Pe când eram instructor de tir cu arcul

Pe când eram instructor de tir cu arcul

Englezii au o expresie foarte frumoasă : „count your blessings” , în traducere mot-a-mot „numără-ți binecuvântările”. Eu mă gândesc zilnic cât de binecuvântată am fost de-a lungul timpului. Am fost norocoasă să trăiesc experiențe inedite, pe care nici nu le-am visat sau dorit. Pur și simplu, viața mi le-a scos în cale și eu le-am îmbrățișat.

Acum 9 ani, am început să lucrez ca promotor pentru cel mai mare parc tematic din România: Arsenal Park. Responsabilitatea mea în acel moment era să merg la companii și să prezint oferta Arsenal. Pentru a face acest lucru, trebuia să cunosc fiecare aspect, de la cazare la restaurant la activități de agrement. Am trecut pe la fiecare departament și am învățat enorm. Mai ales de la colegul meu, Olav Bagyo. Olav a fost instructorul Arsenal până anul trecut. Practic, când s-a deschis parcul, a fost omul de bază care a venit cu structura de activități. Cu background militar și cu înclinații pentru entertainment, Olav a fost omul potrivit la locul potrivit. Imaginea parcului, cel puțin în primii ani, cu tematică exclusiv militară. L-am urmat ca aghiotant la toate activitățile, l-am filmat, l-am pozat, l-am citat, am putut transmite atmosfera mai departe în mod corect. Ceea ce era esențial. La un moment dat, veneau solicitări peste solicitări de teambuilding, grupurile s-au aglomerat și el a avut nevoie de mine implicată activ într-o activitate. M-a învățat să trag bine cu arcul, m-a încurajat să mă documentez, mi-am făcut un program și a avut încredere în mine să îmi lase pe mână clienți la tir cu arcul.

Recunosc că mi-a fost greu la început. Nu m-am văzut niciodată ca un profesor, am fost timidă dată fiind și vârsta, dar toate au fost provocări peste care mă bucur că am trecut. Fiecare clasă se derula în felul următor: povesteam despre ce înseamnă tir cu arcul, legislație, prezentam părțile componente ale arcului și ale săgeților, utilitatea fiecărei componente în parte, explicam postura standard de tragere, demonstram, clienții semnau lista de prezență cu acceptarea normelor de siguranță, executau în paralel câte 2 arcași trageri de adaptare și apoi pe punctaj.

Ce am învățat de-a lungul timpului, predând tir cu arcul? În primul rând, că tirul cu arcul presupune urmarea pas cu pas a îndrumărilor instructorului: toți cei care au ascultat și aplicat indicațiile mele au învățat să tragă bine. Am avut reușite cu elevi cărora nu le-a plăcut tirul cu arcul pentru că nu au reușit în trecut să atingă ținta sub supravegherea altor instructori.

În al doilea rând, am observat că cei aroganți și atotștiutori au dat-o în bară în 97% din cazuri. Au fost clienți care, fiind instruiți de o fată, considerau că ei știu mai bine și îmi vor demonstra ei mie. Mi-a părut mereu rău de ei pentru că atitudinea lor evidentă a fost criticată aspru mai mult de colegi. Eu am trecut greu peste primele persoane și cazuri de genul, apoi mi-am dat seama că asta spune ceva despre ei și nu despre mine. Și am fost mult mai relaxată și mai liniștită. Diplomată și cu bun simț am fost în toate cazurile.

În al treilea rând, am învățat să citesc oamenii: de la urmarea primelor instrucțiuni (adoptarea corectă a poziției de tragere, îndreptarea spatelui, susținerea capului, încordarea și relaxarea mâinilor, poziționarea și forța degetelor pe arc și implicit pe coardă, respirația controlată și ochirea) îmi dădeam seama dacă persoana respectivă va trage corect sau nu. Și în funcție de primele 2 săgeți de adaptare și învățare și pe baza reacțiilor lor emoționale, îi îndrumam, iar ei se puteau corecta sau nu. Dar tot așa, am învățat cât de reticenți și cât de deschiși sunt oamenii.

În al patrulea rând, mi-am dat seama de efectele dezastruoase ale unei vieți sedentare, statice. Nici eu nu am fost vreodată sportivă, dar am avut mereu o viață activă, în mișcare. Am avut clienți din companii de IT. Bărbați, cu mușchi neantrenați defel, cărora le tremurau mâinile la întinderea corzii… unora, ca ultimă soluție, deși cu rușine, le-am oferit arcurile de femei, cu putere mai mică, și nici cu ele nu s-au descurcat foarte bine. În paranteză fie spus, când aveam clienți unguri, aveam cele mai reușite trageri! Cred că istoria nației și înclinația pentru folosirea arcului și-a spus mereu cuvântul.

În ultimul rând, am văzut nu suntem atât de diferiți precum credem! Din partea fiecărui grup, am auzit aceleași glume cu Robin Hood, aceleași trimiteri în locul țintei a unuia din grup cu un măr pe cap, aceleași încercări de negocieri pentru punctaje, aceiași glumeți prezenți în fiecare grup, aceleași tipologii de oameni de mai sus….

Concluzia mea după ce am văzut sute de persoane trăgând cu arcul sub supravegherea și îndrumarea mea este că cei mai buni arcași sunt cei care au răbdare, care își pot controla mai bine emoțiile, care au mai multă încredere în ei, care își pot coordona ușor mișcările torsului cu ochirea și cu respirația. În același timp, eu am învățat toate acestea și le-am aplicat în acțiuni de zi cu zi.

În plus, pentru mine a devenit o mică pasiune. Mi-am luat arcuri, recursive și tradiționale, și accesoriile aferente, mi-am personalizat săgețile, am mers la antrenamente pe câmp singură sau cu cei din TM Archery din Timișoara, am participat la câteva concursuri (din nou, cel mai impresionant a fost organizat în Ungaria, într-un parc, cu probe și ținte senzaționale!). Trebuie să spun totuși că nu am excelat în tirul cu arcul, nu am insistat cu antrenamentele, pe care le-am făcut doar când simțeam sau aveam timp. Pentru mine, o sesiune de tragere era ceva asemănător cu a medita, era terapeutic și liniștitor, ușor solicitant fizic. Fiecare ar trebui să își găsească o activitate care să îi trezească acest sentiment. Poți începe cu o sesiune de tir cu arcul, așa că nu ezita când se ivește ocazia, fie într-un teambuilding, fie când primești o invitație de la un prieten. Dacă nu ți se potrivește, mai sunt nenumărate alte activități de relaxare pe care le poți face pentru starea ta de bine.

Textele publicate pe RominaFaur.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea în lead a sursei cu link activ. Pentru texte de dimensiuni mai mari, se impune trimiterea unei solicitări către contact@rominafaur.ro. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *