Hrană din piatră seacă – un documentar despre conștientizarea provenienței hranei noastre. Cum o țară deșertică exportă legume și fructe într-o țară considerată acum câteva decenii Grânarul Europei

Hrană din piatră seacă – un documentar despre conștientizarea provenienței hranei noastre. Cum o țară deșertică exportă legume și fructe într-o țară considerată acum câteva decenii Grânarul Europei

Duminică seara am urmărit emisiunea România, te iubesc!, pe ProTV. Cred că e una din puținele emisiuni la care mă uit ocazional. De data asta, m-a atras subiectul: agricultura. Cum Dragul este fermier, încerc să învăț și eu despre, deși mă consider o neștiutoare. În plus, una din preocupările noastre din ultimii ani a fost hrana (mai) sănătoasă pe care o punem pe masă. Dar despre asta, într-un alt articol.

Reportajul-documentar de duminică a prezentat ce înseamnă agricultura în Israel. Ce înseamnă agricultura pentru cetățeni. Cum privește statul această industrie. Pe scurt, iată ce am aflat:

  • Israelienii sunt foarte pretențioși cu ce pun pe masă: aleg mereu produse locale, mai degrabă spus naționale. Legumele și fructele consumate sunt în proporție de 95% ale lor.
  • Deși o țară care se confruntă cu o climă neprielnică, produc legume și fructe în cantități care să le ajungă, dar mai și exportă – unor țări care habar nu au cum să profite de climatul bun și solurile fertile, potrivite pentru a le produce.
  • Agricultorii reușesc să se susțină prin tehnologia intens aplicată, subvenții de la stat și cercetări universitare cu aplicabilitate responsabilă, inovații continue.
  • De notat că Israelul este, după Silicon Valley, a doua zonă din lume de dezvoltare a start-upurilor și firmelor care utilizează tehnologii revoluționare.
  • Unul din principiile de bază este acela că nimic nu se pierde, totul este transformat în profit. Adică gândești un sistem în care inputurile să fie output-uri dintr-altul și tot așa.
  • Toate cele de mai sus au făcut ca Israelul să devină unul din cele mai dezvoltate state agrare din lume.

Emisiunea completă poate fi vizionată aici.

Ce am mai observat este grija fiecărui pion din industrie față de munca sa și produsul finit. Cu gândul la responsabilitatea față de semeni, mai presus de dorința de a face bani pe sănătatea celorlalți. Ceea ce nu se întâmplă în România. Dar, cum stă, de fapt, România la capitolul agricultură?

  • România deține locul șase în rândul celor mai mari suprafețe agricole utilizate dintre țările Uniunii Europene
  • Odată Grânarul Europei, țara noastră se clasează și acum în primii zece exportatori mondiali de grâu și porumb.
  • Agricultura este insuficient mecanizată, iar fermierii care adoptă tehnologii avansate sunt foarte puțini. Doar fermierii mijlocii și mari își permit investiții de sute de mii de euro în utilaje performante.
  • Nu deținem un sistem de irigații – doar 12% din terenul agricol național dispune de irigații viabile. În condițiile în care seceta afectează frecvent 50% din terenul agricol. (informații obținute de pe startups.ro)
  • Lucrătorii agricoli nu dețin studii profesionale și nu se încurajează acest lucru. Nu se înțelege importanța cursurilor de specialitate. Lipsa calificărilor a dus și la o creștere a pieței muncii la negru în domeniu, ceea ce înseamnă adesea instabilitate atât pentru ”angajat”, cât și pentru ferme. Mai mult, nefiind clar definit statutul profesional al agricultorului, activitatea este destul de greu de fiscalizat.
  • În ultimii 30 de ani, s-a trecut de la o economie preponderent industrial-agrară la una bazată pe servicii, de unde și investițiile mici în domeniu. Cercetările în agricultură nu prezintă momentan niciun interes.
  • Fragmentarea terenurilor a dus și la un randament mic al producției. Adică fermele care dețin sau au în arendă mai multe terenuri, de preferat apropiate, înregistrează profit, reușesc să facă investiții serioase în echipamente, cu sau fără finanțare. Fermele cu peste 100 hectare reprezintă doar 0,5% din numărul total național, dar exploatează 49% din suprafața agricolă.

 

Citind cele de mai sus, Dragul, unul dintre cei mai dedicați și buni fermieri din Timiș, al cărui nume deja este cunoscut printre jucătorii din domeniu, mi-a făcut următoarele completări:

  • Agricultura ca industrie încă are un potențial de creștere și eficientizare. Agricultura eficientă o fac, din păcate, străinii. Ei fac și investițiile în infrastructură (în irigații de exemplu). Cei mai mari actori în agricultură în Timiș nu sunt românii, ci străinii.
  • Dacă nu faci investiții în agricultură, pe termen lung nu ești sustenabil și nu obții profit.
  • Tinerii ar trebui să meargă fie pe eficiență prin tehnologizare fie pe nișă. Am putea fi competitivi prin calitate nu prin productivitate. Adică am putea merge pe culturi bio, nu să căutăm recorduri de producție. Străinii o fac deja.
  • Pentru a fi competitivi în producție, trebuie utilizate tehnologii de ultima generație atât în tehnici de cultură, selecția hibrizilor și eficiență în mecanizare.
  • Agricultura ar trebui privită ca o resursă strategică națională, ceea ce acum nu se întâmplă. Este vârf de lance în tehnologie și este tratată superficial, din păcate.

 

Dacă privești agricultura ca fiind reprezentată de un țăran cu căruță, care își muncește puținul pământ în mod arhaic, s-ar putea să fii șocat când îți dai seama ce înseamnă de fapt agricultura în anul 2018. Subiectul este unul destul de larg și probabil voi reveni cu altele pe viitor, în măsura în care unele aspecte, legate de un stil de viață sănătos, voi considera că le pot expune.

Închei totuși într-un ton optimist: fac parte acum dintr-o familie de fermieri. Tineri de 33-34 de ani care muncesc de dimineață până seara târziu, care se documentează în permanență, care înțeleg mai bine ca oricine cum funcționează economia actuală, care au drept modele țările dezvoltate din punct de vedere agrar, care respectă natura și roadele ei, care își doresc să trateze cu deosebită considerație și grijă Pământul pe care vor crește copiii lor.

Textele publicate pe RominaFaur.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea în lead a sursei cu link activ. Pentru texte de dimensiuni mai mari, se impune trimiterea unei solicitări către contact@rominafaur.ro. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *