Dalgona coffee, între plăcere și gânduri despre oameni interesanți

Dalgona coffee, între plăcere și gânduri despre oameni interesanți

De câțiva ani, sunt amatoare de cafea. Am învățat în timp să apreciez o cafea bună. Nu am tot timpul parte de una, încă sunt în căutarea unei formule desăvârșite pe gustul meu. Mă documentez. Îl urmăresc pe James Hoffman și așa am descoperit Dalgona coffee. Vedeți clipul lui pe subiect aici

Și am mai descoperit că sunt în urmă cu noutățile. Cu câteva zile. Asta, în ziua de azi, înseamnă foarte târziu. Nu am cont de Tik Tok, pe Instagram intru mai rar în ultima vreme. Preocupările mele au fost altele. Am încercat, totuși, să fac cafeaua Dalgona. Rețeta este simplă : folosești cantități egale de zahăr, cafea solubilă și apă fierbinte, amesteci totul cu un tel / tel electric / mixer până când se face o spumă densă, deschisă la culoare. Unii spun că e nevoie de 400 de rotații, dar dacă sunt dintre cei care sunt dispuși să numere, să îmi spună și mie. La mine a durat vreo 5 minute să fac spuma. În continuare, versiunile sunt numeroase, cele mai multe presupun să folosești lapte cu gheață, peste care să torni spuma în pahar. Aduce cu un frappe, după care eu nu mă mai dau în vânt. Am ales ceva ce e pe gustul meu: lapte fierbinte, bio, de vacă. Adevărul este că am pregătit prea multă spumă, așa că am pus-o la păstrare în congelator. Azi am testat din nou și consistența s-a păstrat. Nouă ne-a plăcut. Inclusiv Dragului, care a trebuit să recunoască că „nu e rea”, după ce în prealabil a râs de mine când i-am spus că pregătesc senzația Internetului în acest moment. Totuși, nu o să exagerez cu cafeaua instant, e bună doar din când în când.

Cu toată superficialitatea de a testa acest trend, am stat puțin și m-am gândit. Suntem în plină pandemie de Covid-19, cu toții în izolare. Pentru majoritatea oamenilor este un moment de cotitură : sunt nevoiți să stea mai mult cu familia, cu ei înșiși. Când ai atâtea tentații în mod normal, nu ai timp și chef să cauți în tine, să te cunoști, să îți pui întrebări. Acum, gândurile pot fi copleșitoare. Fiecare reacționează diferit în situația dată. 

Înainte de coronavirus, mă mai plângeam că stau în izolare, că îmi e dor de oameni dragi și de activități. Diferența față de perioada dinainte, pentru mine, nu este atât de mare. Cu o excepție : nu mă mai plâng! Sunt doar recunoscătoare că suntem sănătoși și că împreună mergem mai departe. 

Am stat și m-am uitat la mine. Amintirile de pe Facebook cu evenimente organizate de mine la care au participat mii de oameni și poze primite recent pe whatsapp de la o conferință de presă susținută mă plasează în vremuri demult apuse pentru mine. Dulci-amărui. Ceea ce am fost a creat ceea ce sunt acum. Cine sunt acum. Am fost o persoană interesantă. Sunt o persoană interesantă, dar în alte feluri. Nu mă plac tot timpul și nu mă consider cea mai bună versiune a mea încă, dar continui să evoluez. În a nu te blaza constă a fi interesant. La orice vârstă. 

Vorbeam cu Paula acum vreo săptămână despre faptul că oamenii neinteresați sunt cei care o plictisesc. 

Dar cine mi se pare mie interesant? Dacă ar trebui să scriu de ce mi se pare (încă!!) Dragul interesant, ar trebui să umplu o carte. Obiectiv vorbind. Dar așa, prefer să enumăr câteva tipologii. Interesanți îmi par bătrânii cu povești de viață evocate cu emoție. Mamele care își cresc copiii cu dedicare și dragoste și care găsesc timp și pentru plăcerile lor personale. Tații care au grijă de familia lor, mai presus de orice. Oamenii care îți respectă intimitatea. Oamenii care cuteză să străbată lumea doar pentru a se regăsi în ei înșiși în cel mai neașteptat loc. Oamenii care îndrăznesc să își urmeze pasiunile, nevoile și dorințele în ciuda tuturor opreliștilor. Oamenii care nu doresc și nu au nevoie de aplauze, cu adevărat, nu doar la nivel declarativ. Oamenii care îngrijesc alți oameni pentru că simt că a ajuta e menirea lor. Oamenii care preferă singurătatea aglomerării. Oamenii care aleg simplitatea când pot avea orice pe lumea asta. Oamenii care aleg să iubească fără să judece. Oamenii care își asumă cine sunt. Oamenii care citesc, care ascultă muzică, oameni care se documentează și învață în fiecare zi câte ceva. Oamenii care au păreri personale pertinente și cu care poți discuta pe aceste teme. Oamenii care muncesc cu mâinile lor. Oamenii fără așteptări de la alții, dar care oferă și ultima îmbucătură unui necunoscut. Oamenii cu credință în creator și încredere în ei înșiși. OAMENII. Nu interesează profesia. Nefericirea își poate găsi locul și în suflet de doctor, profesor, țăran sau șomer. Nefericirea duce la răutate și la a elimina orice poți fi din cele de mai sus. Să nu uităm că, interesanți sau nu, nu suntem perfecți. Și nici nu avem dreptul să judecăm.

Îmi plac oamenii care au răbdare să îi descopere pe cei Interesanți. Nu se lasă păcăliți de imaginea pe care aceștia o arborează câteodată. Cred că de asta iubesc atât de mult Eleganța ariciului, de Muriel Barbery. Aparențele înșală când nu avem ochi decât pentru noi înșine. 

Închei, așadar, acest articol, prin a vă recomanda și eu Dalgona coffee și Eleganța ariciului, cartea mai sus amintită. Vă transmit și gândurile mele bune, cu urări de zile însorite de care să vă puteți bucura cu adevărat. 

Textele publicate pe RominaFaur.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea în lead a sursei cu link activ. Pentru texte de dimensiuni mai mari, se impune trimiterea unei solicitări către contact@rominafaur.ro. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

3 thoughts on “Dalgona coffee, între plăcere și gânduri despre oameni interesanți

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *