Când o să mă gândesc la 2020 toamna, o s-o fac cu nespusă recunoștință. Am primit multe lecții și încă învăț din ele. Operație, familie extinsă, dezordine, texte nepublicate, nuci verzi și pofte culinare – sunt frânturi din începutul meu de toamnă.
Încă mă refac după operația de torsiune de ovar. Sunt cât de cât funcțională acum. Rezultatele de la biopsie sunt bune. Aș vrea să zic că se mai întâmplă și nu e mare brânză, dar durerile cauzate de torsiune au fost crunte. Am avut noroc de doctori buni care mi-au pus diagnosticul (dr. Simedrea), care au organizat toată operațiunea (dr. Ciupa) și care m-au operat (dr. Petrică). Deși planificată a fi laparoscopie, am și o tăietură mare, de unde recuperarea mai înceată.
Și totuși, cel mai greu lucru a fost să nu mă pot ocupa de Draga. Știa că pe mama o “doaie buta” și că “doctorul face bine”. A înțeles. A încercat ea să mă vindece cu trusa ei de doctor. Ieri am aruncat-o la gunoi, a devenit mult prea sensibilă la subiect și oriunde am ascuns-o, a găsit-o. Vreau să uite sau, măcar, să nu mai fie atât de marcată. Și totuși, Draga nu a avut o perioadă așa rea. Da, a fost supărată când nu am fost acasă și când m-a văzut suferind, dar a fost fain că pentru o vreme, Draga a avut la dispoziția ei două bunici, doi bunici, o străbunică și 4 câini. Nu mai vorbesc de tatăl ei, care a făcut atâtea pentru noi, nici nu știu cum a reușit să se împartă și să le facă pe toate. Mai ales să aibă grijă de fetiță.
Când am revenit acasă, am acceptat că nu pot face prea multe. Au fost ore în zi când Draga a vrut să stea numai cu mine. Eu în pat, ea prin toată casa. Jucării, cărți, plastilină și creioane colorate împrăștiate peste tot. Haine care au stat cu zilele pe canapeaua mică. Ce-i drept, acum e mult mai bine în casă, dar multe așteptări de ordine nu poți avea oricum cu un copil de 2 ani. Au fost ore în zi când am stat singură. M-a ajutat somnul, am avut mult somn de recuperat. Am avut multe de analizat. Cauze posibile, emoționale. Cum pot să fiu mai sănătoasă pe viitor, ce pot face să fiu lângă copilul meu cât mai mult, în cele mai bune condiții? Am unele răspunsuri, pe altele le caut. Am scris câteva texte, așa cum am simțit. Unele sigur nu ajung publice. M-am interesat de evenimente culturale și de amenajări interioare, de cărți noi, de activități pe care le pot face cu Draga.
De îndată ce corpul mi-a permis, am reluat plimbările scurte, pe stradă, cu Draga. Aerul de toamnă, pe care eu îl iubesc, își face simțită prezența. Vreau să îi creez amintiri frumoase fetei mele, așa cum am și eu. Sunt convinsă că frânturi de amintiri o să aibă din perioada asta. Așa că mâinile mele sunt pătate de nuci verzi, nuci pe care le curăț de pieliță și i le dau lui Draga. Ei îi place gustul, eu știu că nucile sunt benefice pentru funcționarea bună a creierului.
Și tot așa, îmi revine și mie pofta de mâncare. E aproape o lună de când mănânc mai puțin și mai ușor. Dar am știut că sunt mai bine când am luat prima linguriță din crema tartinabilă de ciocolată de la dmBio, din dm drogerie markt Romania, un fel de Nutela dar mult mai sănătoasă. De asta am avut poftă. La fel când, ieri, am mâncat o farfurie de paste cu sos dulce acrișor. Cred că a fost cea mai bună mâncare din ultima vreme. Îmi revine plăcerea de a mânca. Încă am grijă totuși și probabil nu se va schimba asta prea curând. Nu exagerez cu nimic. Ceea ce e un lucru bun pentru sănătatea mea. Sunt bine, este bine și va fi și mai bine. Poate sunt lucruri banale, dar toate adunate, cele de mai sus, sunt prețioase pentru mine.
Demult nu mai sunt în goana după ceva anume. Sunt liniștită și mulțumită. Sunt recunoscătoare pentru toate, inclusiv pentru durerile avute și pentru tot ce am pătimit în ultima lună. Toată situația a avut darul să ne apropie ca familie și să ne apreciem mai mult. Asta e una dintre concluzii. Alta este că mi-am ales partenerul de viață potrivit: un tată și un bărbat extraordinar. Am mai tras și alte concluzii, dar acum sunt atâta de bucuroasă de orice moment cu Draga de nu am cuvinte. Mă minunez zilnic de asocierile pe care le face, de cum gândește, de cum se joacă. Râsul ei colorat îmi umple sufletul. Mă topesc când îmi zice “cumpaaaa”, mă îmbrățișează sau mă pupă. Pentru copiii noștri trebuie să facem toate eforturile să fim sănătoși. Mergeți la controale periodice, întrebați când aveți nelămuriri, căutați cei mai buni doctori. Să fim mulțumiți cu noi înșine, să avem pasiuni sănătoase și să ne hrănim mai bine. Să căutăm liniște, armonie și oameni buni. Să avem credință, să râdem și să fim recunoscători pentru ce avem.
Of, Doamne!!!
Cu rele, cu bune, au trecut toate!!! Sa ti dea Dumnezeu multa sanatate sa te bucuri de Draga, de ,,narodul,, de Luci, de tot ceea ce te face fericita!
Multumescu ti tie Doamne, ca ne ai dat o pe Rominuta!!