M-am pomenit zilele trecute zicând, în repetate rânduri, că trăim într-o perioadă privilegiată. Cam așa este, din anumite puncte de vedere: femeile pot avea slujbe din sfera dedicată înainte strict bărbaților, tehnologia ne conferă confort și ne economisește timp, tratamentele medicale au mai multe garanții, ne putem deplasa mai rapid dintr-un colț al lumii într-altul, putem munci remote, chiar și în pijamale. Și cu toate acestea, ceva nu merge. Planeta suferă schimbări climatice, care ne vor afecta într-un viitor mult mai apropiat decât ne vine să credem. Asta dacă nu facem ceva în privința asta. Am scris pe acest subiect în câteva rânduri, voi lăsa linkurile la finalul acestui articol.
Ce se poate face? Putem să adoptăm un stil de viață mai sănătos, cu mai mult respect față de noi și de mediul înconjurator. Putem să ne uităm la ce a funcționat în trecut, să vedem cum au procedat străbunicii și bunicii noștri. Evident că nu e vorba acum de a face agricultură cu boii, deși ar fi interesant, dar sunt mici acțiuni pe care le putem întreprinde și noi.
Din experiența strămoșilor noștri, ce vedem?
1. Strămoșii noștri își făceau singuri mâncarea
Acum putem merge cu ușurință la restaurant sau ne putem comanda ceva de mâncare sau ne putem lua semipreparate. Nu e greșit, mai ales dacă nu o facem zilnic. Însă strămoșii noștri obișnuiau să își facă hrana zilnică în întregime cu ingrediente, legume, fructe și carne din ograda proprie. Nu foloseau decât îngrășăminte organică (a se citi gunoi sau compost), nu stropeau cu soluții, nu își umflau animalele cu hormoni. E drept că producția nu era ridicată, dar era mai sănătoasă.
Ce putem face noi? Putem încerca să gătim cât mai des acasă, cu alimente atent achiziționate. Să ne luăm mâncare la pachet la lucru. În fond, știm ce punem în ea și e făcută pe gustul nostru. Se pot folosi borcane cu design simpatic sau cutii din bambus. Vom vedea că economisim și mulți bani, pe care îi putem redirecționa către alte plăceri. În plus, vom constata, cu surprindere, că ne place să gătim, că durează poate o oră să gătim 3 feluri de mâncare simple și vom vedea bucuria pe fețele celor dragi la finalul mesei. Mai mult de atât, se pare că gătitul devine o abilitate din ce în ce mai puțin întâlnită.
2. Toată familia lua masa împreună
E ceva magic în a lua toți masa împreună. Cred că e una din bucuriile vieții pentru mine. Sentimentul de apartenență, bucuria proximității, bucuria de a fi cu toții împreună, intimitatea momentului, toate sunt lucruri de neprețuit. Înainte, acest ritual al mesei era obișnuit pentru orice familie. Acum, familiile sunt mai mici, membrii ei sunt dispersați sau, pur și simplu, activitățile și programul de muncă și de relaxare al fiecăruia diferă.
Ce putem face noi? Să ne străduim să reintroducem mesele în familie. Să luăm măcar o masă împreună, pe îndelete, cu familia, măcar duminica la prânz.
3. Strămoșii noștri creșteau animale și aveau o grădină proprie
Doar câțiva dintre noi sunt atât de norocoși încât să își permită asta acum. Dar este o alegere. E de înțeles că nu ai cum să crești găini pe balcon dacă locuiești la bloc, dar oricât de mic ar fi apartamentul tău, îți poți face o mica grădină. Poți folosi etajere cu ghivece cu condimente, cu salată, chiar și cu zarzavaturi și cartofi. Le poți amenaja în bucătărie sau pe balcon. Nu îți ia mai mult de 1 mp, iar pe înălțime te poți întinde cât de mult îți permite peretele.
Nu știu să existe pe la noi grădini urbane – un concept care prinde tot mai mult teren în ultimii ani în străinătate. Poate revin cu un articol despre asta pe viitor.
4. Strămoșii noștri alegeau comunități mai mici și sigure
Prin comunități mai mici și sigure înțeleg sate, în detrimentul orașelor. E drept că poluarea în orașe era relativ mică în trecut, însă acum a atins deja cote alarmante. În plus, a crescut și infracționalitatea. În marile orașe au apărut tot felul de complexe imobiliare închise, am locuit și eu într-unul, însă rămâne problema poluării. Iar în ceea ce privește noțiunea de comunitate, sentimentul nu se prea regăsește în ziua de azi, cel puțin în orașele românești mari. Înainte, știu că existau zile de muncă patriotică, fiecare trebuind să contribuie la curățenia perimetrului comun în care locuiau. La sate, există încă puterea exemplului. Oamenii sunt mai harnici și se îndeamnă astfel unul pe altul. Pun mâna la nevoie să facă ceva trainic împreună pentru strada sau satul lor.
Dar ce se poate face în orașe? Se poate munci, în primul rând, la ideea de comunitate. Începând cu blocul în care trăiești. Poți amenaja o bibliotecă și îți poți invita vecinii să se implice. Puteți amenaja împreună în spațiu verde, de obicei cu gazon, o mică grădină sau seră cu legume. O dată consolidată o comunitate, aceasta devine și mai sigură.
5. Strămoșii noștri locuiau la sat
Ar trebui, mai degrabă, să spun că stră-ștrămoșii noștri locuiau la sat. Ai fiecăruia dintre noi, asta ca să nu uităm de unde am pornit. Până la urbanizarea forțată, fiecare avea casa lui, cu grădina lui, cu livada sau măcar cu câțiva copaci în jur. Cu animalele lor. Cu aerul lor curat. Comunismul a adus blocurile gri cu apartamente mici și impersonale și dorința de a-i face pe aproape toți tovarășii muncitori în fabrici și uzine, dar mai ales orășeni. Acum a venit timpul corporatiștilor să aleagă un altfel de confort. Dezvoltarea în forță a orașului a presupus și dezvoltarea în forță a zonelor periurbane, adică a datelor din împrejurimi, care s-au transformat într-o mulțime de cartiere de sat frumoase, unde locuiesc mulți tineri din corporații. Ceea ce e un prim pas pentru o viață mai sănătoasă. Aceste cartiere nu sunt atât de poluate, copiii cresc în comunități mici și sigure, oamenii își pot ține o mică grădină cu legume. Se pot plimba în liniște la orice oră din zi (și din noapte, dacă bebelușul se cere plimbat cu mașina!).
Mi se pare că acest trend este mai înțelept și mai sănătos. Însă mult mai sănătos mi se pare mutatul la sat, în satul autentic. Văd mulți freelanceri, care pot lucra remote, că preferă să își cumpere o casă intr-un sat aflat la o oarecare distanță de oraș, pe care să o renoveze după bugetul disponibil sau după propria dorință sau să își ridice una acolo. Redescoperă plăcerile simple ale vieții, învață să fie mai activi și să facă efort fizic. Eu sunt pe acest drum și văd că, la fel ca mine, sunt o mulțime de oameni. Am descoperit acest grup de Facebook Mutat la țară – viața fără ceas și mi se pare minunat. Cei curioși pot urmări mărturiile membrilor, care vorbesc de beneficiile și frumusețea locuitului la sat.
6. Strămoșii noștri mâncau mai puțină carne și mai multe legume, fructe și cereale
Hrana strămoșilor noștri provenea, cum am mai scris, din gospodăria proprie și un procent mic din achiziții. Asta însemna că depindea de producție și de efectivul de animale deținute, de calitatea îngrijirii acestora, de nutrienții din pământ sau oferiți animalelor sub formă de mâncare. Strămoșii noștri nu mâncau atât de des carne, în schimb cerealele, legumele și unele fructe și lactate erau puse frecvent pe masă. Nucile, de asemenea, se găseau mai greu. Nu pot spune că strămoșii noștri erau mai sănătoși decât noi, însă noi trăim într-o epocă cu o ofertă alimentară extraordinară, iar faptul că avem la dispoziție orice ne dorim aproape vine la pachet cu creșterea obezității, creșterea incidenței unor boli moderne și, până la urmă, cu poluarea și distrugerea, prin schimbarea destinației, a unor terenuri în scopul exploatării pentru creșterea animalelor de carne.
Ce putem face noi? Putem reînvăța ce înseamnă o dietă echilibrată și sănătoasă. Eu cred că ține de diversitatea și calitatea crescută a alimentelor din farfurie. Putem mânca mai multe legume și cereale, nuci și lactate cu moderație, carne mai puțină, fructe de sezon.
7. Strămoșii noștri făceau mai multă activitate fizică
Cred că asta e de la sine înțeles. Munceau pământul, grădina, munceau în fabrici, făceau treaba unor mașini care azi au înlocuit oamenii. Modernitatea a adus cu sine și era automobilului, să cităm un clasic în viață, așa că ne-am obișnuit să ne deplasăm cu mașina și până la magazinul din colț. Glumesc, sper să nu fie oameni care fac asta!! Ideea e că mașina reprezintă un anumit statut social, o aparență de care unii strâng și cu dinții. Bicicliștii sunt, sau erau considerați până recent, săraci.
Ce putem face? Putem merge pe jos mai mult, putem merge cu bicicleta mai des, chiar și cu trotineta dacă se reglementează corespunzător. Desigur, opțiuni constituie și mersul la sală, orele de yoga și pilates, înotul, alergatul, dar și grădinăritul de care pomeneam mai sus.
8. Strămoșii noștri foloseau soluții naturale și mai sănătoase pentru curățenia în casă și curățirea corpului
Buni-buni făcea săpun de casă, pe care îl folosea la spălatul rufelor. Era bun și la spălatul părului. Am văzut săpunurile de casă, naturale, au revenit în actualitate. Eu folosesc pentru spălatul mâinilor și a fețeii. Înaintașii noștri foloseau leșie, cenușă de fag, bicarbonat de sodiu și oțet pentru curățenia în casă și pentru rufe. Nu vorbesc mai multe despre ce putem face și noi acum pentru că încă mă documentez și, după ce testez una alta, revin cu un articol. Dar dacă aveți recomandări, le aștept cu drag!!
9. Strămoșii noștri aveau obiecte vestimentare, decorative și funcționale în casă mult mai naturale, mai puține și, în unele cazuri, mai calitative. Erau minimaliști înainte ca asta să fie un trend
Încep prin a aminti de ia românească, atât de frumoasă și atât de îndrăgită, cu modele geometrice și înflorate, cu motive tradiționale care reprezintă simboluri. Create de mâinile iscusite. Acum mai există puține femei care să le creeze, dar cele care vor să învețe se pot înscrie în acest grup. Înainte, fiecare femeie își făcea ia ei, iile ei, hainele ei și ale familiei în general. Erau un bun obținut sau realizat cu destul de multă greutate, având în vedere că preocuparea principală ținea de supraviețuire (munca câmpului și creșterea animalelor și a copiilor). Acum mergem la magazin sau comandăm haine online. Înainte, materialele folosite erau cânepa și inul, a venit apoi o perioadă în care nylonul era la mare căutare, însă de ceva vreme se caută mai degrabă bumbacul 100%.
În casele strămoșilor noștri găseai obiecte funcționale făcute fie de mâna lor, fie de a meșterilor, tot din materiale naturale. Cele decorative, de genul farfuriilor, erau realizate tot manual, de meșteri. Încă se mai comercializează și sunt la mare căutare. Casele strămoșilor noștri erau construite tot din materiale naturale. E drept că tehnicile lor nu erau întotdeauna menite să le faca trainice, așadar e minunat să vedem azi cum se combină elementele naturale cu știința modernă la unele case de azi. Revin și aici cu un alt articol, despre case de vis, avangardiste, rustice sau supermoderne.
Ce putem face noi? Să alegem haine din țesături naturale, din producții organice. Să alegem în casa noastră materiale naturale (lemn natural în loc de pal, de exemplu). Să ne gândim la utilitatea unui lucru și să cântărim câtă nevoie avem într-adevăr de el. Să facem alegeri conștiente, pentru sănătatea noastră și a celor dragi. Pentru că tot ce ne înconjoară ne afectează într-un fel sau altul.
10. Strămoșii noștri reparau și refoloseau lucrurile
Primul lucru care îmi vine în minte este că obișnuiau să își coasă hainele. Chiar dacă de prea multe ori câteodată. Dar și noi ar trebui să știm cum se coase un nasture, cum se înlocuiește un fermoar la o fustă, cum se repară un tiv. Ne scutește de mersul la croitor și nici nu e nevoie să aruncăm sau să donăm acele lucruri (încă). În plus, putem învăța să refolosim obiecte în alte scopuri. De exemplu, un borcan poate fi transformat într-o vază inedită, mai ales dacă îi facem și o grafică interesantă. Aici, totuși, atrag atenția că, dacă nu suntem talentați și nu avem un simț estetic dezvoltat, să îi lăsăm pe alții să se ocupe.
11. Strămoșii noștri conservau mai sănătos mâncarea
În familia mea încă se mai pun murături, gemuri, compoturi și cei care le mănâncă le apreciază mult. O să fac și eu asta. La fel ca femeile din familia mea, o să aleg cu atenție ce fructe și legume folosesc și o să fug (ca ele) de geluri și alte tipuri de conservanți. În plus, dacă tot am pomenit de borcane, acestea pot fi folosite și răsfolosite până le oferim altora (pline) sau până când se sparg.
12. Strămoșii noștri făceau cumpărături inteligente, adică erau cumpătați
Cumpărături inteligente în sensul strict necesar. Adică își cumpărau o casă, haine, alimente de nevoie. Nu pentru că așa se poartă sau că s-au plictisit de ele sau pentru că așa au văzut la vecinul.
Ce putem face noi? În primul rând, liste. Ce e absolut necesar, ce e de avut în vedere pe viitor, ce poate fi reparat sau updatat, ce trebuie reciclat. Nu e ușor, dar în timp vedem o schimbare în mindset. În al doilea rând, la cumpărăturile efective, să avem grijă să respectăm bugetul și lista, eliminând impulsurile de moment. O idee conexă ar fi să luăm alimente la vrac, adică fără ambalaj din plastic și mai ieftine implicit.
13. Toate deșeurile strămoșilor noștri erau regenerabile, reîntorcându-se în și sistem
Probabil acest punct ar fi trebuit să fie primul trecut, noi considerându-l cel mai important. Strămoșii noștri aveau drept deșeuri cele animale și umane, care erau compostostate. O parte din cele vegetale ajungeau tot la compost, iar altă parte, crude sau gătite, la animalele din ogradă. Compostul era folosit apoi ca îngrășământ natural, toamna, după recoltat, în grădină sau pe câmp. Acum, legislația cu privire la colectarea deșeurilor are câteva lacune, și, mai mult decât atât, educația populației în privința asta este deficitară. Ce putem face noi? Să găsim sursele de informare pentru aruncarea corectă și selectivă a deșeurilor. Poate revin pe viitor cu un articol dedicat acestui subiect.
Tot la ce acest punct, vreau să atrag atenția la risipa alimentară. Cum ziceam, înainte nu era vorba de așa ceva. Traiul modern, însă, implică destulă nesăbuință, desigur, neplanificată și nu neapărat dorită. Dar se întâmplă ca aproape o treime din alimentele produse pentru consum uman să se piardă sau să se irosească. Pe larg despre risipa alimentară, de asemenea, într-un alt articol.
14. Strămoșii noștri plantau copaci
Se plantau păduri întregi, fie de bună-voie, fie pentru că voiau să înlocuiască ceea ce foloseau pentru uzul din gospodărie, fie că erau obligați de autorități. Mă bucur să văd că și în aceste timpuri se fac acțiuni intense de împădurire. Însă nici pe departe acestea nu vor compensa furturile masive de păduri întregi. Ce putem face noi? Ne putem implica și noi în acțiuni organizate de plantare.
Iată 14 moduri prin care bunicii și străbunicii noștri duceau o viață mai sustenabilă, din care putem și noi învăța și adapta nevoilor noastre actuale. E un articol mai lung, pe care am stat câteva zile și încă nu simt că am dezvoltat destul subiectul. Pe viitor, revin cu articolele promise mai sus. Însă toate acestea pot constitui un punct de plecare pentru fiecare dintre noi, în special în conștientizare. Dacă aveți completări la cele de mai sus, puteți să contribuiți printr-un comentariu și updatez acest articol. Ideile bune merită împărtășite. Mulțumesc!!
Puteți citi aici ce am mai scris pe subiectul sustenabilității:
Ce poți face mâine pentru a-ți îmbunătăți viitorul? Plantează un copac. Sau mai mulți!
Pingback: De ce nu colectăm selectiv? De ce nu reciclăm? - Romina Faur