Duminica trecută, neobișnuit pentru noi, am ieșit în oraș. La înghețată, în principiu. Am vrut apoi să ne plimbăm puțin dar rapid m-am simțit sufocată de lumea pestriță, de zgomotul produs de nevoia de a fi văzut și de a te face auzit, așa că am vrut liniște. Cred că m-am obișnuit cu simplitatea liniștii. Nevoia de evadare m-a făcut să-l duc pe Dragul la Muzeul de Artă. Nimic planific, așa mi-a venit pe moment și s-a consimțit pe loc. Am mai fost cu Draga acolo la expoziția fenomen de anul trecut, Woman All Too Woman. Încă vorbesc despre ea, atât de mult mi-a plăcut. Știam că Muzeul de Artă găzduiește acum expoziția de sculptură Musica Universalis, a artistei Linda Saskia Menczel și am fost să o vizităm. Simbolistica spirituală și îndemnul la cercetare și evoluție domină și se regăsește în toate lucrările expuse. Forma acestora, delicată și puternică în același timp, îți rămâne în minte cu ușurință. Reprezintă un statement în sine. Cumva, toate lucrările curg, converg într-un punct central. Așa am impresia. Pianul. Este genial! Mi-a făcut o impresie puternică. Te pune în fața unui quizz de cultură generală. Fiecare clapă constituie un adevăr universal valabil, o teorie, un concept. Toate au construit lumea în care suntem azi. Mai multe, nu spun. Trebuie văzut, trebuie experimentat. Expoziția poate fi vizitată până în 29 aprilie.
Pentru că este unul dintre locurile mele preferate, aș fi vrut să ajung la Garage Cafe pentru o pâine cu negrilică și turmeric, o prăjitură bună și un capuccino delicios. Dar era deja prea mult pentru Draga și, în plus, sigur ajungem săptămâna asta la Garage.
Concluzia zilei? După o vârstă, nu mai poți accepta orice. Dacă poți face o alegere, îți ești dator ție să alegi ce e mai bun. Mai calitativ. Ce consumi (produse sau cultură), cu cine și cum îți petreci timpul. Este prețios. Ești prețios.