Ce cărți am citit în ultimele 4 luni? Recomandări + giveaway

Ce cărți am citit în ultimele 4 luni? Recomandări + giveaway

Perioada sărbătorilor a fost una foarte intensă și plină pentru mine și am tot amânat să scriu, lună de lună, despre cărțile citite. Adevărul este că nu au fost multe. A fi mamă de copil de un an și jumătate aproximativ presupune multă atenție acordată lui și adormit instant când atinge capul perna. Totuși, unele cărți m-au ținut captivată în timpul zilei, pe când dormea fetița. Iată mai jos ce am citit în lunile noiembrie – februarie și vă invit să participați la concursul de la finalul articolului. 

Bunica mi-a zis să îți spun că îi pare rău, de Fredrik Backman 

De la primele pagini mi-am dat seama că e încă un roman pe care îl voi recomanda mereu cu drag. E vorba despre legătura puternică dintre o nepoțică și bunica ei excentrică. Despre cum fiecare poveste se naște din realitatea imediată și cum poveștile au darul de a oferi perspective inedite și speranță. Despre super-eroii de lângă noi și poveștile lor de viață. Despre cum să hrănim imaginația unui copil și cum să îi dăm aripi să zboare prin lume. Despre cum un „bloc” (în locul satului) poate crește un copil și despre impactul fiecăruia dintre noi în viețile celor din jur. Este vorba despre înțelegere, iertare, înțelepciune și puterea de a merge mai departe. Am iubit cartea asta! 

Scandalul, de Fredrik Backman și

Noi contra voastră, de Fredrik Backman 

Le menționez împreună. Am citit Noi contra voastră înainte de Scandalul pentru că nu știam că întâi a fost Scandalul, iar Noi contra voastră este urmarea. Poate de asta m-a impresionat mai mult Noi contra voastră. Cele două romane tratează subiecte extrem de delicate : violul, homosexualitatea, regulile nescrise alte unei comunități. Aș vrea să scriu că există câte un fir de dreptate urmărit și că ce e corect ajunge să fie adevărul absolut. Dar ce îmi place este că personajele sunt înfățișate atât de real, încât ni se pare că îi cunoaștem personal. Cu bune, cu rele. Ne stârnesc admirație sau dispreț. Îi înțelegem sau refuzăm să admitem că pot gândi sau acționa așa. Tipic pentru Backman, m-au emoționat foarte tare cele două romane. 

Povești de dragoste și neputință, de Dan Pleșa Dan 

Un amalgam de personaje și sentimente. În minte, mi-au rămas câteva cadre. În rest, nu am rezonat nici cu stilul și nici cu ce transmitea fiecare povestire. Probabil nu a fost momentul potrivit pentru cartea asta. 

Acolo unde femeile sunt regi, de Christie Whatson

O poveste despre cum ceea ce gândește și face o mamă îi afectează copilul pentru totdeauna. Despre un copil care refuză să creadă că mama i-a făcut rău. Despre familii care nu pot avea copii și despre miracolele vieții. Despre adopție și încredere și iubire. Cu frânturi despre Nigeria. Un roman care m-a emoționat până la lacrimi și despre care am spus că nu îl recomand părinților cu copii mici. Decât dacă au stomac să îndure. 

Grădina de sticlă, de Tatiana Țîbuleac 

Iubesc stilul lui Țîbuleac. Dur și sensibil. Plin, intens. Plin de însemnătate, folosește exact câte și ce cuvinte trebuie. Reușește să ne transpună în atmosfera romanului cu o ușurință de inegalat. Cred că ăsta e motivul pentru care am abandonat aproape de final cartea. Simțeam durerea și neputința personajului principal, atât pe planul rememorării, ca fetiță adoptată și nevoită să muncească cot la cot cu mama adoptivă, cât și pe planul adultului care a reușit să spargă niște bariere, dar care rămâne ancorat în trecut. Iar consecințele creșterii și felului în care s-a simțit iubită atunci se reflectă bine în prezent. Poate o să reiau lectura romanului peste câțiva ani, cartea rămâne în bibliotecă. 

Pacienta tăcută, de Alex Michaelides

Am văzut cartea asta peste tot și, cum am nevoie de dramă și de ceva stres în viața mea, am primit-o cadou de ziua mea. Am terminat-o rapid, nu am putut să o las din mână. Povestea este surprinzătoare, deși la un moment dat au început să apară indicii despre cum se va finaliza. Planurile paralele narate induc în eroare, dar ajută mult la crearea contextului și evidențierea faptelor. Unii zic că este thrillerul perfect. Înclin să cred. Mi-a plăcut mult – o carte ușoară, care te ține în suspans, iar finalul este pe măsură. 

Caragiale e de vină. Despre tandrețe. Teatru vag, de Matei Vișniec 

Îl savurez pe Vișniec. Îmi dă mereu teme de gândire. Redă o realitate plină de profan și evocă personaje prinse în trecut, prin afectare, gesturi și gândire. Volumul este unul de scrieri scurte, așa că lectura curge lin. O 

Luna aceasta ofer câteva cărți cititorilor mei. Menționez că sunt din biblioteca mea, deci pot avea ușoare semne de uzură. Îmi doresc ca acestea să mai aibă viață și să ajungă și la alte persoane care să le aprecieze. Organizez pe pagina mea de Facebook un concurs, însă afișez și aici lista cu cărțile de dăruit :

  1. Negustorul de începuturi de roman, de Matei Vișniec
  2. Viața lui Pi, de Yann Martel
  3. Orbi, de Petronela Rotar
  4. Istanbul, de Orhan Pamuk

Mecanismul va fi publicat tot pagina de Facebook. Aici voi publica numele câștigătorilor, cu un update la acest articol. Mult succes!!

Textele publicate pe RominaFaur.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea în lead a sursei cu link activ. Pentru texte de dimensiuni mai mari, se impune trimiterea unei solicitări către contact@rominafaur.ro. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *