În 2008, o serie de evenimente favorabile m-au adus în echipa Verde pentru Biciclete. Despre începuturi și ce a însemnat campania pentru mine, voi vorbi altă dată. Aleg acum să vorbesc despre renunțarea la poziția de project manager al celei mai importante campanii din țară care a încurajat mersul pe bicicletă. De ce? Pentru că toată lumea m-a întrebat și încă sunt întrebată.
Anul trecut, în 2017, în mai, am luat decizia. A fost o alegere bazată pe o analiză profundă și au fost câțiva factori foarte importanți pe care i-am avut în vedere.
În primul rând, sănătatea. Am avut momente când am simțit că nu mai pot de oboseală. Am muncit în paralel din 2010 și pentru Verde pentru Biciclete și pentru Arsenal Park. Și am mai vrut și viață personală. Ca urmare, sistemul meu imunitar a avut de suferit, iar niște analize făcute în martie au fost un semnal de alarmă pentru mine. Am știut că sunt în fața unor alegeri, cred că orice afecțiune vine în momentul în care trebuie să revizuim ceva în viața noastră. Așadar, am optat pentru mai multă liniște. Iar tratamentul urmat câteva luni a dus la analize bune în toamnă. Ceea ce mi-a întărit sentimentul că am făcut ce trebuia.
În al doilea rând, provocările. De acum doi ani, munca pentru Arsenal a devenit incitantă și satisfăcătoare. Ajunsesem să simt că vreau și pot mai mult pe partea de strategii de comunicare, dar eram limitată de timp. Și am ales să mă focusez pe Arsenal. Nu regret niciun pic, am avut o perioadă în care am învățat foarte mult.
În al treilea rând, nemulțumirile și dezamăgirile. Faptul că nu am simțit că suntem sprijiniți cum era cazul de autoritățile locale. Am simțit că vorbesc la pereți de multe ori. Am încercat de-a lungul timpului să fiu diplomată și mi-am dat seama că dezgustul față de conflicte nu m-a ajutat. Nici în implicarea primăriei, nici în comunitatea bicicliștilor. Cea mai mare durere a mea a fost când mi s-a impus să nu mai participe copii la evenimentele Verde pentru Biciclete. Nu cred că cineva își poate imagina cum e, după un eveniment frumos, fără incidente, cu participare numeroasă, cu atmosferă incredibilă, să primesc un telefon de la Poliția Rutieră și să mi se atragă atenția asupra prezenței copiilor. Inclusiv cu menționarea de ”caz penal”, mai ales că legea prevede circulația pe drumuri publice pe biciclete după 14 ani… Acest al treilea punct mi-a distrus ”distracția”. Cred că dacă nu te distrezi și te simți bine făcând un lucru, mai bine nu îl faci. Entuziasmul a început să dispară și nu am mai vrut să accept niciun compromis. Și mi-am dat seama că mai rău aș fi făcut campaniei. Și nu era cazul.
La ultimul meu eveniment, din iunie, la IA Românească pe Bicicletă, am plâns. Am plâns mult. Cu durerea cu care probabil mamele se despart de copiii lor adolescenți, plecați pe drumul lor. Nu m-au ajutat nici acuzațiile nefondate primite de la cineva orgolios și incapabil de comunicare. Gustul de la final a fost amar, dar a trecut. Pentru mine, Verde pentru Biciclete a fost și va rămâne copilul meu de suflet. L-am dezvoltat, i-am dat o direcție, i-am imprimat din caracterul, mintea și sufletul meu. Am muncit pentru el și m-am bucurat în fiecare moment. Cred că asta s-a văzut. Multă lume mă asociază cu Verde pentru Biciclete, deși am încercat să nu ies atâta eu în evidență, ci comunitatea!
În momentul în care am renunțat la postul de coordonator, știam foarte bine că e nevoie de cineva mai incisiv în locul meu. Eu nu am mai avut forță să lupt cu cei care ar fi trebuit să ne sprijine 100%. Pentru că Verde pentru Biciclete a schimbat puțin fața orașului. A schimbat mentalități. A creat o comunitate puternică. Renunțarea la responsabilitate nu înseamnă renunțarea la a crede în campanie. Nici pe departe! Voi încuraja în continuare mersul pe bicicletă, în măsura în care pot, voi merge la evenimente și voi sprijini campania cu tot ce pot.
Campania este acum coordonată de Ana Munteanu. Pe Ana o cunosc din 2015, de la Ambasada și am ajutat-o să lanseze Borcanul cu Ulei. Îi țin minte entuziasmul și dorința de a face o schimbare în comunitate. Pasiunea ei a fost vizibilă și anul trecut începând din iulie, când a fost o militantă a drepturilor bicicliștilor. Astfel încât rolul de project manager pentru VpB a venit destul de natural.
Astăzi, Ana a anunțat următoarele acțiuni Verde pentru Biciclete. Anul 2018 va sta sub semnul cursurilor lunare de educație rutieră “Pedalează informat, pedalează educat” și va continua cu un festival al bicicliștilor, o conferință națională, întâlniri lunare ale lobbyclicliștilor și un amplu proiect de cartare a zonelor care necesită noi piste de bicicletă. Verde pentru Biciclete începe anul cu o campanie de conștientizare denumită Șofer pentru bicicliști. ”Campania se adresează șoferilor din traficul timișorean și urmează să se desfășoare atât în mediul online, pe platformele de socializare, cât și pe pistele pentru biciclete din oraș. De acum șoferii care decid să parcheze neregulamentar vor găsi în parbriz un flyer din partea comunității bicicliștilor cu un mesaj care, sperăm noi, să îi determine să renunțe să mai facă această ilegalitate, și de ce nu, să aleagă și ei bicicleta ca mijloc de transport.” a declarat Ana. Ideea a fost vehiculată și acum câțiva ani de un fost membru al echipei Verde pentru Biciclete, Lucian Mircu, dar cu un alt mesaj (Ai parcat ca un…). Dar cred că abordarea actuală va avea un impact mai bun, totuși. Se dorește promovarea de egalitate și respect reciproc în trafic, nu de concurență.
Una peste alta, vă rog, vă rog, aveți încredere în parcursul viitor al campaniei. Am muncit mult la ea, țin mult la Verde pentru Biciclete și sper să crească și mai mult în următorii ani. Așadar să o susținem în continuare!
Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc!
Cât despre mine, pregătesc câteva proiecte personale. Să vedem cum decurg J
Romina