Luna trecută, pe cât de mult de lucru am avut, pe atât de mult m-au ajutat momentele de relaxare doar cu mine și cu o carte. Asta mă ajută să îmi încarc bateriile. Iată ce am citit în luna iunie:
Primăvară în Toscana, de Santa Montefiore, Editura Litera
A feel good book – cam asta pot spune despre Primăvară în Toscana. Am citit-o într-o perioadă neagră din viața mea și a apărut ca o rază de soare, firavă ce-i drept. M-a făcut să caut imagini și videoclipuri cu conacele/castelele din Toscana, să îmi doresc grădini cu și mai multe flori. Povestea în sine, m-a surprins la început, când am descoperit în personaje falsificatori de artă deghizați în restauratori și colecționari. Ceea ce m-a trimis iarăși pe YouTube să caut informații despre acest subiect. Bineînțeles că au fost și clișee și povestea s-a dus într-o direcție așteptată (revederea celor 2 îndrăgostiți peste mai bine de 40 de ani), însă m-a emoționat felul în care scriitoarea a gestionat relațiile fragile dintre cele 3 femei din familie – 3 generații care au reînvățat să se iubească și să se înțeleagă, să se aprecieze mai mult între ele dar și pe ele înseși. Din acest punct de vedere mi-a plăcut mult. În esență, a fost o carte frumoasă și ușoară numai bună pentru început de vară.
Piața Romanilor, de Adrian Petru Stepan, Editura Lebăda Neagră
Dorința mea de a citi lunar câte un scriitor timișorean m-a dus luna trecută către Adrian Petru Stepan. Mereu mi-a părut interesant plotul, aflat de-a lungul timpului din diverse postări. Într-adevăr, te face să îți dorești să revizitezi zona Fabrik, să îi studiezi istoria și să îți imaginezi acest cartier al Timișoarei de-a lungul timpului. Ideea a fost bună, dar povestea scurtă și ciudățică (au fost acolo elemente supranaturale pe care nu le-am prea înțeles, iar eu mă așteptam să fie strict thriller), iar vocea tuturor personajelor era aceeași și, pe deasupra, arogantă – ceea ce m-a făcut să nu rezonez cu ea.
Cina, de Herman Koch, Editura Polirom, Colecția Polirom Actual
Fără doar și poate, Cina de Herman Koch a fost una dintre cele mai bune cărți citite luna trecută. O aveam demult pe wishlist dar nu am mai găsit-o online niciunde. Noroc că am văzut un anunț pe un grup de doamne din Timișoara și am luat-o imediat. Pe lângă stilul captivant al scriiturii, mi-a plăcut cum fiecare capitol prelua denumirea felului de mâncare la care ajungeam cu povestea, deși aceasta a fost construită de-a lungul mesei precum un puzzle. Așa am aflat că naratorul-personaj principal suferea de o boală psihică care îl impiedica să muncească, cu tendințe de violență – boala nu e numită dar, fără să fiu cunoscătoare, m-am dus cu gândul la sociopați și psihopați. Se pare că fiul său l-a moștenit în privința asta, iar soția sa îl încurajează să se exprime liber când familia sa îi este amenințată. Acestei perechi i se alătură la cină fratele și cumnata naratorului, iar subiectul de discuție sunt fiii acestora, care au săvârșit o crimă, Pozițiile celor 2 cupluri sunt diametral opuse. E interesant cum crește tensiunea și cum se rezolvă (sau nu) ”problema”, însă și acum mă trec fiori pe spinare când îmi amintesc fraza de la final ”dragă tată”. Dacă aveți șansa să dați peste această carte, v-o recomand cu mult drag!
Noaptea Oracolului, de Paul Auster, Editura Trei, Imprint Anansi
Pentru mine, Auster a fost o surpriză, l-am descoperit prin doamnele de la clubul de lectură și le mulțumesc și pe această cale ☺️ Scriitura mi-a plăcut mult, frame-in-frame-in frame a fost atât de potrivit. Deși, sincer, eu tot mă așteptam la ceva magic (realism magic), dar m-a dus în zona absurdului. Pentru că unele situații de natura asta au fost – boala de care suferise Sidney, personajul principal, îmi era neclar cu cine rămăsese, de fapt, însărcinată soția sa, adăpostul nuclear de sub liniile de tren, felul in care Sidney s-a lăsat târât de proprietarul unei papetării ciudate până în Chinatown și tot ce s-a petrecut acolo… Personajele acceptau (chiar dacă cu chiu cu vai…) orice le aducea în cale destinul. Unde era liberul arbitru? Suntem stăpâni pe viața noastră sau ne lăsăm mânați de ceea ce ne servesc ceilalți? Eu nu am priceput dacă Grace și-a revenit sau nu, la final… având în vedere că teoretic aceasta carte e scrisă după 30 de ani. În plus, mi-a părut rău pentru povestea lui Nick, tare as fi vrut să existe o cale de ieșire, să găsească niște informații și mai interesante, să ia lucrurile o altă turnură. Așa a rămas neincheiat si… absurd. Și da, parcă e vorba tot de premoniții și semne și întâmplări ireale care parcă arată o realitate paralelă. Sau poate doar mintea răvășită a unuia abia revenit pe lumea asta. De asemenea, mi-ar fi plăcut să insiste puțin mai mult pe ideea carnetului albastru, acolo era ceva care putea fi exploatat mai intens. Am crezut că acea absență și acea trecere inexplicabila a timpului ar servi pentru a duce undeva mai interesant. Dar cu toate acestea, mi-a plăcut mult de tot cartea și sigur o să îl mai citesc pe Paul Auster și pe viitor.
Iubiri caraghioase, de Milan Kundera, Editura Humanitas
Am luat acest volum de nuvele de la aceeași doamnă de la care am luat și Cina pentru că prea mi-a apărut în față în ultima vreme Kundera ca să îl ocolesc. Adevărul este că mi-a plăcut acum mulți ani Încredibila ușurătate a ființei și m-am gândit că poate regăsesc aceeași frumusețe și profunzime și aici. M-am cam înșelat. Am dat peste povestiri în care naratorul – personaj principal minte sau încurajează minciuna, se afundă în situații absurde și nu am mai putut suporta lipsa moralității dar solicitarea ei. Așadar am abandonat volumul la jumătate.
Mâine poate am să rămân, de Lorenzo Marone, Editura Humanitas
Am avut pe wishlist vreo 3 cărți de Lorenzo Marone și am ales-o pe aceasta pentru că, din sinopsis, mi se părea că e acel gen de carte în care destinele se întrepătrund. Nu a fost chiar așa, adică nu au fost fire narative convergente, ci doar povestea unei tinere avocate care alege să ajute în loc să îi facă rău unei mame singure, nevastă de mafiot. Întâlnirea cu fiul acesteia, un băiat perfect, educat, bun și deștept, o face să își chestioneze viața, poziția față de maternitate, relația cu părinții săi, cu fratele, cu fostul iubit. Mi-a plăcut că, pe cât de fragilă părea, pe atât de italiancă năpraznică se dovedea a fi. Veșnica întrebare părea a fi: a rămâne în același Napoli dintotdeauna sau a merge și a-și găsi destinul în altă parte. În parcursul său, e ajutată de vecinul don Vitto, un cântăreț în scaun cu rotile, de Câinele Superior și de Kevin, acel băiețel care îi dă lumea peste cap. Desigur, au fost pasaje superamuzante, unele fraze au fost atâââât de lirice și de frumos construite încât am stat o vreme să le savurez pe unele. Ce mi-a mai plăcut e că fiecare capitol avea în titlu o noțiune din dialectul napoletan. Minunată cartea, e potrivită pentru o lectură ușoară de vară.
Henry și June, de Anais Nin, Editura Orizonturi
Săptămâna trecută am fost la Anticariatul Queen din Shopping City și mi-am luat 4 cărți. De cum am pus ochii pe Henry și June mi-am amintit că acum câțiva ani îl citisem pe Miller și îmi propusesem să o citesc și pe Anais Nin, să cunosc și versiunea ei. Cartea arată excelent, chiar dacă e tipărită la o editură care azi nu mai există și coperta îmi amintește de adolescența mea. Mai mult, pe la pagina 150 am găsit foi lipite, semn că nu a fost parcursă până acolo. Ce-i drept, pot să înțeleg de ce. Fiind vorba de o redare a jurnalelor necenzurate ale scriitoarei, e puțin mai greu de digerat. Recunosc că și eu iau acum o pauză și las nuvelele de la final pentru altă dată. Pur și simplu, încărcătura sexuală și acea căutare continuă a sexulității sunt subiecte puerile pentru mine, acum, la 40 de ani. Cu atât mai mult cu cât nici Nin nu era chiar tânără când le-a trăit și, cum puncta la un moment dat și ea vorbele doctorului Allendy, comportamentul ei se justifică prin lipsa de încredere și lipsa iubirii și aprecierii tatălui său, ceea ce a dus la extravaganțe și la copilării și la a lua de la toți, bărbați și femei, diverse feluri de dragoste. O fi considerată Anais Nin fascinantă, dar în momentul de față îmi pare tare imatură și debusolată. Dar sunt recunoscătoare că am reușit să mă lămuresc în privința acesteia și a cărții.
Acestea fiind zise, simt că am avut o lună tare plină și bună în privința cărților citite. Ce planificați voi să citiți în următoarea perioadă?