Ultimele 4 luni au fost foarte pline pentru mine. Cu reamenajat căsuța, crizele și operația de torsiune de ovar, treburi casnice și crescut fetița. Decizii de luat. Oboseala și durerile m-au ținut departe de cărți, nu am fost deloc în starea potrivită. Așa că, în ultimele luni, am citit doar 6 cărți. Unele fiind chiar scurte.
Pe scurt, despre ele, mai jos :
Micuțele mâini, de Andres Barra
Din întâmplare, această carte a ajuns în mâinile mele. Am primit-o cadou de la Cărturești, în cadrul unei promoții. Am ales-o pe fond emoțional, m-a atras titlul. Doar eram cu Draga în librărie. Totuși, nu o recomand, chiar dacă e binișor scrisă pe alocuri. Mi-a făcut impresia unei povești mix and match. Iar mie nu îmi prea place stilul ăsta. O combinație între Împăratul muștelor, Să nu mă părăsești și Parfumul. O fetiță rămâne orfană în urma unui accident, ajunge la un centru de copii, iar acolo devine personajul ciudat pentru restul fetelor. Cicatricea de pe umăr și păpușa care o însoțește mereu o împiedică să se integreze. Cumva, la pierderea păpușii, inițiază un joc nocturn, care îi aduce în final moartea. O poveste pe care mai degrabă nu aș fi citit-o.
Către frumusețe, de David Foenkinos
Iubesc stilul lui Foenkinos și nu i-am putut rata ultimul roman. M-a atras și fondul pe care se desfășoară povestea: arta. Este vorba despre fragilitatea tinerilor, despre neputința de a discuta cu părinții și expunerea la șantaj emoțional. Este vorba despre puterea de a-ți continua viața și de a te bucura de ea. Mai este vorba și despre cum o vorbă bună, o apreciere și respectul arătat de cineva pe care îl admiri te face să mergi mai departe. Dar câteodată nu este suficient. Un profesor bun și ușor excentric de istoria artei, o tânără pictoriță extrem de talentată și o sinucidere care ar fi putut fi evitată. O poveste care arată în câte feluri un om poate influența alte vieți. Mi-a plăcut tare mult cartea, o recomand cu drag!
Vorbește-le despre bătălii, regi și elefanți, de Mathias Enard
Scriitura lui Enard are o căldură aparte. Evocările sale par aievea, atmosfera creată respectă epoca romanelor sale. Povestea se bazează pe o presupusă angajare a lui Michelangelo de către Baiazid al II-lea, pentru construcția unui pod în fascinantul Constantinopol. Vedem un altfel de Michelangelo față de Agonie și extaz, întrevedem și o îndrăgostire. Și, ca toate poveștile de dragoste bune în scris pentru romanticii incurabili, și un final tragic. În rest, frânturi de istorie și din viața de zi cu zi din Imperiul Otoman completează tabloul. O carte numai bună pentru, mă scuzați că mă repet, pentru oamenii mai sensibili.
Felix și izvorul invizibil, de Eric-Emmanuel Schmitt
Schmitt rămâne unul dintre scriitorii mei preferați și urmăresc apariția anuală a vreunei opere cu mult interes. Anul acesta a fost despre Felix și mama lui originară dintr-un sat de pe malul Senegalului, stabiliți în Paris. Așadar, problema imigranților, a drepturilor lor, a felului în care muncesc și își duc viața au fost subiectele atinse de-a lungul romanului. Dar nu numai. Multiculturalitatea, toleranța, tipologiile extrem de diferite și poveștile de viață aparte au animat și întregit povestea. Poveste care, în esență, a fost despre dezrădăcinare și despre cum te poți vindeca, prin asumarea și îmbrățișarea identității. Fatou, a cărei cafenea a dat naștere unei familii eclectice, este dusă înapoi și vindecată de un vraci, la malul fluviului lângă care a crescut. Credințele pot vindeca, atâta vreme cât avem în ce crede. Ca în toate operele lui Schmitt, este mai mult decât binevenită și o mică poveste de dragoste, dar la modul inocent și incredibil de decent. O carte bună de savurat la o ciocolată caldă, între perne moi, într-un weekend ploios de toamnă.
Delicatele frumuseți ale vieții – Sfaturi despre dragoste și viață de la Dear Sugar, de Cheryl Strayed
Am scris despre această carte aici:
Încă îmi amintește de perioada cu dureri crunte prin care am trecut înainte de operația de torsiune de ovar de luna trecută. Încă nu îmi doresc să termin de citit restul scrisorilor și răspunsurilor. Nu mi-au mai rămas multe, dar pentru mine nu e încă momentul. O recomand, totuși, celor care caută alinare sau răspunsuri la probleme de suflet și nu numai.
Oameni anxioși, de Fredrik Backman
Și Backman intră în rândul scriitorilor contemporani preferați. Așa că de-abia am așteptat să am starea necesară să citesc ultimul roman. Un grup eclectic de personaje care participă la vizionarea unui apartament de vânzare. Un jaf eșuat, o serie de întâmplări care se succed cu repeziciune, frică și o luare neașteptată de ostateci. Doi polițiști, tată și fiu, care dau dovadă de umanitate în memoria celei dragi pe care au pierdut-o. Ajungem să cunoaștem detalii intime, să înțelegem motivația și ce se întâmplă cu fiecare personaj în parte. Momente amuzante, probleme uzuale contemporane, stări și emoții general și pretutindeni valabile. Pentru că atunci când renunți la egoism, găsești soluții și oferi șanse și altor persoane să fie fericite. Un roman pe care îl recomand cu drag tuturor celor care realiști fiind, găsesc și un dram de optimism prin empatie și iubire.
Să (ne) citim cu bine, sănătoși! Dacă aveți recomandări de carte, le primesc cu bucurie!