Când altcineva pune stăpânire pe bărbatul tău

De câteva luni, asta simt. Că Draga a pus stăpânire pe Dragul. Nu mă plâng: am încurajat interacțiunea dintre ei de când fetița era cât un ghemotoc și acum mă ajută să mi-o mai ia tata din mâini când e acasă. Cel mai interesant e cum reacționează Draga când îl vede: scoate un țipăt colorat de bucurie, râd amândoi, Draga vrea în brațe și tata o ia, Draga îi spune “î”, îi arată cu degetul și tata o duce unde vrea. 

Dragul nu vorbește despre mine cu alții, cât se mândrește cu fetița lui. Cică implicit vin și eu la pachet. Nu ajunge acasă în timpul zilei pentru mâncare, cât să își țină fetița în brațe. Îl face fericit când ea e atât de fericită acolo, la el. Pentru prima dată în viața lui, cineva de gen feminin îl comandă și el ascultă, nu negociază, nu refuză, nu impune termenii lui. Îi face toate poftele, în ciuda reclamațiilor mele. Îi cedează instant, mereu. În fond, i-am dorit asta în perioadele în care am fost despărțiți, dar el nu își amintește că am fi fost vreodată. O prietenă a spus că o fată este karma bărbaților golani. Probabil nu e adevărat pentru majoritatea, dar la el se aplică. La o adică, toate astea l-au adus în punctul în care este acum. Nu e vorba de maturizare, ci de asumare. Pentru prima dată în viața lui, Dragul își dorește ceva pentru el, dar mai presus de sine și totuși în spiritul familiei. Când a fost pregătit și am agreat să mergem în aceeași direcție împreună, el și-a dorit mai mult decât mine un copil și el a făcut tot ce i-a stat în putință (și chiar mai mult) să o avem pe Draga. 

Mă bucur că Draga are un tată extraordinar, pentru noi e cel mai bun din lume. Chiar dacă câteodată îmi vine să îl strâng de gât. Nici relația noastră nu e perfectă, a nu se înțelege altceva, nu îl proslăvesc. Doar mă bucur de noi și, când e greu, facem cumva să fie bine. Noi 3 ne potrivim. Nu facem echipe 2 câte 2, ci suntem toți 3 o echipă. 

Ce vreau eu să spun este că pentru toate familiile, primii 2 ani cu copii sunt dificili și hotărâtori. Dacă fraza mea din titlu are alte conotații pentru unii, le pot spune că alegerea le aparține, nu suntem copaci să nu ne putem mișca dintr-un loc. Ce exemplu le dăm copiilor noștri, cu ce ne mulțumim noi, ce ne dorim noi? Plus alte întrebări pertinente, la care nu am un răspuns, oricum, dar pot trimite gânduri bune. 

În rest, pot spune că o invidiez pe Draga câteodată. Mi-aș fi dorit să am un tată ca al ei lângă mine. Poate asta e karma mea. Tatăl meu e unul bun, dar am crescut cu noi în case diferite. L-au înlocuit bunu și unchiul meu, ca proximitate. Mă bucur totuși că așa am doi frați faini și o familie extinsă numeroasă, acum că au venit și copiii. Draga e o norocoasă și o fericită. Iar mie mi se umple sufletul de fericire când îmi văd dragii aproape de mine, împreună. 

2 comentarii la „Când altcineva pune stăpânire pe bărbatul tău

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.