Pentru mine, vara 2021 va rămâne una memorabilă. Cu multe provocări. Când nu am fost prea obosită și am fost dispusă, m-am refugiat în lectură. Am citit cărți care mi-au făcut bine. Le redau mai jos :
Copilul independent sau cum să fii o mamă “leneșă”, de Anna Bîcova
În ultima vreme, mă gândesc că ceva-ceva, tot fac bine. Asta mi-a trecut prin minte în două ocazii diferite.
Prima situație: Draga nu a mai vrut să mănânce o acadea și a dat să o arunce la gunoi. A scos-o din ambalaj, a aruncat restul de acadea în sacul de gunoi menajer, iar ambalajul la plastice (nu era nevoie de clătire).
A doua situație : a vrut să bea “cafea” cu mine. A adus fierbătorul cu apă, și-a turnat în ceașcă și a vărsat apă pe măsuța de cafea și pe jos. I-am spus că nu e nimic și să aducă șervețele. Auzind-o căutând debusolată, i-am precizat că șervețele de hârtie. Cum nu îi erau la îndemână, a adus un prosop din baie și a șters tot singură.
Două ocazii în care puteam să fac eu lucrurile astea pentru ea, dar eu am ales, ca autoarea acestei cărți, să fiu o mamă leneșă. Dar mi-am dat seama că fetița mea de 3 ani începe tot mai mult să fie independentă. Și vreau să o încurajez în continuare.
Recomand cu mult drag această carte, mie mi-a făcut atâta bine. Sunt multe exemple concrete și explicații pentru interacțiunea cu copilul și acțiunile copilului de zi cu zi. Până la urmă, cu toții ne dorim să creștem copii independenți. Mulți am avut bunici și/sau părinți care nu ne lăsau să facem lucrurile singuri din varii motive și am ajuns adulți tineri care nu știau să se descurce singuri cu lucruri elementare. Nu e vina lor, nu e vina nimănui. Dar hai să vedem ce facem noi cu copiii noștri. Ce mai învățăm din cartea asta? Cum să ne ajutăm copii să doarmă în pătuțul lor, să își strângă jucăriile, să se îmbrace, să își facă mâncare, să facă la oliță, să fie mai responsabili. Să le acceptăm greșelile, să le respectăm alegerile și să înțelegem că avem de ales între repede, de calitate și cost. Să îi ajutăm să poată. Să găsim echilibrul între când are și când nu are voie. Când să intervenim. Cum să punem întrebările potrivite. Toate astea pentru a-i spori încrederea celui mic în propriile forțe.
Ca idee, lui Draga i-au plăcut ilustrațiile, a înțeles destul de bine exemplele, cel puțin o parte din situații. Știa că e cartea cu mama leneșă. Dar pe copertă sunt mama, Draga și Lucian Petru. A urmat apoi o discuție :
– E mama leneșă?
– Nu, mama nu e leneșă.
– E tata leneș?
– Nu, tata e frumos! 😂
Găsiți cartea .
Biblioteca de la miezul nopții, de Matt Haig
Ni se întâmplă tuturor să avem perioade mai grele. Cu situații fără soluții aparente, cu durere, poate cu regrete. Ce am fi putut face mai bine? Cum ar fi fost dacă? Despre asta e vorba în cartea asta, despre vieți paralele, vieți care curg diferit în funcție de fiecare mică alegere făcută. Culmea, e prima carte a lui Matt Haig care mi-a plăcut maxim și prima pe care o pot recomanda. E cu final deschis și cu multă speranță. A lăsat în urmă o stare bună și cred că poate fi citită când avem nevoie să ne amintim de binecuvântările pe care le avem în viața noastră. Ca o paranteză, eu îmi găsesc energia la gândul copilașilor noștri, asta mă ajută mai ales în ultima vreme. O găsiți (și) pe elefant.ro, .
Fecioarele, de Alex Michaelides
Din când în când, am nevoie de puțină dramă în viața mea și atunci o dau pe thrillere. Am mai spus asta, o susțin încă. Din acest motiv am citit al doilea roman al lui Alex Michaelides, pe care l-am considerat chiar mai captivant decât “Pacienta tăcută”. În plus, pentru câteva pagini, cele 2 se întrepătrund și asta mi s-a părut tare interesant. M-a ținut în priză câteva ore bune – e vorba tot despre un terapeut, de această dată, de grup, Mariana, încă îndurerată de pierderea soțului. Din grijă față de nepoata sa, merge să îi fie alături în miezul a ceea ce pare a fi o vânătoare a Fecioarelor dintr-un grup exclusivist de fete, al căror îndrumător este un profesor universitar. Ițele se complică atunci când referirile la mituri și la istorie devin indicii tot mai clare. Iar totul univers al Marianei se destramă când se înfățișează întregul tablou. Finalul a fost cu adevărat surprinzător, mi-a plăcut. Găsiți cartea (și) pe elefant.ro, .
Penelopiada, de Margaret Atwood
Îmi place Atwood, creează lumi inedite, prezintă perspective interesante, scriitura ei atrage. Din acest motiv am fost curioasă să o văd pe Penelopa lui Odiseu prin ochii ei. De la remarci comice, contemporane, la elemente întunecate, trecem prin mituri și sentimente general valabile. Cam asta aduce nou Atwood. Ce mi se pare interesant este că acest roman face parte din seria Miturilor a colecției Babel, de la Editura NEMIRA. Seria adună scriitori contemporani care rescriu miturile într-o manieră memorabilă actuală. Știți cartea (și) aici.
Copilul tău. Părinții tăi. Tu., de Ioana Chicet Macoveiciuc
Când simți că ai citit tot ce se putea pe “parenting”, și totuși ai nevoie de ceva în plus. De o carte unde găsești ce ai nevoie pentru a-i înțelege mai bine pe copii, pe părinți, pe tine. Fără (pre)judecăți. Eu, una, am mixed feelings despre conceptul de parenting, dar îmi place cartea asta. Vine cu mult suflet, cu expunerea experiențe Prințesei Urbane, fără a ascunde părțile cele mai vulnerabile. Am apreciat mult asta. Recomand cu drag cartea asta mai ales mamelor. O găsiți (și) pe elefant, aici.
Unde ai dispărut, Bernadette?, de Maria Semple
Un roman haios. Și nu prea. Pentru că prezintă felul în care i se schimbă viața unei femei când devine mamă. Cum unele probleme se atenuează și altele se amplifică. Cum se poate pierde și recâștiga conexiunea cu partenerul, dar cum se cimentează relația cu copilul /copiii. Mi s-a părut ingenios stilul de a reconstrui povestea dispariției mamei (a lui Bernadette) de către fiică cu ajutorul mesajelor, bilețelelor, e-mailurilor, scrisorilor, articolelor din presă, etc. O carte ușor de parcurs.
Găsiți cartea (și) aici.
Scriind lista cu ce am citit, mi-am dat seama că fac de obicei referire doar la cărțile terminate. Am un teanc de cărți începute și abandonate, dintr-un motiv sau altul. De acum încolo, o să le trec și pe ele. Așa mi se pare corect, să prezint și partea mai puțin frumoasă.
100 de femei afurisite. O istorie, de Hannah Jewell
Iubesc cărțile în care este vorba despre femei puternice și impactul lor. Femei care au reușit ceea ce nu se aștepta lumea de la ele, care au depășit obstacole, femei ambițioase care și-au atins maximul de potențial. Bun sau rău. Ele sunt acele afurisite despre care e vorba în carte. Au fost alese pentru a fi prezentate femei excepționale, care merită a fi cunoscute. Chiar merită, afirm și eu. Toate bune până aici. Însă felul în care e scrisă cartea îmi repugnă. Nu știu în ce măsură traducerea are rolul ei – unele fraze par traduse mot-a-mot și sună mult mai bine în engleză. Poate mi-ar fi displăcut mai puțin dacă o citeam în limba originală, cine știe? Cert este că am resimțit până în adâncul sufletului frustrarea autoarei și stilul agresiv de Cosmopolitan american al anilor ’90-’00. Am reușit să citesc numai vreo sută de pagini și am abandonat-o. E o chestiune de gust. Poate altcuiva îi va plăcea. Dacă cineva o vrea, i-o ofer cu drag! O găsiți și aici.
Acest articol conține linkuri de afiliere.