35 de lucruri pentru care sunt recunoscătoare la 35 de ani

Azi împlinesc 35 de ani. Cred că sunt vreo 10 de când tot spun că nu îmi doresc să fiu mai tânără, că m-am chinuit să ajung în punctul ăsta (oricare, la un moment dat) al vieții mele.

Am constatat totuși că m-am plâns mult și des până acum ceva timp, cu sau fără motiv. Iar când am conștientizat că nu ajung niciunde în felul ăsta, am făcut o schimbare: mi-am propus să îmi amintesc zilnic lucrurile pentru care sunt recunoscătoare. Count your blessings, cum zice americanul. De la a nu vedea pădurea din cauza copacilor, am ajuns azi cu ușurință să amintesc 35 dintre ele, într-o ordine aleatoare:

1. Dragul și Draga
2. Am o familie numeroasă, cu o grămadă de ramuri. Și frumoasă!
3. Suntem sănătoși per ansamblu, iar micile probleme au soluții
4. Avem tot ce ne trebuie. Și dacă mai apare ceva ce ne dorim, de obicei, obținem
5. Avem visuri și planuri, unele comune, altele individuale, și avem încredere, credință și forță să le concretizăm
6. M-am ocupat și mă ocup de proiecte inedite și de succes
7. Am întâlnit o sumedenie de oameni frumoși și mai puțin frumoși, însă toți mi-au oferit șansa unei lecții
8. Am prieteni de suflet, pe care îi consider parte din familie
9. Sprijinul primit din partea oamenilor dragi și nu numai
10. Învăț în permanență câte ceva
11. Am descoperit minimalismul și înțeleg din ce în ce mai bine sintagma “less is more”.
12. Apreciez mult mai bine calitatea. A unui om, a unui lucru, a unei experiențe
13. Am născut fără durere. Cred că doar mamele mă pot înțelege aici. Iar eu încerc să ajut și alte femei, dacă pot
14. Mă simt liberă să mă exprim cum sunt și cum vreau. Am grijă să nu rănesc pe nimeni, totuși
15. Am posibilitatea de a avea un trai împlinit, îmbinând liniștea de la sat cu evenimentele frumoase din oraș
16. Pot să mă plimb pe câmp – asta e una din plăcerile vieții mele
17. Alte mici plăceri: o cafea, o ciocolată, o salată de vinete, o carte, un joc de societate, un film, o melodie, o conversație savuroasă, un zâmbet întors
18. Redescopăr și reînvăț lucrurile prin ochii fetiței mele
19. Toate experiențele prin care am trecut. Mai ales cele considerate eșecuri la vremea lor, care au fost, de fapt, binecuvântări deghizate. Ele m-au dus în locuri/situații/posturi pe care nici nu le-am visat
20. Las mereu loc de “Bună ziua”. Nu fac eforturi ca oamenii să mă placă, însă mi se încălzește sufletul când îi fac pe oameni să zâmbească sau că îmi zâmbesc fără efort când mă văd
21. Sunt o persoană destul de spirituală. Nu știu altfel să explic cum intuiția nu mă prea înșală, cum simt câteodată ce simt alții, cum prevăd unele lucruri care mi se întâmplă mie sau altora, cum percep energia oamenilor
22. Iubesc zilele de luni – am observat că ăsta e un lucru mare 🤦🏻‍♀️
23. Nu fac compromisuri decât foarte rar și doar dacă e pentru binele mai mare al familiei mele
24. Semnele primite când le cer, când le aștept și când am nevoie
25. Oportunitățile care apar în permanență și dinamica lor
26. Existența agendelor și carnețelelor. Mnda, le iubesc pentru că mă ajută să mă organizez. Și le aleg pe cele frumoase și potrivite mie
27. Nu mă afectează starea vremii. Găsesc frumusețe în ploaie, în soare și în ninsoare. Toate până la tornade 😅
28. De fiecare dată când mergem într-un roadtrip
29. Mă bucur de tehnologie, îmi place să folosesc noi modele de smartphone și de laptop, dar știu să găsesc un echilibru între online și offline
30. Fiecare moment petrecut lângă focul din sobă
31. Fiecare cadou primit, fiecare vorbă bună, fiecare clipă dedicată mie de o persoană. Fiecare îmbrățișare
32. Acces la hrană sănătoasă, apă curată, aer și pământ nepoluat (nu în oraș 😊)
33. Am încetat să am nevoie de aprobarea unor persoane. Am acceptat distanțarea de ele și, după ce a trecut durerea, a venit și sentimentul de eliberare
34. Felul în care crește blogul meu. Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc!
35. Și asta trece – când îmi e greu, îmi amintesc asta; când mi se pare că plutesc, îmi amintesc asta pentru moderație, modestie și pentru a reveni cu picioarele pe pământ.

Pe măsură ce scriam toate cele de mai sus, mă gândeam că eu le despic într-o sumedenie de mici gânduri de recunoștință în fiecare zi, aferente unor lucruri aparent mici, dar care completează imaginea de ansamblu. Viața nu e tot timpul roz, însă atitudinea noastră față de ce ni se întâmplă dictează cât de lin și de frumos ne e drumul. Este nevoie de un efort susținut în sensul ăsta și depinde doar de noi. Și eu mă îndemn să fac asta și să mă abțin de la lucrurile negative. Nu e ușor, dar e satisfăcător. În plus, e important să dăm un exemplu bun copiilor noștri: ei sunt fericiți când noi suntem fericiți. Iar ei merită din plin să fie.

În concluzie, un îndemn și o urare: observă ce ai, fii recunoscător, fii fericit!