Mamele și FOMO, teama de a rata lucruri și de a fi lăsat pe dinafară

Mamele și FOMO, teama de a rata lucruri și de a fi lăsat pe dinafară

Fear of missing out (FOMO) este un concept care se referă la teama de a rata lucruri care se întâmplă, evenimente sociale / culturale, de a fi lăsat pe dinafară. 

Înainte de a rămâne însărcinată cu fetița mea, eram foarte activă. Munceam destul de mult, mergeam la evenimente, mă vedeam cu prietenii, aveam timp pentru viața mea personală. Apoi am fost nevoită, dintr-o dată, să port sarcina la pat și viața mea se reducea între show-uri de vizionări case, design interior, mâncat puțin, citit puțin și mult somn. Stat și pe Facebook. Vedeam atunci cum viața tuturor continuă normal și obișnuit. Nu am simțit frustrare, invidie, neputință, ci doar dor și nevoia de a face tot posibilul să duc sarcina la bun sfârșit. 

O dată ce am născut-o pe Draga, lucrurile s-au schimbat. Nu zic că e ușor, chiar deloc! Dar focusul meu a fost altul, pe familie. Am refuzat atunci să merg la evenimente mici, iar când se întâmpla să îmi doresc nespus, s-a găsit întotdeauna o soluție. Așa că nu am simțit că am ratat multe. 

Dar cred că sunt multe mame care se simt depășite de situație. Copleșite. Și eu am trecut prin asta uneori. Înțeleg. Un copil este un dar minunat și este lângă noi pentru (Doamne-ajută) tot restul vieții. Dar înțeleg că mai sunt și mame ambițioase, pentru care meseria cântărește destul de mult în a fi echilibrat și a se simți împlinită. Nu mă refer aici la femeile care sunt obligate, prin prisma resurselor financiare, să muncească și să își ducă mult mai repede copilul la creșă. Mă refer la acele femei care își doresc să rămână eficiente și bune profesioniste, în mijlocul acțiunii, în atenția (potențialilor) angajatori. Care își doresc să rămână informate despre domeniul în care activează și care își doresc să aibă o carieră de succes. 

Le înțeleg. Și pentru mine a contat să muncesc. Mi-a plăcut enorm munca mea. Fiecare zi a fost o provocare. Nu este ușor să ajungi și să rămâi să lucrezi cu oamenii pentru care am muncit eu ani de zile. A fost puțin ciudat când m-am văzut înlocuită. Mai primesc și acum feedback comparativ cu ce am făcut eu altă dată. Mă jenez, dar mă bucur pentru aprecierile pozitive. Urmăresc din când în când ce mai fac brandurile respective. Se vede efortul la unele, ceea ce e minunat. Și, totuși, nu simt nevoia să reiau munca. 

Fetița mea a împlinit 2 ani. De 4 luni puteam, teoretic, să îmi reiau activitatea. Contextul pandemic, faptul că locuim la sat și situația incertă a creșelor și grădinițelor din Timișoara ne-a ajutat în a lua decizia de a amâna întoarcerea mea la lucru. Mă simt împlinită să stau cu fetița mea acasă, să gătesc câteodată, să scriu pe blog, să mai merg la câte un eveniment, dacă se potrivesc lucrurile. 

Însă înțeleg ce nevoie este să te detașezi de viața de acasă din când în când. Să vezi lume. Să înveți altceva. Să vezi alte perspective. Tot de „missing out” țin și astea. Câteodată este mai bine și mai ușor să îți revezi copilul după ce ai petrecut 8 ore la birou. Sarcina educației, sau măcar parțial din, cade pe umerii altuia. Ceea ce e mai bine dacă simți că cel mic a ajuns într-un punct în care e nevoie de ajutor extra sau de un educator cu experiență. 

Pe de altă parte, sunt mame care rămân însărcinate cât sunt încă în concediul de creștere a copilului. Înseamnă că viața de dinainte nu mai poate fi reluată. Înseamnă, pentru unele mame, o sporire a fricii de a rata lucruri, o creștere a anxietății. O frică de a se pierde pe sine ca om, ca femeie și de a rămâne „doar” la statutul de mamă. Înțeleg foarte bine. Dar există și o speranță. Sunt mame care, după ce conștientizează că își doresc altceva, preiau frâiele. Stau de vorbă cu partenerii, găsesc soluții. O prietenă bună de-a mea s-a întors la muncă după o pauză de 5 ani. Și a fost dorită și este apreciată în locul în care activează. Cunoștințele ei sunt la același nivel. Și dacă nu ar fi fost, sunt convinsă că, la fel ca orice mamă care se documentează despre creșterea copiilor, s-ar fi informat eficient în cel mai scurt timp posibil. 

Ne e teamă că ratăm sau că ne lipsesc 😕 

  • Banii. Ei bine, noi, româncele, suntem tare norocoase din punctul ăsta de vedere. Putem sta acasă 2 ani în concediu de creștere copil, pe 85% din veniturile dinainte. Plus, cei mici au o alocație lunară de la stat. În alte țări, mamele lor sta doar o lună, două, trei și dacă nu găsesc o soluție pentru a lăsa copilul cu cineva, sunt nevoite să rămână acasă fără salariu sau să își găsească de lucru acasă. Ceea ce poate însemna să lucreze noaptea, când doarme copilul. 
  • Evoluția profesională. Asta vine la pachet cu nevoia de a fi apreciat ca om și pentru munca ta. Am scris puțin mai sus despre asta. Trăim într-o perioadă a corporațiilor și a antreprenoriatului. Putem rata o avansare, un post mai bine plătit sau o oportunitate de afaceri pentru că nu am fost la prezente, pentru că nu am aflat, pentru că nu ne-am făcut bine calculele. Ce am învățat eu? Dacă ești un bun profesionist, dacă ai un background solid, dacă ești isteață, curajoasă și creativă, te poți descurca oriunde, oricând. Ai nevoie doar de puțin mai multă încredere în propria persoană. 
  • Timp cu copilul tău. Pe de altă parte, dacă și când te întorci la lucru, îți lipsește copilul. Nu prea îți este totuna dacă ratezi vreun lucru făcut pentru prima dată de cel mic. Primii pași, primul cuvânt, primul puzzle, prima dată la oliță. Poate îți este ciudat să înceapă să îți spună cuvinte noi, învățate la creșă sau de la persoana care stă cu puiul. Să afli de la altcineva ce îi place. Dar știu că toate vom trece prin așa ceva, mai devreme sau mai târziu. E inevitabil. Face parte din procesul de construcție a personalității copiilor. 
  • Prietenii. Pe unii, îi pierdem de-a lungul timpului. Pentru majoritatea mamelor, asta se întâmplă în momentul în care aduc pe lume un copil. Prietenii nu vor să deranjeze, fac tot felul de presupuneri, fără să întrebe care e starea de fapt. E normal să difere prioritățile și interesele. E normal să ne îndepărtăm. Poate doare, dar cu atât îi apreciem pe cei care rămân lângă noi și ne arată cât de mult le pasă. Care au răbdare, care ne susțin și ne sunt aproape în continuare. 
  • Lucruri care te pasionează. Călătorii. Concursuri sportive. Seri cu prietenii. Filme și seriale. Nopți în club. Masa luată în oraș. Evenimente culturale. Evenimente sociale. Ei bine, cred că sunt soluții pentru toate astea, e nevoie doar să ceri ajutor cuiva apropiat să stea cu copilul pentru câteva ore, din când în când. Numai să te mobilizezi și să îți dorești cu adevărat. 
  • Alte visuri. Prioritățile sunt, inevitabil, altele decât înainte de a avea un copil. Poate te gândești să economisești, să depui lunar bani într-un cont destinat studiilor viitoare pentru copil. Chiar dacă asta ar însemna să renunți la ideea de a avea o casă mai spațioasă sau să o amenajezi după ultimul trend. 
  • Tinerețea și frumusețea. Sună puțin ciudat, dar totuși includ acest aspect. Pentru că am întâlnit mame care, fără să pună punctul pe i, le e teamă că mămicia le-a luat ani din viață, că a pus kg în plus pe corpul lor, că pielea lor arată altfel după sarcină, naștere și după viața ușor haotică de după. Vergeturile nu trec, pot fi doar estompate. Că nu mai au părul frumos de dinainte, unele rămând cu puțin, pe alocuri fără. Și recunosc, e ușor să știi că stai acasă și nu e nevoie să îți speli părul la fel de des ca înainte, să ți-l prinzi în coc (binecunoscutul coc de mame), să nu te machiezi, să porți haine mai lejere (pentru că oricum te pătezi imediat cu lapte / mâncare / alte cele provenite de la bebe). Acum, depinde. Nu generalizez. Mie mi-a crescut foarte mult părul, dar tot îmi place să îl țin desprins. Îl mai prind în coc, coadă de cal sau coadă împletită. Mă machiez doar cu rimel și asta câteodată, când am chef. Mie îmi place fața mea și nemachiată. Încerc totuși să mă îmbrac decent. Mi-a rămas în minte un sfat dat într-o revistă, de când eram prin liceu : „îmbracă-te astfel încât, dacă ai un accident, să nu îți fie rușine de lenjeria ta”. Coroborat, să fii mereu îngrijită. Să poți merge la magazin în hainele în care stai în casă. Nu port niciodată pijama sau cămașă de noapte ziua. Fac duș cel puțin o dată pe zi. Am o rutină minimalistă de îngrijire, exact cât am nevoie să mă simt bine eu cu mine. Da, sunt mame care au nevoie să se simtă atrăgătoare pentru partenerii lor. Dar pentru asta este nevoie de puțin efort și de a se simți ele bine în propria piele. Iar vârsta, și înțelepciunea cu care vine ea, valorează mult mai mult decât absența unor cearcăne sau a unor riduri. 
  • Propria identitate. Îmi plac oamenii care știu cine sunt, care nu caută validare. Un copil te determină să îți adaptezi viața și în funcție de el, dar și noi putem face astfel încât să se adapteze și să se integreze armonios în viața noastră. E normal să ne dorim să evoluăm, să devenim mai buni, să renunțăm la principii și obiceiuri greșite, dar cel mai simplu e să facem asta când deja avem baze solide, când avem o identitate. Câteodată, la început, ne simțim copleșite. Multe proaspete mame se confruntă cu depresie post-natală. Nu am trecut prin asta, dar pot să înțeleg cât este de greu. Prezența familiei și a prietenilor apropiați ajută. Și la depresie și la păstrarea identității. Dacă mama nu își găsește echilibrul, cu toate încercările proprii și cu tot sprijinul celor din jur, este de recomandat să ceară un ajutor specializat, la un terapeut. Starea de bine ar trebui să fie mai presus de orice „rușine”. 

Închei cu gândul că fiecare mamă face tot ce poate. Sentimentul de FOMO poate fi depășit și chiar eliminat prin recunoștință, să fim bucuroase pentru ce avem, să vedem lucrurile de care beneficiem, să scoatem ce e mai bun din orice situație. Să ne schimbăm mindsetul astfel încât să ne fie bine. Să învățăm să acceptăm că nu e momentul/cazul pentru unele lucruri. Să ne acceptăm pe noi așa cum suntem. 

Textele publicate pe RominaFaur.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea în lead a sursei cu link activ. Pentru texte de dimensiuni mai mari, se impune trimiterea unei solicitări către contact@rominafaur.ro. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *