După melci – activitatea noastră zilnică și toate lucrurile învățate pornind de la ea

Fetița mea împlinește 2 ani peste fix o săptămână. Ne uimește în fiecare zi, se vede că își conturează personalitatea și e din ce în ce mai hotărâtă în ceea ce vrea și în ceea ce îi place. 

De vreo jumătate de an, prinde drag de câte o ființă. Câini, pisici, cai, păuni, albinuțe. Dar melcii au depășit orice așteptare. 

Totul a început în urmă cu vreo 7 săptămâni. Locuim la sat și, o dată cu relaxarea restricțiilor, ne plimbăm pe strada noastră zilnic. Pe jos, fără vreun mijloc de transport, așa că ne bucurăm de natura din jurul nostru. La un moment dat, i-am arătat un melc. A rămas încântată de el. De atunci, zilnic mergem după melci! „Cătăm melcii?”. Ce a învățat Draga cu acest prilej? 

  • A învățat în timp să pronunțe corect melc și melci 
  • A învățat să cânte „Melc, melc, codobelc, scoate coarne bourești”, dar la ea sună „Melc, melc, opebec, ane boie, melc melc” 
  • Știe că sunt melci cu casă și melci fără casă (nu reține că se numesc limax, e puțin mai complicat). Însă a ținut minte și folosește denumirea de cochilie. 
  • Numără coarnele (nu știe de tentacule ale) melcului și așteaptă răbdătoare să le întindă. Evident, ca să le atingă 
  • Știe că melcii se retrag la nani în cochilie
  • Știe că melcii au nevoie de apă ca să supraviețuiască și mereu îi luăm acasă, să îi punem în iarbă și să le dăm apă și câteodată frunze (adică a învățat cu ce se hrănesc și în ce mediu trăiesc). Câteodată, mergem repede – repede acasă și îi salvăm
  • Desigur, asta când nu îi aruncă la găini, cum a învățat-o Bododo (buni Dodo) ; într-o zi când a venit buni Dodo pe la noi, după ploaie, au strâns de pe stradă 2 găletuțe (!) de ei, cu care au hrănit și bucurat găinile. Spre disperarea mea ulterioară, că nu i-am explicat încă despre lanțul trofic
  • Draga știe că melcii sunt fragili și îi putem călca, a văzut câteva accidente pe cărare și a fost la început destul de afectată 
  • Știe că melcii nu au oliță sau pampy, dar și ei fac pipi și caca
  • Știe că melcii merg încet, iar unii sunt mici, alții mari – ne-au ajutat așadar la însușirea acestor noțiuni

În drumul nostru, am mai întâlnit :

  • Oameni pe care îi salutăm (în funcție de chef și stare, cu) : „Bună”, „Tai” sau făcut cu mâna 
  • Animalele domestice ale vecinilor, pe care le îndrăgește
  • Râme, pe care le mai confundă câteodată cu șerpii, deși știe exact cum arată șerpii, a văzut de aproape cel puțin 4
  • Omizi, despre care știe că se transformă în fluturaș întrucât i-am arătat apoi și câteva filmulețe și cântecele
  • Gândaci, furnici, păianjeni (paianjene) și cărăbuși 
  • Ciuperci (opeci) 

De asemenea, acasă am început să :

  • Căutăm melcii în toate cărțile și am observat că adesea apar în cărțile de copii (o explicație ar fi că a căuta ființele mici reprezintă o provocare pentru copii). 
  • Modelăm melci din plastilină sau din play-dough; de obicei îmi oferă o culoare și îmi solicită melci de o anumită dimensiune 🤦🏻‍♀️; încearcă și ea să realizeze, însă se frustrează repede că nu îi iese – mai încercăm. 
  • Desenăm împreună melci. Ei, aici a fost o provocare. Întâi am învățat-o să facă un cerc (de notat că tatăl ei consideră că e meritul lui🙈) și, pentru că nu îi iese perfect, am constatat că făcea spirale, adică, așa cum vede ea geometria, melci. E bine acum că știe să țină destul de bine în mână orice instrument de scris și desenatul ăsta ambițios de melci o ajută și mai mult să îl folosească corect. 

Dar, pe mine, încântarea față de melci cel mai mult m-a ajutat acum vreo 3 săptămâni. Eram în oraș la control la doctor, undeva după ora prânzului, Draga obosită și sătulă de stat în scaunul de mașină. Ne-am oprit să iau în fugă tot ce am avut nevoie de la dm drogerie markt și oricât de bucuroasă aș fi fost că mi-am luat iar sirop de agave, biscuiți de ciocolată, alte produse de îngrijire personală și de casă pe care le iau doar de acolo, nici nu se apropie de bucuria de a fi găsit… stickere pentru copii, 3D, cu animale. Foarte calitative, mari, frumos colorate și reprezentate. Și desigur, au avut și cu melci! Așa că tot drumul spre casă ne-am jucat, a lipit autocolantele pe cărți, pe scaunul ei, pe mâna mea, pe unde a putut. Asta în ideea în care câteodată este greu să o țin liniștită în mașină timp de 45 de minute. Când am ajuns acasă, și-a lipit melcul pe ușa de la intrare în căsuță. Unde este și în zi de azi și pe care îl salută cu bucurie în fiecare zi!

Azi, vorbind cu buni-buni pe whatsapp cu apel video, Draga i-a cerut instant melci. Evident, tuși Ada a căutat în curte și i-a găsit 3 în mai puțin de 1 minut. Toată lumea fericită. Și când ne gândim cât de puțin costă să faci fericit un copil. Nu tu jucării scumpe, nu tu nebunii și zorzoane. Melci! 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *