Când citesc, nu DOAR citesc. Este mai mult de atât

Când citesc, nu DOAR citesc. Este mai mult de atât


Sunt un om care iubește să citească. Probabil mi se trage de la vacanțele lungi de vară petrecute la bunici, unde, în afară de mătușa mea de aceeași vârstă, nu aveam companie. Buni nu ne lăsa sau încuraja să facem prea multe pe acasă, din păcate. Televizorul nu prezenta prea mult interes, cele două posturi naționale fiind singurele canale disponibile. Cu mult înainte de era internetului, cu ce altceva să îți ocupi mintea și timpul? Cred că mă număram printre puținii copii care împrumutau cărți de la biblioteca satului. 

Obiceiul de a citi a fost păstrat în timp, cu toate celelalte distracții apărute. Îmi dedicam măcar 10 minute lecturii de seară chiar și în perioadele în care aveam 2 joburi, mergeam la master, făceam voluntariat și aveam și viață personală. Am scris acum ceva vreme despre cum am citit 40 de cărți într-un an (în alții a fost o carte pe săptămână).

Acum, cu un pui mic de aproape 2 ani, reușesc totuși să parcurg cam 3 cărți pe lună. Nu pot renunța la a citi. Pentru că atunci când citesc, nu DOAR citesc. Este mai mult decât atât. Faptul în sine nu înseamnă nimic dacă nu găsesc beneficii și provocări în același timp. Dar să le luăm pe rând. 

Încerc să înțeleg contexte și să am o privire de ansamblu. Înțeleg mai bine istoria

Nu poți înțelege lumea în care trăiești dacă nu știi puțină istorie. Eu mă chinui să fac asta. Pur și simplu, nu se prinde istoria de mine decât dacă reușesc să fac legături interesante, dacă reușesc să integrez în context lucruri pe care le pot ține minte. Dacă reușesc să creionez în mintea mea o schiță de context pe care pot construi mai departe. De obicei, fac asta cu toate mijloacele de care dispun la momentul respectiv (cărți, Wikipedia, știri pe google, site-uri oficiale, Instagram, etc). În mintea mea, e ca și cum aș avea un panou precum cele folosite de polițiști, cu urmărirea tuturor pistelor și legăturilor. Bănuiesc că ăsta e motivul pentru care mi-a plăcut atât de mult Sapiens. Scurtă istorie a omenirii, de Yuval Noah Harari. Explică totul pe înțelesul celor mai neștiutori. Cu doze mai mult sau mai puțin fine de ironie. 

Descopăr locuri interesante

Anul acesta, am citit 4 cărți scrise de Anne Holt, fostul Ministru al Justiției din Norvegia. Cărți polițiste, recomandate și împrumutate de o prietenă. Am vrut să încerc un autor nou, nordic, să studiez stilul de viață norvegian întrezărit printre ițele acțiunii propriu-zise. M-am documentat atunci despre țară, am căutat poze cu Oslo inclusiv pe Instagram. Mi-am hrănit pofta de a călători acolo. La fel am făcut recent când am citit Mathias Enard, Vorbește-le despre bătălii, regi și elefanți. Am descoperit un Istanbul diferit de cel căutat acum câțiva ani, când am devorat Bastarda Istanbulului, de Elif Shafak. 

Învăț despre artă 

Cartea lui Mathias Enard menționată mai sus m-a îndemnat să revăd virtual lucrările lui Michelangelo. Lucrări pe care le-am simțit prinzând contur în Agonie și extaz, de Irving Stone. Asemănător am procedat citind Către frumusețe, de David Foenkinos, unde se face referire la muzee și tablouri iconice (precum Țipătul lui Edvard Munch). Eric Emmanuel Schmitt m-a provocat să îl ascult pe Chopin în timpul lecturii Doamna Pylinska și secretul lui Chopin. Nu e prima oară când ascult muzica amintită într-o carte, din contră. Sunt ani buni de când îl citesc pe Haruki Murakami, pasionat de muzică, scriitor care se folosește de această formă de artă în crearea atmosferei și în ghidarea cititorului în a înțelege mai bine povestea și contextul. 

Aflu lucruri noi și perspective inedite

Că descopăr un fel de mâncare, un loc, o sărbătoare, un obicei, e echivalentul a călători puțin prin lume și a-mi deschide orizontul. Încerc să înțeleg stilurile de viață. Nu neapărat aplic, dar îmi conferă sentimentul unei libertăți de a testa. De exemplu, majoritatea personajelor principale ale lui Murakami o constituie bărbatul singur la 30-40 de ani care își gătește în mod respectuos pentru sine. Îmi provoacă atunci o poftă și o dorință de a mă apuca pe loc de făcut mâncarea respectivă. Asta la modul simplist expus.

Îmi păstrez capacitatea de a gândi analitic. Ne ajută să nu devenim analfabeți funcționali

Într-o epocă în care totul se mișcă cu repeziciune, membrii societății suferă tot mai mult de deficit de atenție. Ne e greu să ne concentrăm asupra unui lucru prea mult timp. Rețelele sociale, bazate pe scroll continuu și pe a devora o mulțime de informații (adesea nefiltrate din lipsă de chef) într-un timp extrem de scurt, de ordinul secundelor. Fără a ne solicita așadar judecata, rămânem cu impresia că „știm ceva despre” un om, un subiect. Când suntem puși în situația de a reda și de a expune cu propriile cuvinte ce am observat, adesea rămânem fără grai. Cu alte cuvinte, suntem în pericol de a ne transforma în analfabeți funcționali. Din postura asta, înțelegem mai bine ce se întâmplă cu noile generații și de ce procentajul de analfabeți funcționali de la noi din țară este atât de ridicat! O carte necesită atenție când o parcurgi. Mintea ta se focusează asupra cuvintelor, asupra acțiunii în sine, ne forțează să fim mai prezenți. Prin antrenament (mai mult citit adică), descoperim că viața poate avea un ritm mai lent, că putem înțelege în profunzime și analitic toate situațiile care intervin. 

Îmi rămân în minte expresii și fraze frumoase

Recunosc că sunt puține. Apreciez construcțiile de fraze frumoase. Apreciez starea pe care mi-o induc. Totuși, nu mă număr printre cei care reproduc citate întregi din cărți. Îi apreciez, totuși, pe aceia, în acest motiv am ales să păstrez acest punct. 

Nu îmi sărăcește limbajul

Aș vrea să cred că am încă un vocabular bogat. Însă, de când sunt mamă și nu mai lucrez prea mult și prea des, simt cum îmi scapă cuvintele, cum le alerg, cum mă străduiesc să le găsesc. Mă ajută cărțile și din acest motiv probabil aleg scriitori, teme și stiluri atât de diferite. 

Totuși, cred că sunt anumite meserii în care este indicat să ai un vocabular bogat, o exprimare frumoasă, un stil al tău de a vorbi. Pentru oamenii din domeniul comunicării toate acestea sunt importante. Da, poți să te documentezi dintr-o mie de alte surse, însă posibil să nu fie suficient. În majoritatea cazurilor, cel puțin. Excepții există. Dragul a citit poate 2 cărți în viața lui și felul în care se exprimă denotă în bagaj enorm de cunoștințe, un IQ cu mult peste medie și inteligență emoțională și socială deosebite. 

Lectura ajută la dezvoltarea creativității

Mereu am rămas cu ceva după ce am citit o carte. Cu subiectul încă viu în minte. Cu o impresie. Cu o idee. Câteodată m-am lăsat inspirată, unor cărți venindu-le rândul la momentul potrivit. Iar sincronicitatea mă fascinează. 

Am parte de puțină dramă în viață 

Dragul câteodată este misogin și îmi zice că „femeile au nevoie de dramă în viață”. Atâta l-am dezbătut și contrazis și l-am tras de urechi când l-am auzit afirmând asta în public, încât am ajuns să îi dau dreptate. Cred că stă în firea omului să își dorească emoții puternice. Cum senzorii noștri de percepție a lumii din jur s-au adaptat stimulilor extrem de puternici, emoțiile trebuie să fie pe măsură. Așadar, unii, ca mine, citesc despre ce iubesc, despre ce le e frică, despre ce îi incită. Alții se uită pe Netflix la filme și seriale de acțiune /polițiste / thriller. Alții își iau hobby-uri cu potențial periculos, testându-și limitele în fel și chip. Alții refulează pe rețelele sociale. 

Cărțile constituie un bun subiect de conversație 

Întotdeauna îmi întreb prietenii ce au mai citit. Îmi face plăcere să le știu părerea pentru că le apreciez mintea și gusturile. Însă subiectul „cărți” poate fi și un bun ice-breaker într-o discuție cu un om pe care tocmai l-ai cunoscut. 

Pot înțelege mai mult o persoană după cărțile pe care le citește

Și aici intervine exact același lucru. O dată ce ești un cititor de cursă lungă, ai cunoștințe despre scriitori clasici și contemporani, cu titlurile lor și cu viețile lor personale și despre noutăți editoriale. Știi în ce categorie să plasezi un autor, chiar dacă nu l-ai citit. Desigur, câteodată te poți înșela. Asta înseamnă că ai idee despre tipul de cititor al fiecărui scriitor. Cum s-ar zice, despre segmentul lui țintă. Așadar, dacă cineva îți vorbește despre o anumită carte, îi poți distinge anumite trăsături, unele bazate pe nevoia care a dus la lectura cărții respective. Faptul că ai citit o carte proastă la recomandarea cuiva, la fel, vorbește despre empatia și încrederea acordată aceluia. Despre dorința ta de a evolua. Să ne înțelegem, sunt multe aspecte ale acestui punct, din acest motiv am spus să înțelegem o persoană, nu să o judecăm. Până la urmă, cine nu citește și cărți proaste? Și eu fac asta periodic!  

Ofer un exemplu copilului meu

De mică, Draga m-a văzut citind, fiind concentrată, întorcând paginile cu respect. De multe ori, când mi-a găsit cărțile, le-a luat, le-a studiat și le-a abandonat, negăsind poze. Acum eu îi aleg cărțile, bazându-mă pe recomandările altor mame și pe ale librarilor pe care îi apreciez, dar mă aștept ca în curând să își aleagă ea singură când ajungem într-un spațiu dedicat. O să încurajez să facă asta. Alt plan nu am, dar știu că e important să mă vadă pe mine citind. 

Acest articol este pur personal. Iubesc să citesc, îi apreciez pe cei care simt la fel, însă nu îi condamn pe cei care nu o fac. Este vorba de opțiuni, priorități, mediul în care trăim, de disponibilitate, etc. Am trecut strict ce simt eu, departe de beneficiile clasice ale lecturii. M-aș bucura să aflu și părerea voastră, bazată pe experiența proprie. Mulțumesc!

Textele publicate pe RominaFaur.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea în lead a sursei cu link activ. Pentru texte de dimensiuni mai mari, se impune trimiterea unei solicitări către contact@rominafaur.ro. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *