Care au fost cărțile lunilor septembrie și octombrie, pentru mine? 

Care au fost cărțile lunilor septembrie și octombrie, pentru mine? 

Lunile septembrie și octombrie au fost atât de aglomerate pentru mine, cu evenimente, lucru acasă, activități cu fetița, oboseală, încât am citit doar pe apucate. Acesta e motivul, probabil, pentru care am sărit peste articolul aferent lunii septembrie. Însă trebuie să scriu despre cărțile citite, pe unele le recomand cu mare căldură. 

 

Încep cu două cărți citite în septembrie, despre creșterea copiilor. Nu obișnuiesc să le contorizez, în mod normal nu fac publice astfel de cărți pe care le studiez, pentru că din fiecare iau câte ceva și în fiecare găsesc ceva ce nu mi se potrivește. Cum nu mi se potrivește nici parentingul. Așadar, voi scrie doar câteva cuvinte despre. 

 

100 de activități stimulatoare Montessori, de Eve Hermann

Urmăresc conceptul Montessori și aplic ce mi se potrivește mie ca părinte și fetiței mele în creștere. Această carte poate fi privită ca pe un ghid de activități pentru copiii între 1 și 3 ani, cu mențiunea că fiecare copil este diferit, fiecare parcurge etapele mai ușor sau mai lent, mai repede sau mai târziu. Din acest motiv, cartea poate fi citită și recitită în funcție de nevoile de moment ale fiecăruia. Mie mi-a dat idei de activități și periodic revin asupra ei. 

 

Metoda daneză de creștere a copiilor, de Jessica Joelle Alexander și Iben Dissing Sandahl

O carte despre cum să crești un om cu adevărat, așa cum și noi considerăm că avem un omuleț de crescut. E despre cum să îți schimbi tu perspectiva pentru a-i oferi copilului tău șansa de a vedea lumea cu alți ochi. E despre empatie și folosirea cu grijă a limbajului. Despre legături cu familia și cu prietenii. La fel, este de parcurs periodic, pentru că face bine și părinților. Mai ales celor imperfecti, ca noi. 

 

Cartea preferată, de departe, din septembrie a fost „Un bărbat pe nume Ove„, de Fredrik Backman. Recunosc că am fost tare reticentă în a o lua. Nu îmi surâde să citesc best-sellers, nu întotdeauna sunt atât de bune pe cât sunt de lăudate. Dar înainte de a o cumpăra, de la Librăria Independentă La Două Bufniţe, am tot văzut că cititori pe care eu îi apreciez o recomandau. Trebuie să spun că a fost singura carte citită vreodată la care am râs în hohote, de am trezit fetița din somn profund. A fost singura la finalul căreia am plâns. I-am citit Dragului pasaje, așa cum fac numai când citesc ceva bun și vreau să împărtășesc neapărat cu el. Și el a râs. Ove i-a plăcut și lui. Este vorba despre omenie, despre oameni buni care au suferit și care au învățat să trăiască pentru alții, despre legături profunde create indiferent de rasă, vârstă, gen, condiție socială. Este despre realitatea de zi cu zi, cu bune și cu grele, despre singurătate și apartenență. O carte pe care o recomand din tot sufletul. Trecută în lista de cărți preferate. Acum, la 2 luni de când am citit-o, încă e în inima și în mintea mea. 

 

Cărțile lunii octombrie, două la număr, au fost alese pe baza unui criteriu subiectiv: ambele au stat la baza unor spectacole puse în scenă de Teatrul Național din Timișoara. Spectacole care au avut premiera în noua stagiune #TNTm. Dar să vedem care sunt :

 

Mătușa Julia și condeierul, de Mario Vargas Llosa

Inspirată din viața autorului, cartea urmărește două planuri, alternate capitol cu capitol. Pe de o parte, este descrisă viața acestuia la 18 ani, cu munca de redactor șef pentru un radio din Lima, cu interacțiunile cu colegii și dinamica de la radio, cu relația de dragoste cu o mătușă prin alianță, de 32 de ani, recent divorțată și în căutare de soț. Pe de altă parte, sunt poveștile radiofonice cu final deschis concepute de condeier, care captivează întreaga națiune și care ajung să devină debusolante și nimicitoare. Mie mi-au plăcut mai degrabă poveștile, mai puțin elementele autobiografice. Nu înțeleg unele lucruri, pur și simplu. Dar e o carte care merită citită, măcar o dată în viață. Am apreciat finalul, cu notele lui de înțelepciune, învăluite în tristețe, dar și în speranță. 

 

Sînt o babă comunistă, de Dan Lungu

Este un roman pe cât de amuzant scris, pe atât de trist. Trist pentru că întâlnim la mulți dintre cei e peste 50 de ani o atitudine asemănătoare personajului principal. Trist, pentru că vedem că unele obișnuințe din trecut se păstrează și în prezent : dorința de a obține gratis sau de a ne lua lucruri care nu ne aparțin, doar pentru că suntem noi mai șmecheri. De asemenea, trist pentru că unii, deși sunt mutați în orașe, sunt mai needucați, mai puțin civilizați, mai puțin inteligenți decât cei care locuiesc la sat. E un roman care te determină la empatie și la a analiza obiectiv ce se întâmplă în jurul tău. Contrastul dintre percepția personajului principal și realitate stârnește ilarul. Cred că putem face cadou această carte și părinților noștri. I-ar mai pune pe gânduri sau, măcar am avea parte de discuții interesante pe tema vieții lor din comunism. 

 

Cam atât despre lecturile mele din septembrie și octombrie. Luna aceasta am în plan următoarele cărți :

 

  1. Bunica mi-a zis să îți spun că îi pare rău, de Fredrik Backman 
  2. Grădina de sticlă, de Tatiana Țîbuleac
  3. Povești de dragoste și neputință, de Dan Pleșa
  4. Rețeaua șoaptelor, de Chandler Baker

 

Voi ce mai citiți, ce cărți mai recomandați? 

Textele publicate pe RominaFaur.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea în lead a sursei cu link activ. Pentru texte de dimensiuni mai mari, se impune trimiterea unei solicitări către contact@rominafaur.ro. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

2 thoughts on “Care au fost cărțile lunilor septembrie și octombrie, pentru mine? 

  1. Acolo unde femeile sunt regi, flori pentru Algernon. Daca singura carte la care ai plans e „Un barbat pe nume Ove” presupun ca nu ai citit Oscar si tanti Roz”.

    1. Trec cartea pe lista mea de citit, mulțumesc de recomandare 🤗 Sincer, am citit Oscar și Tanti Roz acum câțiva ani, m-a înduioșat, dar nu am plâns. Acum, ca mamă, nu cred că ar mai fi posibil asta… Nici nu știu dacă aș îndrăzni să o recitesc…😊

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *