E ceva fascinant când afli despre cum au ales părinții pentru copilul lor un nume mai rar auzit în ziua de azi. Mie, una, îmi place să aud poveștile. Și aleg să împărtășesc poveștile noastre azi, de Sfinții Apostoli Petru și Pavel. La onomastica puiului mic.
La noi, procesul de alegere a numelor copiilor a decurs destul de natural. Un prim criteriu a fost să fie românesc și un al doilea să aibă însemnătate pentru noi.
Draga Georgia
Din joacă, cu vreun an înainte de a rămâne însărcinată cu Draga, am bătut palma cu Dragul că, în cazul în care o să avem o fetiță la un moment dat o să-i punem numele Georgia. Ne-a plăcut cum sună, deși nu este neapărat românesc, ci este forma latinizată a lui George, de origine grecească. Ni s-a potrivit însemnătatea: Georgios – “lucrător al pământului” (ge – pământ și ergon – a lucra). Asta în ideea în care Dragul este agricultor sau fermier. Și totuși… când încă nu știam cu precizie sexul bebelușului din burtică și doar se bănuia că este o fetiță, ne-am pus noi într-o seară să analizăm liste cu nume românești de fete. Să vedem dacă rămânem doar cu Georgia. Când am ajuns la “Draga“, am avut un “aha moment” amândoi. Acolo am rămas. Pentru că de mulți ani eu îi zic lui Lucian Dragul. Iar Draga e 100% românesc (atenție, Dragana este sârbesc). Semnificația este de “prețioasă, dragă, îndrăgită” – exact asta am simțit noi despre ea. Că e prețioasă și că și-a dorit să vină la noi în familie, în ciuda provocărilor din timpul sarcinii. Și de atunci i-am zis întruna Draga. În afară de actrița Draga Olteanu Matei, știu că mai există în țară (la Lugoj, mai exact) o fetiță de vârsta lui Draga cu același prenume frumos.
Lucian Petru
Ei bine, cu băiețelul a fost mai simplu. Și în același timp, mult mai complicat! Pentru că eu am știut demult că dacă voi avea un băiat îi voi pune numele de Petru. Petru ca bunicul meu iubit, din partea mamei, care m-a crescut și care nu mai e lângă noi din 2014. La care buni îi zicea Petrică. Petru ca pe tata, pe care toată lumea îl strigă Petrică. Ca pe tatăl bunicului meu. Ca pe unchiul meu matern, Petrișor. Ca pe tatăl meu vitreg, Petrică. Dar… Așa cum în familia mea este tradiție cu Petru, în familia Dragului e cu Grigore. Și am vrut să îi ofer și Dragului un moștenitor cu numele lui. Așa că i-am pus și numele de Lucian. De asta zic că e complicat : cum îl strig eu pe pui? Cel mai simplu, îi zic bebe acum. Majoritatea timpului, Luci mic. Dar cu mult drag îi zic și Petrică fără frică. E un pui mic care poartă numele celor mai iubiți oameni pentru mine. La modul ușor formal, ar trebui să spun că Petru este un nume românesc de origine grecească (Pedros – “piatră”, “stâncă”, “rocă”), iar Lucian, la fel, este un nume românesc cu rădăcini latine (lux – “lumină”).
Așadar, amândoi copiii noștri poartă nume cu semnificații frumoase și puternice în același timp. Simțim că ne reprezintă și pe noi, dar mai ales pe ei și felul în care au ales să vină pe lume certifică asta.