Alege-ți bătăliile!

Alege-ți bătăliile!

„Alege-ți bătăliile” îmi tot zic de când e Draga un omuleț, adică de când a început să se miște peste tot: întâi în patru labe, apoi în picioare susținută, apoi singură, apoi singură și proactivă. A se înțelege din ultima exploratoare, cercetătoare, dornică să contribuie și ea la muncile casei. Sau să îi pună la muncă extra pe ceilalți (adică pe mama, mai mult). 

Am avut grijă să nu o restricționez prea mult. Dar am și eliminat din elementele care puteau avea un rezultat nefericit. În rest, i-am explicat și chiar arătat consecințele acțiunilor ei. Am dus-o lângă sobă și a simțit căldura puternică. A înțeles ce înseamnă foc, știe de „arș” și câteodată zice „arde”, cu intonație joasă. Când aude „nu”, înseamnă că e ceva serios, dă din cap stânga – dreapta, poate își mai încearcă norocul și farmecul, dar se oprește. Când o fluieră tatăl său face cale întoarsă, se îndepărtează de obiect, e deja grav! Cam asta înseamnă să îmi aleg bătăliile : să intervin când e serios și grav, să permit când nu i se poate întâmpla nimic rău. Nu mă stresez când se murdărește din cap până în picioare, la propriu. Nu mă deranjează că își murdărește hainele. Mai ales că am descoperit o soluție genială pentru îndepărtarea petelor de la dm drogerie markt, pe care o recomand tuturor mamelor de bebeluși și toddleri, pun un link aici. Nu mă deranjează să facă dezordine la masă sau prin casă. Asta poate însemna o jumătate de oră de liniște, numai bună pentru a găti un prânz rapid și ușor. Nu mă afectează nici că împarte mâncarea cu Dolby, cățelul nostru, iar când zic împărțit înseamnă efectiv o lingură ea, una el, indiferent că ajunge mâncarea direct din lingură sau aruncată pe jos sau dată din mână. Au fost cazuri când a spart, stricat ușor sau ireparabil un lucru. M-am simțit vinovată sau prost, dar toată lumea e înțelegătoare și a trecut. M-am învățat să nu mai țin cu dinții de lucruri. Dar când îi spui mereu „nu” unui copil, cu explicații pertinente sau absurde („acolo e bau-bau”), sau chiar fără, el își dă seama în timp că poate face unele lucruri fără consecințe vizibile și ajunge să le testeze și pe cele cu potențial periculos. 

Asta cu „Alege-ți bătăliile” este și despre compromisuri. Toate cu balanța înclinată spre binele lui Draga și confortul meu psihic. Dacă accepți mai ușor un lucru, nu îți face (atâta) rău. Din contră, mergi mai departe mai bine, poate chiar mai înțelept. Nu știu dacă asta mă face un părinte sau un om mai bun, dar știu că mă face un om mai relaxat. Atâta cât poate fi unul care întruna are cel puțin un simț canalizat spre puiul lui. 

Cu toate situațiile din viața de zi cu zi cu Draga mea, îmi e tot mai clar ce lecție am de învățat și de aplicat toată viața: am mereu de ales între a avea dreptate și a avea liniște. Eu aleg în general să am liniște. Indiferent cum sunt privită. E clar că am cântărit înainte toate variantele, iar dacă celălalt vrea să se impună și să aibă dreptate, cu orice preț și cu orice zgomot, îmi permit mie să aibă dreptate. Pentru că viața asta nu e despre corect și incorect. Câteodată nici măcar despre bine sau rău. E pur și simplu despre a-ți fi bine ție, să poți dormi liniștit noaptea și să te trezești bucuros a doua zi.

Am mai învățat că, în timp, lucrurile se așază. Uneori chiar mai bine decât ți-ai fi imaginat vreodată. Dar când ajungi în punctul acela, știi că ești un alt om. Să sperăm că mai bun!

Textele publicate pe RominaFaur.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea în lead a sursei cu link activ. Pentru texte de dimensiuni mai mari, se impune trimiterea unei solicitări către contact@rominafaur.ro. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *