Tornadele mă fascinează și mă îngrozesc teribil, așa cum doar puține lucruri în viața asta o pot face. Gândul că schimbările climatice din ultima vreme le-ar putea aduce și în zona noastră m-a urmărit de vreun an, iar discuțiile cu privire la construcția casei, undeva în viitor, au vizat existența unui subsol solid. Acum câteva luni, întâmplarea a făcut să îmi revină în minte tornadele și peste câteva zile să ruleze pe un post TV filmul omonim. Dau vina tot pe întâmplare că, a doua zi, AccuWeather a făcut o alertă de tornade în vestul țării. Am stresat pe toată lumea să aibă grijă. Mi-am asumat râsetele, dar conștiința îmi era împăcată.

Duminica trecută a avut loc cea mai năprasnică furtună la care am asistat. Nu a fost tornadă, dar cred că a fost cel mai asemănător fenomen trăit vreodată. Daunele sunt enorme, sperietura pe măsură, dar nu se compară cu pierderile de vieți omenești și rănirile altor zeci de timișeni. Dacă ar fi să aleg un cuvânt care să sintetizeze toate discuțiile și reacțiile online ale oamenilor, ar fi ”informare”.  Informare, lipsa informării și dezinformare.

Să o luăm pe rând:

1. Informare din partea autorităților competente

Reprezentanții ANM au fost mai mult decât puerili în a da socoteală cu privire la lipsa avertizărilor de fenomen deosebit de periculos. La fel, autoritățile locale au cam dat din colț în colț la această întrebare, justificând că au fost și ei anunțați cu 20 de minute înainte de dezlănțuire. În urma vizitei dlui prim-ministru în Timișoara, s-a agreat crearea unui sistem de avertizare prin SMS a populației vizate, în maxim 5 minute. Repet, având în vedere că nu știm la ce să ne mai așteptăm pe viitor, cred că este de bun augur un astfel de sistem. În altă ordine de idei, la fel ca Lucian Mîndruță, nici eu nu mai înțeleg ce e cu codurile de vreme. Prea multe, cine le mai bagă în seamă? Mai mult de atât, în Timișoara, din august au început să sune, în fiecare primă miercuri din lună, alarmele antiaeriene care simulează anunțul unui dezastru iminent. Ei bine, nu le-am auzit niciodată, nici măcar acum, când ar fi fost cazul.

2. Dezinformare cu privire la fenomen

Furtuna de duminică a fost o supercelulă, dar ar fi fost nevoie de o pâlnie pentru a fi categorisită drept tornadă. Numai una din o mie de furtuni poate deveni o supercelulă și numai una din 6 supercelule poate forma o tornadă. La dimensiunea la care s-a prezentat furtuna din vest, o astfel de tornadă ar fi avut efecte devastatoare. Și nu mă refer la bunuri materiale, ci la victime omenești. Cel mai bine ar fi să înțelegem toate aceste aspecte, pentru a nu-i panica și pe alții care nu au trăit-o.

3. Informarea aparținătorilor victimelor

A circulat pe Facebook o fotografie cu un număr de înmatriculare al unei mașini peste care a căzut poarta de la intrare în oraș, strivind șoferul. Postarea a fost făcută de una din televiziunile locale, cu mesajul: ”Distribuiți masiv! Poate îi cunoaște cineva părinții”. Între timp, a fost modificat mesajul:  ”Asta este masina in care a pierit strivit de cadrul metalic,un tanar!Panoul cu” Timisoara” i-a cazut drept pe masina!”. Într-adevăr, postarea a fost distribuită masiv. De peste 11.000 ori. Eu, una, nu vreau să mă pun în locul sărmanilor părinți – să afle de pe Facebook ce s-a întâmplat propriului copil. Mi se pare inuman să se facă așa ceva. Înțeleg că îți dorești să ajuți, dar să nu uităm că există proceduri în cazuri de acest gen. Poliția trebuie să anunțe aparținătorii! Din minutul 1 știau despre cine este vorba și în mod sigur nu s-a cerut ajutorul mass-media. Deontologie, etică profesională…Ce să mai zicem? Cu tot respectul față de oamenii pe care îi cunosc, angajați la acel post TV.

4. Informarea cu privire la măsurile de siguranță în situații de acest fel

Adevărul este că puțini dintre noi știu ce ar trebui să facă în cazul unor fenomene distructive. Simulările pomenite la punctul 1 mi se par fără sens dacă nu instruiești populația cu privire la măsurile de siguranță. O femeie a murit la Zoo strivită de un copac, în mod sigur încercând să se adăpostească. Ei bine, copacii sunt de evitat în astfel de cazuri. Ochii în patru la firele de curent căzute și la obiectele care pot fi duse de vânt prin aer. Găsirea unui adăpot – clădire sau măcar arbuști mici. Ferestrele închise în casă și găsirea unei poziții cât mai îndepărtate de ele. Aparatele electrice scoase din priză. Astea ar fi cele mai simple și mai rapide acțiuni de făcut în cazul în care te surprinde o furtună. Nu sunt expertă, așa că nu mă hazardez să aprofundez subiectul. Cert este că trebuie cercetat.

În afară de informare, mai văd acum mobilizare din partea autorităților și din partea oamenilor. Empatie. Grijă. Recunoștință. Din păcate, e nevoie de astfel de dezastre să ne aducem aminte că timpul nostru aici este limitat, că trebuie să fim mai buni și cu noi și cu cei din jur. Că Natura este mai puternică și noi nu o respectăm așa cum ar trebui. Cred că viitorul depinde de noi. Inclusiv de cei care se joacă de-a „cucu-bau” cu încălzirea globală.

Scared face, tree down! Photo by Flavius Neamciuc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *