Și tu, pe când?

Și tu, pe când?

Cred cu tărie că este una din întrebările cele mai lipsite de considerație față de o persoană. De obicei vine în contextul: Când îți găsești și tu pe cineva? Când te căsătorești? Când faci un copil? Când faci un al doilea copil?

În primul rând, nu e treaba ta. La ce te ajută să știi? De obicei, întrebarea vine din partea unei persoane deja într-o relație / deja căsătorite / deja cu un copil sau cu mai mulți. Ce mi se pare trist este că se întâmplă ca acea persoană să fi intrat ”în rândul lumii” doar pentru a fi ”în rândul lumii”, deși nu este fericită cu adevărat. A urma orbește direcția în care se îndreaptă toți nu e mereu cel mai înțelept lucru, dacă nu simți că vrei asta.

În al doilea rând, persoana pe care o întrebi poate se confruntă cu probleme specifice. Poate e singură la 40 de ani, fără copii pentru că a avut experiențe neplăcute. Și da, poate o apasă singurătatea, poate a încercat o mie de soluții pentru a scăpa de ea, dar fără rezultat. Poate o persoană este deja într-o relație, pe care o ține departe de văzul lumii. Că o fi a treia într-o alta sau că știe că cel de lângă nu e persoana potrivită dar merge un compromis / o mică înțelegere. Poate e vorba de un cuplu care se confruntă cu probleme de fertilitate sau care au la activ sarcini pierdute, nefăcute publice. Și în niciun caz pe Facebook. Nu demult am citit o carte cu o mamă care a pierdut un copil chiar înainte de termen și am văzut o știre cu mame sau copii pieriți la naștere. Nu știu cine ar pune imediat pe Facebook un status de genul. Pe de altă parte, cunosc părinți cu un copil, care îi încurajează pe alții să îl facă pe al doilea în condițiile în care ei nu sunt capabili să îl crească pe acela singur al lor. Și care văd în copil oricum o rezolvare pentru problemele din spatele ușilor închise și a statusurilor fericite puse obsesiv online.

Am avut în minte acest subiect de câteva luni, pentru că inevitabil mi-a fost și mie pusă câte una din întrebările de mai sus. Am tolerat când a fost vorba de familie și prieteni apropiați. Motivul lor a fost mereu dorința ca eu să fiu fericită, nu curiozitate și îndemn de a mă supune regulilor sociale. Am decis până la urmă să îl scriu pentru că urmează sezonul nunților. Într-o discuție de aseară cu Dragul despre nunțile pentru care au început deja să vină invitațiile, am fost curioasă să știu dacă nu i s-a pus și lui fatidica întrebare. Răspunsul lui a fost că nu îndrăznește nimeni să îl întrebe. În paranteză, chiar și cel mai fain om din lume poate avea porniri impulsive, demne de rădăcinile lui. Iar eu m-am simțit și mai norocoasă.

Ca idee, consider că nu toată lumea trebuie să fie într-o relație. Nu toată lumea trebuie să se căsătorească. Pentru mine, deja, asta nu mai e important atâta timp cât știu că am ceva care nu trebuie demonstrat cu acte, ceva care e mai presus de orice. Că vreau la un moment dat ca viitorii mei copii să aibă același nume de familie ca mine, e altceva. Dar nu e vorba de partener aici, ci strict de mine și copii. Pe de altă parte, sunt femei care nu își doresc progenituri. Le respect maxim! Ele știu ce vor, își asumă alegerea și nu consider că trebuie judecate. Oricum, nu orice femeie care dă naștere este mamă! Orfelinatele pline îmi confirmă spusele. În plus, nu merită criticate în cazul în care se răzgândesc. E dreptul fiecăruia și ține de evoluția strict a personală ființei respective. Nimeni nu trebuie să se justifice în fața altcuiva.

Viața este suficient de grea, cu toate câte se întâmplă în lume. Nu e cazul să o facem și mai și prin întrebări negândite. A-i judeca pe alții nu ajută în niciun caz. Așa că, data viitoare înainte să te ia curiozitatea pe dinainte, gândește-te la toate cazurile de mai sus. Merită să întorci cuțitul în rană, în majoritatea cazurilor? La ce te ajută să știi ce simte și ce gândește persoana din fața ta, dacă e o discuție de complezență? Mai ales că poate principiile lor sunt opuse alor tale. Hai să îi respectăm mai mult pe cei cu care interacționăm și să schimbăm dinamica. Perspectiva se schimbă dacă înlocuiești verbul. ”Vrei să…?” îți poate revela mai mult despre persoana cu care discuți. Și arată mai multă considerație.

Photo credit: Wedding Stories by Flavius Neamciuc

Textele publicate pe RominaFaur.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea în lead a sursei cu link activ. Pentru texte de dimensiuni mai mari, se impune trimiterea unei solicitări către contact@rominafaur.ro. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

6 thoughts on “Și tu, pe când?

  1. So true. Mi-am auzit si eu, toate, pe rand aproape. Nici eu nu am ramas insarcinata usor, si nu mi-a picat bine cand cineva ma intreba pe cand….
    Acum am ajuns la intrebarea, pe cand al doilea? Nu am dreptul sa imi doresc un singur copil? Si incep sa imi explice cum ca cu doi, trei e mai fain, mai „normal”mai eu stiu cum. 😐

    1. Te ințeleg. Mă bucur pentru tine. E important să accepți ce simți și oricum tu știi ce e mai bine pentru tine și ce îți dorești. Asta înseamnă normal pentru mine. Important este să fii fericită 🤗

  2. Foarte frumos ai abordat subiectul. 😀
    Întrebările de genul venite din partea familiei mi se par și o formă subliminală de control. Poate că din cauza asta mă și enervez de fiecare dată când aud întrebarea: „Când o să faceți ȘI VOI un copil?”
    Îmi doresc să fac un copil. Părerea mea este că încă nu sunt pregătită și că trebuie să fiu o persoană echilibrată. Asta simt eu și momentan
    nu mă simt echilibrată, dar lucrez la partea asta.
    Și faptul că familia insistă cu întrebările, doar mă face să amân momentul tot mai mult. Pentru că nu mai reușesc să îmi dau seama dacă vreau cu adevărat sau vreau doar să scap de gura lor? Poate că sună stupid, dar insistența lor mă derutează (pe lângă faptul că mă enervează). :)) Cred că voi încerca să le comunic asta.
    Cât despre persoanele care te întreabă doar de dragul conversației pur și simplu consider că este o lipsă de respect și de inteligență emoțională din partea lor. Poate că m-am exprimat prea dur, dar asta gândesc în acele momente.
    Nu înteleg de ce nu își pot stăpâni curiozitatea. O să îi anunț eu în momentul în care o sa fiu însărcinată.

    1. Așa-i, Sandra! Dar pe cei dragi îi tolerăm și îi înțelegem, știm că ne vor binele. Dar cum zici tu, orice am alege, trebuie să fim pregătiți. Nu să facem un lucru doar pentru că îl face toată lumea. Sper că îți merge bine în domeniul nou! Te pup și te îmbrățișez cu drag 🤗😘

  3. Da, îmi merge bine în noul domeniu. Doar că am schimbat direcția. 🙂 Acum mă ocup doar de organizarea cursurilor de 3D Max ținute de Alex și în rest de foto.
    Livin’ la Vida Loca! :))
    Și eu te pup și te îmbrățișez cu drag și dor. Poate reușim să ne mai întâlnim cândva. :*

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *