Iubesc cărțile de când mă știu. Mică fiind, în vacanțe, împrumutam cărți de la biblioteca din satul bunicilor. Pe atunci, nu existau platforme online de unde să îmi comand și nici atâtea librării accesibile.
Vremea a trecut, România a ajuns în topul țărilor cu acces la internet, iar librăriile actuale din Timișoara sunt prietenoase și bine gândite ca tipologii de volume date spre vânzare. La fel, în toate orașele mari și medii din țară.
Și cu toate astea, se pare că țara noastră ocupă un loc fruntaș în UE în ceea ce privește gradul de analfabetism funcțional (literație, matematică, științe). Procentele sunt îngrijorătoare.
Redau câteva date statistice, furnizate de World Vision România, care punctează faptul că lipsa de acces la cărți și la rechizite crește riscul de analfabetism mai ales în rândul copiilor din comunități dezavantajate:
- 4 din 10 comune n-au nicio bibliotecă, iar 6 din 10 şcoli de la sate n-au bibliotecă şcolară;
- 35% dintre adolescenții de la sate spun că niciodată sau doar uneori au suficiente rechizite și cărţi pentru școală;
- 28% dintre copiii de la sate spun că niciodată sau doar uneori familiile le cumpără cărțile și rechizitele de care au nevoie.
De 3 ani, locuiesc la sat. Comuna noastră a fost una bogată, locuită pe timpuri îndeosebi de nemți. Standardul a rămas destul de ridicat. A dat copii excepționali, unul dintre ei fiind tatăl copiilor mei, olimpic la mai multe materii. Acum, prin Draga, am întâlnit copii foarte inteligenți, care locuiesc aici. Unii provin din familii care își permit să le ofere tot ce au nevoie, alții nu. Eu mi-am făcut un obicei în a avea în casă cărți pe care să le facem cadou, în cazul în care primim sau mergem în vizită. Cărți alese pentru diferite segmente de vârstă. Am observat că toți copiii au fost bucuroși să le primească, fie că sunt familiarizați cu cărțile în general, fie că nu.
Acum o săptămână, gândurile m-au provocat la o conștientizare: am observat de ceva timp că au crescut exponențial prețurile la cărți, dat fiind contextul economic actual, însă cumpărăturile mele de cărți din ultima lună, pentru copii și pentru mine, ar fi fost de ajuns să acopere costul unui coș de cumpărături cu produse de bază pentru o familie care își duce traiul zilnic la limita decenței. De unde alți bani pentru plăceri precum cititul, pentru o dezvoltare personală pe termen lung, pentru ceva ce ne deschide ochii și ne face să privim altfel lumea? Dar care nu e atât de palpabil precum hrana? Educația se face în familie și la școală, dar cu adevărat prindem aripi când înțelegem ce citim și ce vedem în jurul nostru. Cărțile ne ajută să gândim critic și analitic și asta, după mult exercițiu. Cu cât mai mici suntem când începem, cu atât mai bine pentru noi.
Acum câteva zile, am primit invitația de a scrie despre proiectul Word Vision România “Împreună dăm aripi educației!”, proiect aflat la a doua ediție. Am scris și anul trecut despre. Ca și atunci, am făcut apel la bunăvoința și la dorința de a ajuta copiii să crească mai frumos. O fac și acum: de azi începând până în 25 septembrie puteți dona cărți și rechizite noi pentru copii din comunități vulnerabile și pentru biblioteci școlare din 9 județe din țară. Donațiile se strâng într-un spațiu special amenajat în acest sens, în Shopping City Timișoara.
Ca părinți, vrem să oferim tot ce e mai bun copiilor. Hai să oferim și altora, care nu au acces la ele. Dacă în ceea ce privește rechizitele, nu fac recomandări, întrucât există o paletă enorma pe piață, îmi permit să o fac pentru cărți:
– alegeți cărți pentru copii de 9 – 16 ani
– alegeți titluri clasice, atât de autori români, cât și străini, dacă nu vreți să dați greș, având în vedere programa și cerințele de lecturi suplimentare actuale
– însă cred că cei mici ar aprecia și autori contemporani
– dacă sunteți în impas, întrebați un librar sau, dacă preferați online, selectați intervalul de vârstă aferent
– puteți să vă orientați după programa școlară, dar nu vă cramponati în asta. “Micul prinț”, “Micuțele doamne”, “Harry Potter”, “Cronicile din Narnia”, “Sumki”, “Charlie și fabrica de ciocolată”, “Heidi”, “Un băiat pe nume Crăciun” ar fi apreciate pe măsură.
Știu că e o provocare pentru toți, copil, părinte, observator… Dar dacă putem să ajutăm donând cărți și rechizite, de ce să nu o facem?
Mulțumesc!!
877