De vizitat: expoziția ArtEncounters ”This side of Paradise” de Marius Bercea 

Acum 3 săptămâni a avut loc vernisajul expoziției ArtEncounters ”This side of Paradise” de Marius Bercea, găzduită la Casa ISHO (Blvd. Take Ionescu 46C, Timișoara).

Nu am mai ajuns la eveniment din motive strict personale, dar am făcut cumva să ajung în prima săptămână. Și bine am făcut. Am avut intenția, ca de obicei, să o iau pe Draga, însă a insistat și Luci mic să îl iau și pe el. Așadar, a fost o provocare să îi iau pe amândoi. Noroc cu Georgia, inspirația pentru al doilea prenume al fetiței mele, care mi-a oferit câteva momente de liniște în fața unor tablouri cu adevărat surprinzătoare.

 

În ultimii ani, sunt curioasă în privința artei contemporane. ArtEncounters îmi este ghid de nădejde. Îi urmăresc, învăț. O admir nespus pe Diana Marincu, curator al majorității expozițiilor ArtEncounters, inclusiv a celei de care vorbim acum. Datorită Dianei și ArtEncounters am descoperit artiști români extraordinari (cum este Ghenie, Nemeș și acum Bercea), cunoscuți pe scena internațională, însă foarte puțin de către publicul român. Iar misiunea ArtEncounters de a susține artiștii în diverse forme și de a contribui la formarea unei noi generații de artiști este cât se poate de evidentă.

Expoziția ”This side of Paradise” oferă publicului cea mai amplă expoziție a artistului Marius Bercea, reunind picturi și desene realizate între 2010-2024 și ne poartă, după cum atrage atenția Diana Marincu, ”într-o călătorie punctată de repere culturale, geografice și identitare cu care rezonăm cu toții, descoperind o lume personală, eclectică și contrastantă, atent construită de pictor”. În plus, curatorul afirmă ”Cred că ceea ce vedem în pictura lui Marius Bercea din ultimii 15 ani este și o trecere de la căutarea unui spațiu – spațiu geografic și mental – la căutarea unei tipologii umane care să umple acel spațiu. Lucrările lui mai recente recurg la o apropiere mai mare de figura umană, la o dorință de a înțelege discontinuitățile și transformările unei generații care s-a dezvoltat sub ochii noștri.”

 

Las mai jos informații despre artist, așa cum le prezintă ArtEncounters:

Marius Bercea (1979, Cluj-Napoca) face parte din generația artiștilor români cunoscuți pe scena internațională a artei contemporane, expunând în instituții și galerii precum: Royal Academy, ARKEN Museum of Modern Art, La Kunsthalle Mulhouse, Taubman Museum, François Ghebaly Gallery, Blain|Southern Gallery, MAKI Gallery. Mult așteptata expoziție personală ne oferă astfel o prezență binevenită în România a unei opere care explorează vizual și psihologic locurile și oamenii pe care i-a întâlnit artistul, reflectând asupra discontinuităților, paralelelor și transformărilor stârnite de consumerism, capitalism și migrație. Bercea reușește să reconcilieze viziuni dihotomice și să creeze premisele unui punct de întâlnire între ficțiune și realitate, extravaganță și fragilitate, memorie și uitare. Întregul laborator pictural al artistului devine teritoriul infinit al explorărilor, așa cum le numește artistul, unde „arhiva” se intersectează cu „accidentalul”. Contopirea a două zone geografice, Transilvania și California, a generat peisajul „transilfornian”, atât un trop geografic, cât și o caracteristică identitară. Călătoriile continue ale artistului pe coasta de vest sunt întotdeauna îmbibate de poveștile pe care le acumulează, o sumedenie de motive literare, modele vizuale și intuiții surprinzătoare, care alimentează peisajul său utopic și călătoriile sale permanente între două lumi.

,,A existat o serie de acumulări și impulsuri materializate ca o armătură a unei cercetări la fața locului, în spațiul urban și sălbatic californian, începând cu anul 2013. Inițial, setul de lucrări noi pornea de la tipul de peisaj, să-i zicem „utopic” bazat pe cele două mari simboluri: Transilvania și California. Iar mediumul ales este cel tradițional de ulei pe pânză. Am fost mereu interesat de mecanica prin care sunt alcătuite amintirile și de juxtapunerile unor straturi ale memoriei care compun o realitate. Mediul pictural, imensitatea istorică a arhivei picturale descriu pictura ca un mediu cu posibilități infinite, chiar și de a recrea sau distruge o amintire’’- a detaliat Marius Bercea.

 

Cum mi s-a părut mie expoziția?

Impresionantă! De la primul tablou, The Grace of April Light, m-am simțit prinsă în vrajă. Adevărul este că dimensiunea (4mx3m, numai bun pentru casele imense din California) a contribuit la asta, însă memorabile sunt și cele de dimensiuni mici. În toate am observat o armonie între zonele calme, ușor terne de pe pânză și petele de culoare stridentă. Un melanj între viața trecută, cu tradițiile ei de care nu ne putem desprinde, și cea modernă, plină de dinamism și superficialitate. Minimalismul se combină cu luxuriantul într-o lume palpabilă. Sticlă, lemn, piatră, elemente vegetale dau viață și fac cadrele cât mai vii. Tabloul cu lubenițele mi-a adus aminte de o pictură murală pe care o admiram mereu pe cand eram mică, din casa unor rude. Nu mai zic de trăsăturile marcante și de vestimentația atemporală – costumul conservator învechit stă alături de haine de hipsteri, de hippioți sau cu model tradițional. M-am simțit adesea ca un voyeur: artistul m-a îndemnat să privesc scene la care poate unele “personaje” nu voiau sa asist. O discuție care provoacă dureri de cap, supărare. O mică șuetă. O bucurie copilărească. Momente memorabile din viața celor care o trăiesc pe pânză. Perdelele pe jumătate trase, gardul despărțitor și privirea unui bărbat ca și cum ar fi surprins un zgomot mă face să susțin asta.

Dacă ar fi după mine, as mai merge încă o dată să vizitez expoziția, atât de mult mi-a plăcut. Vă îndemn să mergeți! Expoziția este deschisă pentru vizitare publicului (în mod gratuit) în perioada 31 mai 2024 – 17 august 2024, de marți până sâmbătă, între orele 12:00 – 18:00, fiind disponibile și tururi ghidate în fiecare sâmbătă de la ora 17:00.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.