meu mi-a cumpărat un compendiu de fizică, pe post de cadou de Crăciun. Fizica e ceva ce nu am înțeles niciodată, ca materie la școală. Am început să citesc mult mai târziu chestii „de fizică” și alte științe exacte, scrise de oameni deștepți, pe care le înțeleg și ăștia ca mine, total pe lângă. Un fel de fizică / mate pentru tonți.
Citesc cam de toate. Depinde de stare, de interes, de ce vreau să știu în momentul ăla. În primăvara / vara asta am citit, printre altele, un manual de fake news, de exemplu.
Cum alegi ce citești și cine te inspiră?
Eu cred că mă aleg cărțile, nu ele pe mine. Nu știu să-ți explic asta. Sigur că citesc recomandări de lectură, am tot felul de liste, topuri, făcute te miri unde în lume. Dar, în general, când intru într-o librărie, știu foarte curând ce vreau să cumpăr. Sunt și cărți noi, dar și apariții mai vechi pe care, până atunci, nu mi s-a arătat să le citesc.
Plus că, aparent, am noroc de prieteni foarte intuitivi în ceea ce privește cărțile. Primesc cărți cadou și, de obicei, vin la momentul potrivit. Uite, pe la începutul anului, la un moment dat, nu am putut citi nimic, nu aveam chef, nu mă puteam concentra. Am primit atunci cadou „Ultima vară în oraș”, a lui Calligarich. Librarii mei preferați, adică „bufnițele”, au desfăcut foarte simplu lacătul cu cartea astea.
De ziua mea am primit opt cărți, cred. Sau nouă. Una singură e dublură, probabil va pleca spre o altă bibliotecă. Să se bucure de ea și altcineva.
Ce alte obiecte se regăsesc pe rafturile bibliotecii?
Am niște poze. Un Pinocchio din lemn, marionetă, cumpărat cândva de la Praga, o păpușă Amy Winehouse și câteva cutii în care țin cercei. Ah, și niște lumânări parfumate, în nuci de cocos sau pahare de porțelan.
Împrumuți cărți?
Mai împrumut, dar le trec în notes, în telefon, ca să nu uit să le cer înapoi.
Găsim la tine o stivă de cărți de citit / începute și abandonate o vreme?
Bineînțeles că găsim. Sunt tot timpul 3-4 cărți începute și lăsate deoparte. Vor fi terminate cândva, când o să am starea necesară. Poate. Poate că nu. Sunt destule cărți cu care m-am chinuit la început, le-am lăsat și apoi le-am reluat și le-am citit dintr-o răsuflare. Totul depinde de dispoziție. Și încă nu-mi place să citesc la normă.
Când reușești să citești?
Nici la asta nu am noimă. Citesc efectiv când apuc. În general, am câte o carte în geantă cam tot timpul. Citesc și în autobuz uneori. Citesc și pe la terase, când aștept pe cineva. Și încerc să citesc în fiecare seară câteva pagini înainte să adorm. Recunosc că asta nu-mi mai iese chiar așa bine, pentru că… Messenger și WhatsApp.
Ce înseamnă pentru tine cărțile?
Sunt cum și ce sunt și pentru că citesc aproape de când mă știu. Poate dacă îmi plăcea fizica aia, eram mai conectată la lumea reală, ce să zic… 🙂 Prima dată am citit la patru ani, în iarna lui 1980. Am și acum cartea, e „Croitorul de povești”, al Martei Cozmin. E o carte pătrată cumva, cu desene mari, iar textul e pe două coloane. Am citit pe litere prima coloană și apoi m-am dus la bunicul, să-mi citească mai departe. Nu m-a crezut când i-am zis că am citit singură și a zis să-i arăt. Cam asta a fost.
Care e ritmul tău de citit? Câte cărți pe săptămână / lună / an? Contorizezi într-un anume fel cărțile citite?
Nu număr câte cărți citesc. Nu în mod normal. Am numărat însă în 2019 și 2020. În 2019, pentru că am fost întâi jobless și apoi cu o mână ruptă și operată, și deci cu foarte mult timp liber. Am știut că mâna mea e spre bine când am putut să țin „Manualul pentru femei de serviciu”, al Luciei Berlin. Am cumpărat-o și n-am putut s-o citesc, fiindcă era prea grea. În 2020, fiind pandemie și toate alea, iar am avut ceva timp. În 2021, până în martie, când am avut hop, citisem vreo 6. Poate 7. De atunci nu am mai numărat.
De unde preferi să achiziționezi cărți?
Cumpăr și din librării, și online. Și îmi plac anticariatele de mor. Am fost în Anglia, la Carnforth, unde este un anticariat celebru, cu peste 100.000 de volume. E ca la nebuni acolo, cred că găsești orice trăsnaie. N-am cumpărat decât nouă cărți, din care vreo trei mari și grele. După care mi-am dat seama că eu vin acasă cu lowcostul și bagaj aferent. Noroc că nu cântărește nimeni, dar rucsacul „de mână” îți rupea spatele.
Părere : cărți în format fizic sau ebook-uri?
Cărți în format fizic, absolut. Mirosul de cerneală, vechi sau nou, nu se compară cu nimic. Dar am și Kindle, pentru mers în vacanță. Că nu știu ce vreau să citesc uneori și atunci luam 5-6-7 cărți în bagaj.
Autorii preferați?
Eu îl iubesc pe Boris Vian. Lumea lui mi se pare fantastică. Dar nu pot să fac un top. La întâmplare, Nabokov, Hemingway, Scott Fitzgerald, Aleksandar Hemon, Terry Pratchett, Neil Gaiman, James Joyce, surorile Bronte, Jonathan Safran Foer… Jules Verne, de ce nu? „20.000 de leghe sub mări” e una dintre cărțile mele preferate. La fel ca „Zece negri mititei”, a Agathei Christie. Probabil că la iarnă ți-aș spune alte nume. Sunt nestatornică, asta e. Fiindcă am memorie fotografică, îmi amintesc tot felul de citate de prin cărți și mă apucă uneori căutatul de cuvinte sau expresii. Uite, „12 povestiri călătoare”, a lui Marquez, are o ultimă istorie, care se numește „Urma sângelui tău pe zăpadă”, din care cred că știu aproape jumătate pe de rost. Din cum îmi amintesc paginile.
Recomandări de cărți – care e top 5 cărți pentru tine?
Pentru mine, cea mai frumoasă carte este, de foarte mulți ani, „Spuma zilelor”, a lui Boris Vian. O găsesc și pe întuneric în bibliotecă și am și scos-o așa de câteva ori. Cred că îl găsesc aproape la fel și pe „Hobbitul” lui Tolkien. Mi-a plăcut mereu primul volum din „Moromeții”, deși n-ai zice că sunt genul. Și cu siguranță îmi plac „Legendele țării lui Vam”, a lui Vladimir Colin, e ceva care mi se pare absolut fascinant. Am o ediție veche, cea din care am citit prima dată, și sunt pagini în care îmi amintesc exact emoția de la început. Și sunt cărți pe care, poate, acum nu mi le amintesc, dar le regăsesc întotdeauna când am nevoie de ele. Fie și doar pentru două pagini.
Despre “Oameni faini și bibliotecile lor”
Ideea proiectului „Oameni faini și bibliotecile lor„ mi-a venit când munceam la conceptul bibliotecii mele. A fost absolut batural pentru mine să îl dezvolt. Îmi plac oamenii care citesc. Care își arată cărțile. Câteodată sunt curioasă să le văd bibliotecile. Felul lor de a fi, stilul lor preferat de lectură, biblioteca în sine – toate acestea pot fi surse de inspirație și de voie bună și pentru alții. Mi-am propus să le aduc o mică recunoaștere, în semn de apreciere. Sunt oameni pe care îi admir, pe care îi urmăresc, a căror opinie despre cărți o respect. Persoane publice sau nu, sunt oameni cărora le sunt recunoscătoare pentru deschidere și pentru implicarea în acest proiect. „Oameni faini și bibliotecile lor” constituie, așadar, o serie de articole despre aceștia.