“Doar” 3 cărți am citit în luna mai. 2 de dimensiuni obișnuite și o cărămidă pe care mi-am dorit-o de la finalul anului trecut.
Personal, luna mai a fost o lună grea emoțional, cu un deces în familie. Posibil ca asta să se reflecte și în felul în care am perceput semnificațiile și mesajele din cărțile citite. Să le iau pe rând:
Calendarul unei vechi iubiri, de Andrei Makine, Editura Polirom
Am fost curioasă de “cel mai rus dintre scriitorii francezi” și am citit “Calendarul unei vechi iubiri”. Un roman plin de melancolie, care te poartă prin aristocrația rusească și prin evenimentele istorice mondiale ale secolului trecut, marcând drame personale, evidențiind sentimentul de dezradacinare și cel de deconectare de la lumea mereu în schimbare. A fost un roman profund și dureros, nu îl recomand oricui. Între timp, am aflat că a fost în topul vânzărilor la Bookfest, târg de carte care a avut loc la București în primul weekend din iunie.
Confiteor, de Jaume Cabre, Editura Pandora M, Imprint Anansi
Aceasta este cărămida la care făceam referire mai sus. Am primit-o de la mama și de la tatăl vitreg de ziua mea în ianuarie și este una dintre cele mai bune și complexe cărți citite anul acesta. Sub forma unei confesiuni, aflăm povestea de viață a lui Adria Ardevol, a unui medalion și a unei viori, Vial, prima realizată de Storioni. E incredibil cum mergem de-a lungul secolelor, urmărind aceste 2 obiecte și persoanele care le-au purtat mai departe. Fiecare moment din trecut revine în prezent, pe cât de neașteptat, pe atât de potrivit. Iar felul în care scriitorul schimbă intr-o simplă frază perspectiva, timpii, naratorul și firul narativ, precum și modalitatea în care construiește din aceste piese de puzzle întreg tabloul, îl face, din punctul meu de vedere, un adevărat maestru. Atâta grijă la detalii, gingășie, emoție, logică și forță nu am mai găsit demult la o carte. Ce-i drept, cu toate trăirile personale, am parcurs cele 850 de pagini în 2 săptămâni și jumătate. Și mi-a părut rău la final că am terminat cartea. Este o bijuterie. Am descoperit în ea povești de iubire, povești de familie, trădări și manipulări, sacrificii și pierderi de vieți (mai ales în partea legată de Holocaust), suferințe de toate tipurile, prietenie adevărată, dragoste pentru limbi și pentru cărți. O idee cât un firicel se strecoară printre paginile cărții și ne îndeamnă la discuții pe tema Răului. Degradarea personajului principal în timp a fost dureros de urmărit. Cine suntem noi când ne pier amintirile?
Nu am cuvinte destule să recomand această carte.
Underground2 TM. Orașul care nu se vede, antologie de proză scurtă coordonată de Cristian Vicol, Editura Brumar
Am ajuns întâmplător la una dintre lansările fizice ale volumului, care a avut loc la META Spatiu. Volumul cuprinde povestiri scrise atât de nume arhicunoscute în acest domeniu din Timișoara, cât și de tineri aflați la început de drum. Față de primul volum, acesta nu a mai stârnit în mine emoția regăsirii unor locuri din orașul meu natal. Mi s-au părut scrieri eclectice, unele mai greoaie, altele mai simpluțe, unele memorabile (preferata mea este Mangalita), pe altele am simțit că vreau să trec rapid peste și despre unele m-am întrebat dacă scriitorul a înțeles cerința coordonatorului, dată fiind doză de egocentrism arătată. În esență, nu știu dacă a fost faptul că am citit-o imediat după Confiteor, dacă nu am fost pregătită pentru stilurile prea diferite ale celor implicați sau dacă, pur și simplu, nu a fost perioada potrivită, dar parcă mai mult mi-a plăcut primul volum. Cristi, poveștile despre oraș nu sunt epuizate, aștept și volumul 3 pe care evident că o să mi-l iau.
Cam acestea fiind zise, sunt curioasă ce alte cărți faine ați descoperit în ultima vreme?