Prevenire, protecție, reguli, stigmatizare. Virușii cu care trăim aceste zile

Faptul că trăim vremuri pandemice este încă contestat. În special de oameni care nu se documentează, care refuză să creadă în știință și în cei care se confruntă direct cu Covid-19. 

Mintea mea a comparat, total aiurea, HIV cu Covid-19. Mă uit la un om, îl văd că arată bine, îl consider sănătos, mă apropii de el în diverse forme. În ceea ce privește HIV, adesea este vorba despre contactul sexual fără prezervativ, iar la Covid-19 este despre a purta mască și a te spăla pe mâini. Reguli de protecție și prevenție sunt făcute cunoscute pentru fiecare virus în parte. La HIV, nedetectabil înseamnă că acea cantitate de virus din sânge este mică și virusul nu este transmisibil așa ușor. La Covid-19, vorbim despre asimptomatici și este încă discutabil în ce măsură transmit aceștia boala mai departe. Nimeni nu își dorește să fie bolnav, nimeni nu își dorește să își îmbolnăvească persoanele dragi. Decât dacă e total iresponsabil sau dacă e atât de rău încât o face intenționat. Iar cei care se îmbolnăvesc o fac adesea fără să știe. Pentru mulți, sentimentul de stigmatizare devine atât de mare încât refuză sinceritatea. Depresia este comună celor 2 boli. 

Eu cred că paza trece primejdia rea. Nu e ușor de înțeles și acceptat ce se întâmplă în lume, viețile majorității s-au dat peste cap, înțeleg frustrarea și cât de greu este să te supui unor reguli. Înțeleg că unele reguli sunt absurde (cum ar fi falimentarea HORECA și închiderea sălilor de spectacole, dar mai sunt și altele) însă în momente de incertitudine am învățat că este bine să stai liniștit și să aștepți să vezi ce se întâmplă. Timpul este cheia multor rezolvări. 

Educație este baza. Educația zilelor noastre, cel puțin la noi în țară, este la pământ. Vedem cum se desfășoară (sau nu, pentru că nu există acces la laptop / internet /curent sau pentru că unii profesori se consideră jigniți să fie urmăriți și de alții decât de proprii elevi – asta spune multe despre calitatea lor de dascăl) orele online. Vedem cât de greu este să avem o comunicare bună părinte – adolescent (urmăresc seria Adolescent în România inițiată de Prințesa Urbană). Vedem cum gândesc adolescenții și tinerii de azi. Îi admir pe unii dintre ei pentru implicare și pentru că vor să schimbe mentalități și să ajute. 

Loredana Apachiței a fost acum câțiva ani voluntar Verde pentru Biciclete. O fată a cărei privire îi trădează inteligența. A fost activă ca adolescentă, implicată și în alte proiecte, iar acum, ca tânăr adult, coordonează proiecte și mai complexe. Unul dintre acestea este Săptămâna Națională a Educației pentru Prevenirea HIV, care are loc chiar acum, în perioada 26-31 octombrie la nivel național. Ea și colegii ei au gândit o serie de acțiuni online, webinarii și conferințe, destinate studenților, cu scopul de a-i informa pe subiect, într-o manieră potrivită, nonformală. Ce înseamnă virusul HIV, despre testare, căi de transmitere, protecție, impact psihologic asupra unei persoane HIV+. 

Las aici opiniile coordonatoarelor evenimentului:

Din câte am observat în jurul meu, subiectul infecțiilor cu transmitere sexuală este unul taboo, fiind considerate personale, jenante, nepotrivite iar elevii se feresc să vorbească atât cu părinții lor, cât și cu un cadru medical abilitat, știind că “dacă se va afla ca au” vor fi stigmatizați. Cea mai bună metodă de a ne feri de astfel de comportamente este de a susține astfel de conferințe, având ca public țintă persoane tinere și informându-i despre normele esențiale de protecție, contracepție și igienă personală. Virusul HIV este unul dintre virusurile care afectează viața personală a unui individ, însă dacă este descoperit la timp, iar persoana urmează tratamentul potrivit, aceasta poate avea parte de normalitate în relațiile interumane.” Loredana Apachiței, coordinator SNEP HIV2020 Timișoara. 

Încă din perioada în care eram elevă, am observat că tot ceea ce înseamnă Educație Sexuală și sănătatea sistemului reproductiv este un subiect ocolit. Îmi amintesc că mereu la orele de Biologie și de Educație pentru Sănătate, capitolul legat de Sistemul  Reproductiv era lăsat la finalul semestrului și cumva atunci nu mai era timp pentru acesta, fiind tratat superficial sau deloc. Acest lucru a lăsat lacune privind importanța educației sexuale în rândul multor generații și am observat că elevii/studenții sunt foarte rușinați sau chiar speriați să vorbească despre acest subiect. Rar se întâmplă ca aceștia să apeleze la părinți sau la cadre didactice/medicale atunci când întâmpină o problemă sau au o simplă curiozitate, acest lucru ducând la o creștere a ratei infecțiilor cu transmitere pe cale sexuală. Scopul nostru, dincolo de a informa tinerii privind metodele și importanța prevenției este acela de a-i încuraja să fie mai deschiși, să caute informații corecte și să comunice fără a mai considera acest subiect ca fiind unul taboo.” Patricia Iobb, coordonator SNEP HIV2020 Timișoara. 

Fondatorii acestui eveniment sunt Asociația Semper Musica și Federația Asociațiilor Studenților în Medicină din România (FASMR). Evenimentele din Timișoara sunt organizate de Societatea Studenților în Medicină din Timișoara (SSMT), prin departamentul SCORA (Comitetul permanent pentru drepturile la sănătate sexuală și reproductivă inclusiv HIV și SIDA).

Mai multe informații pe pagina de Facebook: SCORA SSMT, cât și pe pagina de Instagram: scora.timisoara

Închei prin a spune că va trebui să trăim cu virusurile. Pentru unele avem tratamente, însă cel mai important este să avem grijă, de noi înșine, de cei dragi nouă, de cei mai vulnerabili de lângă noi. Credem sau nu în viruși de orice fel, dar a respecta câteva reguli sanitare de bun simț constituie o dovadă de respect, civilizație și de înțelegere. Multă sănătate! 

Un comentariu la „Prevenire, protecție, reguli, stigmatizare. Virușii cu care trăim aceste zile

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *