Dă-mi un contact. Dă-mi o idee. Ce întrebări ar trebui să îți pui înainte de a le cere

Dă-mi un contact. Dă-mi o idee. Ce întrebări ar trebui să îți pui înainte de a le cere

Din partea organizatorilor Conferinței PR Beta (16-17 mai 2019, de notat în calendar) a venit o întrebare : “What’s your power?”. Aș fi vrut să răspund “Sunt OM, în adevăratul sens în cuvântului”, însă știu că încerc din răsputeri să fiu. Mai bună, mai blândă, mai înțeleaptă. Principiile pe care nu mi le încalc mă ajută. Așa că am stat puțin și m-am gândit. Am ajuns la concluzia că superputerea mea este de a face conexiuni bune. Voi dezvolta în alt articol ce înseamnă asta. Acum vreau să expun câteva gânduri venite după ce, zilele trecute, în câteva rânduri, mi-au fost cerute contacte și idei. M-am strâns puțin în mine. Am răspuns după caz și apoi am stat să mă gândesc la toate cererile astea. Către mine, către noi, vin destule. Câteodată există o nepotrivire. De unde vine și ce ar trebui să te întrebi înainte de a cere un contact sau o idee? Încerc să provoc la a pune sie însuși / însăși întrebările următoare :

 

Găsesc contactul/informația în mod direct?

Trăim în epoca lui Google și Facebook. O organizație, profit sau non profit, are tot interesul să fie listată online. Cu datele de contact ale unui responsabil, fie președinte, fie PR, fie director de vânzări. Un simplu search dezvăluie măcar un număr de telefon. De obicei este cel căutat. Dacă este vorba de un contact specific și știu că pot face legătura, sub toate aspectele, atunci e de mine.

 

Este un contact / o informație care poate fi împărtășit/ă?

Am contacte pe care nu le voi da niciodată. Am contacte pe care le dau doar cu acordul persoanei în cauză. Am contacte pe care le dau cu multă ușurință, dacă sunt publice și știu că pot ajuta ambele părți. Cel mai repede dau contactul colaboratorilor mei vechi, în al căror profesionalism am încredere.

Anul trecut, o fată simpatică mi-a cerut contactele mele de presă. În general, nu se dau. Între colegi, ca excepție, se mai practică. Eu am refuzat dintr-un motiv simplu: nu am mai lucrat cu colegii din presă de mult timp și baza mea nu e updatată. Acesta e motivul principal pentru care orice PR ar trebui să fie în contact permanent cu media. În baza unor interacțiuni umane solide, un PR bun își poate face munca mai bine.

 

Este momentul potrivit?

Weekendul nu este un moment potrivit să fiu abordată pentru a mi se cere un contact sau o informație. Au fost prea multe weekenduri în care am lucrat și îmi suna telefonul întruna, câteodată trebuind să fac față unor întrebări stupide. Sună dur, dar și mie mi-a stat mintea în loc. Încă îmi stă când mă gândesc la ele. În rest, dacă e rost de o întrebare pertinentă, cu substanță, sunt disponibilă de luni până vineri, între orele 10:00 și 16:00.  

 

De ce mi s-ar da un contact /o informație?

Toți suntem minunați. Dar când cerem un contact sau o informație, trebuie să (ne) analizăm obiectiv și să ne răspundem singuri la această întrebare. Nu insist aici.

 

O idee costă?

Ideile sunt prețioase. Le împărtășim cu cei dragi. Facem schimb de idei cu prietenii la o cafea. Gratuit. Discutăm idei cu colaboratorii: facem brainstorming, gândim o strategie, o implementăm, urmărim rezultatele. De obicei, aici este vorba de implicații financiare. În ceea ce mă privește, după ani de muncă, ani cu roade vizibile, sunt obosită… Idei am în continuare, pentru mine, pentru prieteni și colaboratori. Pentru noi ca familie și ca business de familie. Pentru mine, ca blogger (încă mă obișnuiesc cu ideea) o idee înseamnă creare de conținut pentru o comunitate pe care o cresc constant în jurul meu. Afirm mereu că nu fac compromisuri și mă țin de asta.

Dacă o idee nu apare spontan, dacă nu îmi arăt bunăvoința din proprie inițiativă și din apreciere și dezvoltarea ideii se bazează pe canalizarea efortului în a o găsi, pe timp petrecut în acest sens și pe experiența de ani de zile, e clar că “dă-mi o idee” ar trebui să se transforme în “vreau să colaborăm”. Eu văd modalități de promovare și gândesc concepte relativ ușor, însă nu mai sunt dispusă momentan să îmi risipesc energia pe altceva decât pe familie, colaboratorii mei actuali și articolele de pe blog. Pentru colaborări, sunt disponibilă la romina.faur@gmail.com. Îmi aduc aminte că a scris Chinezu un articol pe tematică mai demult, dar înainte de a-l căuta, îndemn la cugetare.

Închei cu un apel la decență și la respect pentru munca și mintea fiecăruia. Eu vă apreciez. Dar, la 35 de ani, eu mă apreciez mult și pe mine. Și apreciez timpul petrecut cu copilul meu.  

 

Textele publicate pe RominaFaur.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea în lead a sursei cu link activ. Pentru texte de dimensiuni mai mari, se impune trimiterea unei solicitări către contact@rominafaur.ro. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *