Care au fost cărțile lunii august pentru mine?

Care au fost cărțile lunii august pentru mine?

Prima jumătate a lunii septembrie a trecut într-o clipită. Motive personale m-au ținut departe de laptop și doar acum pot scrie despre cărțile citite în luna august. Am anunțat cu o lună înainte ce urma să citesc, însă au fost abateri de la listă. Mai jos, despre cărți plus câteva gânduri. 

 

Poveste pentru Maria, de Ioana Bâldea Constantinescu (primită de la Editura NEMIRA) 

O carte plină de duioșie. Am recunoscut mama din ea, din mine. Atâta drag încape în fiecare pentru copilul nostru că e greu de transpus în cuvinte. Cu referiri la jocurile, obiceiurile și discuțiile avute între mamă și fiică, menționând și dificultatea în a jongla între viața de familie și job, am văzut o frântură din ce mă așteaptă și pe mine. M-au inspirat micile povești din conversațiile celor două. Am constatat cu bucurie că mai sunt și alții care își tratează copilul ca pe un omuleț, nu ca pe un copil care trebuie menajat din a gândi. Un lucru m-a deranjat oarecum : oricât de deosebită ar fi relația mamă – copil, nu trebuie să lipsească tata. El e menționat prea puțin în carte. În viața noastră, tata e mereu pomenit, dacă nu e prezent. Dar asta este o abordare strict personală. Poveste pentru Maria e o carte potrivită mămicilor mai sensibile sau mamelor în devenire. Eu sunt puțin mai practică, dar am apreciat ce a trezit în mine. 

 

Ceva în apă, de Catherine Stedman (primită de la Editura NEMIRA) 

Cartea verii la Editura NEMIRA, am citit-o la începutul lunii. Impropriu spus citit, mai drept ar fi devorat. M-a prins destul de tare. Acesta e motivul pentru care toate prietenele mele care au plecat ulterior în vacanță și mi-au cerut o recomandare de carte, au primit-o pe asta. A fost prima oară când am recunoscut că Dragul are dreptate când spune că oamenii, în general, au nevoie de dramă în viața lor. Cum eu trec printr-o perioadă destul de liniștită, dar mintea are nevoie de puțin stres, cartea asta a fost exact ce trebuie. Periodic iau câte un thriller din motivul aceasta. Ceva în apă este cu Bora-Bora, lună de miere, diamante, partener, mister, supraviețuire. Astea ar fi cuvintele cheie dacă ar fi să folosesc niște etichete. Dar în esență este vorba despre alegeri greșite și despre încredere (sau lipsa ei). 

 

Complexul lui Portnoy, de Philip Roth 

Philip Roth este unul dintre cei mai apreciați scriitori americani. Am împrumutat cartea de la una dintre cele mai bune prietene, citind descrierea scurtă de pe copertă. Știam că este despre sex, The Guardian susținând că prezintă o abordare amuzantă. Ei bine, eu nu am putut trece de 50 de pagini iar conform regulii mele personale, am abandonat-o fără regrete. Începuse interesant, cu o ușoară radiografie a familiei sale și a societății în care trăia, însă când am ajuns la unele scene de… maturizare, am lăsat cartea din mână. Nu renunț la a mai citi Philip Roth, sunt determinată să îl citesc. Însă, iată, mă bucur că mi-a oferit șansa de a arăta că nu citesc chiar tot ce îmi propun și că nu e necesar ca nimeni să își piardă timpul cu ceva ce nu rezonează. 

 

Uciderea Comandorului – Metafora se schimbă, de Haruki Murakami 

De departe, în top 5 cărți citite anul acesta. Murakami rămâne unul dintre preferații mei, cu sau fără Nobel câștigat 😅 Uciderea Comandorului – O idee își face apariția (vol. 1) și Metafora se schimbă (vol. 2) – este scrisă în stilul caracteristic scriitorului: cu personaje principale singuratice, care își gătesc mâncare tradițională (prilej cu care aflu despre gastronomia japoneză și despre obiceiurile la masă nipone), pe un fundal muzical care incită la studierea unor clasici sau măcar inovatori în domeniu, cu lumi care se întrepătrund, cu pisici și gropi și temple, cu simplitate, bun simț și nevoia de integrare într-un sistem (sau, dimpotrivă). Aș recomanda cu drag volumele Uciderea Comandorului, însă doar celor care înțeleg și pot duce scriitura lui Murakami. Se pare că pe el îl prinde tare bine sintagma „love it or hate it”. Nu există cale de mijloc. 

 

Micul Prinț, de Antoine de Saint-Exupery

Micul Prinț constituie o lectură obligatorie pentru toți iubitorii de carte. Scrisă în 1943 de aviatorul Saint-Exupery, vorbește într-un mod candid despre subiecte precum dragostea, prietenia, progresul tehnologic, decăderea societății moderne, regândirea valorilor. Se adresează copiilor de orice vârstă, de la mic la mare-mare. Este înduioșătoare și profundă. Cred că poate fi citită de o mie de ori și efectul este mereu surprinzător. 

 

Pentru luna septembrie, prefer să nu divulg încă lista de cărți. Am avut însă un ajutor în alegerea acestora, voi povesti mai multe despre acest lucru luna viitoare, la început. Dacă aveți recomandări de cărți faine, vă rog să le împărtășiți printr-un comentariu mai jos. Mulțumesc!! 

PS: În perioada 17-22 septembrie, găsiți la Editura NEMIRA o promoție de neratat: 1+1 gratis. Detalii, pe site-ul lor 😊

Textele publicate pe RominaFaur.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea în lead a sursei cu link activ. Pentru texte de dimensiuni mai mari, se impune trimiterea unei solicitări către contact@rominafaur.ro. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *