Ultima săptămână de BETA 2020 (Bienala de Arhitectură Timișoara). Și de ce trebuie să te duci cu timp la expoziția “Enough IS enough”

Nu știu cum au trecut trecut mai mult de 3 săptămâni de la deschiderea BETA. Îmi propusesem să ajung în al doilea weekend, dar am fost răciți. Și în contextul pandemic, nu era potrivit să mergem pe undeva. Organizatorii de expoziții fac triajul epidemiologic și la un strănut, șters nasul sau o tuse îți pot refuza sau restricționa accesul. 

Așadar, am ajuns doar săptămâna trecută la Expoziția “Enough IS enough”, curatoriată de Anca Cioarec, Brîndușa Tudor și Ilka Ruby. Această expoziție este doar una dintre cele 4 prevăzute. În cazul în care vă hotărâți să mergem să le vedeți, las aici informații despre accesul la ele :

  • Expoziția “Enough IS Enough“, acces zilnic, 10:00 – 20:00, Muzeul Corneliu Mikloși
  • Elemente Uitate. Despre arhitectura lui Nicolae Porumbescu, acces zilnic, 13:00 – 21:00, Palatul Poștelor (Poșta Mare)
  • Expoziția-Concurs Beta 2020 / Beta Competition 2020, acces zilnic, 00:00 – 24:00, Piața Libertății
  • Expoziția „New Tradition. At a table with architecture and art from South Tyrol”, acces zilnic, 10:00 – 20:00, Bastionul Theresia, Galeria Corp D. 

Trebuie să spun de pe acum că tematica Beta 2020 o constituie responsabilitatea. Un apel la conștientizarea faptului că suntem responsabili pentru mediul deja construit, pentru ceea ce nu e construit încă și pentru mediul înconjurător. Astfel, toate evenimentele conexe și expozițiile principale au fost gândite în jurul acestei tematici. Cred că din acest motiv, subiectiv de altfel, am rezonat cel mai bine cu Bienala. Bienală de Arhitectură Timișoara aflată, de altfel, la cea de-a treia ediție. Un eveniment extrem de complex, mult mai amplu atât din prisma evenimentelor și exponatelor, cât și din cea a partenerilor. 

Dintre toate expozițiile pomenite mai sus, am ales să ajung la “Enough IS enough” deoarece mi s-a părut că este cea mai amplă și cea mai reprezentativă. Spațiul generos și structura interesantă a  Muzeului Mikloși promite expoziții spectaculoase de fiecare dată. Niciodată nu am dezamăgită. Încă de cum am intrat în spațiul expozițional, am simțit că arhitectura nu este despre clădiri, de fapt, ci despre oameni. Singurul meu regret este că nu am putut studia în profunzime fiecare caz prezentat. Pentru că exponatele au constituit de această dată studii de caz, afișate din diverse perspective sau etape ale proiectului, cu informații extra accesibile pe tabletă aferentă și fizic, pe pagini A4 care pot fi luate și studiate la fața locului sau aprofundate acasă. Eu am făcut și, și. În lipsa unei persoane care să ne asiste și neluând parte la un tur privat, ne-au ajutat. Acele prezentări au fost realizate în detaliu, menținând autorii, realizatorii designului, organizatorii și / sau gazda, perioada, colaboratorii și partenerii, programul, clientul dacă era cazul și  fotograful. Așadar, informațiile prezentate au fost extrem de complexe și fiecare studiu de caz merita un timp îndelungat de… studiu! Fiecare studiu de caz se încadra într-o anumită categorie principală urmărită și în altele secundare, fapt consemnat prin iconașele reprezentative, regăsite în sectorul aferent și în printuri. Ca idee, sectoarele și categoriile urmărite au fost de tipul :

  • Este necesar să construim? 
  • Localizarea resurselor locale
  • Reutilizarea a ceea ce este abandonat
  • Repararea a ceea ce este stricat
  • Recuperarea materialelor
  • Reamintirea meșteșugurilor
  • Descoperirea de noi materiale
  • Grija față de comunități 
  • Împărtășirea cunoștințelor

Sunt întrebări și teme de gândire pentru orice om civilizat și responsabil. Ce, cum și când salvăm? Pentru ce?

La ce au făcut referire studiile de caz și ce concluzii am tras? 

Am văzut exemple de proiecte de dezvoltare urbană; proiecte de conversie a spațiilor și redarea, în acest mod, a unei alte funcționalități, chiar polivalente; unele dintre acestea au dat naștere unor comunități creative sau locative; exemple de procese organice de regenerare urbană; proiecte de nișă, conexe precum panourile acustice adaptive de perete, etc. Am apreciat și am studiat recipientele cu tipuri de pământ, respectiv cu exemple fizice de materiale de construcții din MATER (prima bibliotecă de materiale din sud-estul Europei, proiect dezvoltat de comunitatea Nod makersplace din București, cu aprox 2000 de materiale din întreaga lume). Sunt multe alternative de materiale de construcții, unele amintite în studiile de caz, altele prezentate drept studii de caz, cum ar fi bambusul, care se cercetează ca fiind un înlocuitor pentru oțel și beton. Multe întrebări își vor găsi răspunsul în timp.

Materiale de construcții din biblioteca Mater

Am apreciat și proiectele care exploatează specificul geografic și cultural. Unele urbane, transformând zonele cu specific în zone incluzive, unde se întâlnesc cultura și cotidianul de obicei. Iar altele rurale, cu scopul de a da mai multă viață unui spațiu, de a crea un loc comunitar de întâlnire, de a se folosi de materialele locale, cu manopera locală, pentru a ajuta producătorii locali. 

Unele proiecte au pus accent pe educație. Prin workshop-uri pentru studenți, prin proiecte menite a redescoperi meșteșuguri sau de a facilita dialogul între un meșteșugar și specialiștii actuali și viitori din domeniul respectiv. Proiecte care, prin amploarea lor, pot oferi spațiului în care se desfășoară, o importanță culturală regională. Inițiative de recuperare a patrimoniului rural important, trecut cu vederea și neprotejat de legislația în vigoare adesea. Și, ce este deosebit de important, am văzut că educație poate fi angajată ca mod de a construi spații împreună cu comunitatea.

Și de aici un alt subiect de gândire : cum se iau în considerare nevoile comunității? Cum aflăm care sunt? Ce soluții ar fi mai potrivite? Și aici intervine multidisciplinaritatea. Este nevoie de experți în arhitectură, urbanism, sociologie, biologie, geologie, geografie, urbanism, economie, etc pentru a oferi o soluție optimă. Totul pentru a eficientiza un dialog între cetățeni și profesioniști în primă etapă, apoi cu discuții eficiente cu administrația publică, încurajând actorii economici să se alăture. 

Ideea este că prioritatea ar trebui să fie utilizarea la maxim a resurselor existente. Las în acest sens un paragraf prea fain ca să nu îl redau aici din cadrul seminarului Cetățenii și Orașul în Tranziție Ecologică: “Tranziție ecologică este un proces de evoluție către un nou model economic și social, un model de dezvoltare durabilă care schimbă modalitățile de a consuma, produce, lucra și a trăi împreună pentru a face față provocărilor majore ale mediului, ale schimbărilor climatice, ale resurselor limitate și alte pierderii accelerate ale biodiversității și a înmulțirii riscurilor pentru sănătatea mediului și a populației.”

Chiar înainte de a ieși din spațiul expozițional plin viu prin pomii, arbuștii și alte plante care îl împânzeau, am dat peste proiectul Timișoara verde – albastră – practic o propunere ce vizează un sistem de coridoare ecologice interconectate, care ar asigura pătrunderea naturii în interiorul orașului și zonei periurbane. Am simțit un gol în stomac. Dar și speranță, pentru că o asemenea idee nu e atât de departe având în vedere că Timișoara are acum un nou primar.

Timișoara verde – albastră

M-am întins destul de mult, articolul este deja unul lung. Mă bucur nespus că am reușit să ajung măcar la expoziția aceasta a BETA 2020. Este spectaculoasă și mai sunt doar câteva zile în care poate fi vizionată. Vă încurajez să faceți tot posibilul să ajungeți. Poate veți privi arhitectura și mediul înconjurător dacă nu cu mai multă responsabilitate, măcar cu mai mult interes. 

Felicit echipa organizatoare pentru concept, pentru punere în practică și pentru efortul depus, văzut în cele mai mici detalii. 

Mai multe detalii despre programul Beta 2020 se găsesc pe www.betacity.eu

Participarea la toate evenimentele din cadrul bienalei este gratuită.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.