Oameni faini și bibliotecile lor – Andreea Mihuț

Pe Andreea (Teodora) o cunosc de 26 de ani, am fost colega în generală și în liceu. A fost mereu una dintre cele mai strălucite minți din clase, olimpică, dar cu picioarele pe pământ și empatică. Îmi place cum și-a făcut viața și o admir acum și pentru inteligența emoțională. Acesta este unul dintre motivele pentru care am rugat-o să se alăture proiectului meu. Un alt motiv este că, în liceu fiind, m-a impresionat biblioteca părinților ei. Un om care crește într-o asemenea casă nu poate deveni decât un om bun și fain. Andreea este inginer IT și lucrează ca freelancer, în majoritatea timpului, de acasă. E căsătorită și are două fetițe, de 7 și 5 ani. Pe soțul ei l-a cunoscut în facultate și anul acesta au sărbătorit 10 ani de la căsătorie. În afară de citit, le place să călătorească și încerce să păstreze poveștile lor din diverse excursii pe pagina doicopiisiomasina.ro.
Vă invit să o cunoașteți mai jos pe Andreea, prin răspunsurile oferite referitoarea la lecturi și bibliotecă.

Vorbește-mi despre tine și relația ta cu cărțile. Ai crescut cu o bibliotecă în casă? Cum era?

Cred că de când am început să fiu conștientă de lucrurile din jurul meu, am fost înconjurată de cărți. Tatăl meu și bunica paternă au fiecare câte o bibliotecă mare. Cea de-acasă acoperea în întregime al doilea hol și toată partea superioară în cele două camere care formau sufrageria. Biblioteca bunicii era mai ascunsă – și acum își tine cărțile pe dulapuri și prin dulapuri. Eu am avut puține cărți la început, din păcate în copilăria mică, 84-89, nu prea se găseau de cumpărat cărți in general. Cred că de asta îmi amintesc așa de bine cărțile răscitite de atunci – Doctorul au mă doare, Aventurile lui Habarnam, Furnicelul Ferda și Atlasul zoologic al editurii Creangă. În fiecare seară, ori tata ori bunica ne citeau sau ne spuneau o poveste. Lipsa de cărți cu povești pe care am simțit-o de pe când eram mică cred că vreau să o compensez cumpărând foarte multe cărți pentru fetele mele. De multe ori am impresia că acum situația este exact pe dos – titlurile bune sunt pierdute într-o avalanșă de cărți pentru copii din păcate de calitate îndoielnică. Încerc să fac o selecție a ceea ce le propun, nu doar ca și conținut, dar și din punctul de vedere al ilustrației și a tehnicii folosite.

Cum ai gândit biblioteca: de unde ai luat mobilierul și cum ai organizat cărțile? Ai avut o sursă de inspirație?

Noi ne-am mutat recent în casă nouă și am apelat la ajutor profesionist pentru mobilarea ei. Când am discutat designul interior, pe lista de dorințe a fost un colț de citit în zona de zi, cu rafturi de cărți, apoi am pus tot ce nu a încăput acolo în rafturile din birou.

Câte cărți estimezi că ai în bibliotecă?

Estimez 200, recunosc, nu le-am numărat. Am citit mult mai mult, din biblioteca părinților. Încerc să am titlurile clasice, dar și literatura contemporană din ceea ce mă inspiră acum.

Ce fel de cărți de regăsesc la tine în bibliotecă?

În general cărțile noi, de beletristică sau memorii – cam asta citesc în general – sunt în camera de zi. În birou am cărțile clasice și cele din bibliotecile bunicilor pe care le-am primit ca moștenire. Mai am albume de artă și atlase, pe care le-am împărțit în ambele locuri.

Ce fel de cărți citești în general? 

În ultima vreme prefer să citesc biografii, cele mai multe ale unor personalități din domeniul artei (Picasso, Vermeer, Van Gogh), sau autobiografii (Irvin Yalom, Hilary Clinton, Michele și Barack Obama). 

Cum alegi ce citești și cine te inspiră? 

Am avut o perioadă, când ambele fete erau mici, cam din 2016, când am citit foarte puțin, nici nu îmi amintesc ce. Apoi am intrat într-un grup de cititoare de cărți unde în fiecare lună alegem o carte pe care să o citim și apoi să o discutăm. De acolo vin 12 din cele 30 de cărți citite anual. Apoi, în fiecare joi, membrele grupului postează ce citesc – este din nou o sursă de inspirație. 

Judeci cărțile după copertă? 
Nu prea, poate doar dacă e vorba de albume de artă. În general, citesc review-utile de pe Goodreads, în special cele cu stele puține.

Ce alte obiecte se regăsesc pe rafturile bibliotecii? 

Fotografii de familie și obiecte de artă – sau ceramică. Am și câteva plante, mi se pare că însuflețesc locul.

Împrumuți cărți? 

Da, am două prietene virtuale, la Ploiești și Frumușani, cu care facem schimb de cărți, în general în grupuri de câte 3 cărți. Alegem cărți din biblioteca celorlalte și ni le trimitem prin poștă. Când termin de citit, își aleg ele din biblioteca mea 3 cărți și fac cu colet cu toate și le trimit înapoi. Facem asta deja de câțiva ani. Apoi mereu îi duc bunicii mele cărțile pe care mi le cumpăr și de multe ori ajunge ea să le citească prima. Mai împrumutam cărți cu sora mea, deși nu avem aceleași preferințe, ea citește mai mult sf și horror.

Ai vreo carte deosebită / rară / în ediție limitată la tine un bibliotecă?

Pentru moment singurele cărți deosebite sunt cele cumpărate pentru fete, din cele tipărite de Editura Creangă înainte de 1989. Am Atlasul zoologic și botanic, dar și Topârceanu, Ana Blandiana, Heidi fetița munților…

Ai un colț de lectură acasă?

Da, am zona de citit in camera de zi și în dormitor un fotoliu vechi, pe care a citit și bunica mea.

Găsim la tine o stivă de cărți de citit / începute și abandonate o vreme? 

Nu chiar. Majoritatea sunt cumpărate și necitite. De obicei încerc să citesc o carte începută. Dacă simt ca nu am starea de spirit necesară, atunci prefer sa nu mă apuc de ea chiar atunci.

Când reușești să citești?

În orice moment liber – când stă prăjitură în cuptor, când dorm copii de prânz sau se joacă împreună, seara înainte de culcare… dacă m-a prins povestea din carte, nu o las din mâna pana nu o termin. 

Ce înseamnă pentru tine cărțile? 

Un moment de relaxare și o călătorie în spațiu și timp. Un mod de a învăța mereu ceva nou în fiecare zi.

Care e ritmul tău de citit? Câte cărți pe săptămână / lună / an? Contorizezi într-un anume fel cărțile citite?

În jur de 30 de cărți pe an. Le contorizez in Goodreads.

De unde preferi să achiziționezi cărți? 

Cele mai multe cărți le cumpăr online de pe diverse platforme. Totuși din când in când e o bucurie să intru la Cartea de nisip sau în Cărturești și să frunzăresc diverse cărți. Nu am plecat niciodată cu mâna goală.

Părere : cărți în format fizic sau ebook-uri? 

Când era cea mare mică nu mă puteam mișca de lângă ea când dormea, iar foșnetul paginilor o deranja. Atunci am citit multe ebooks de pe un Kindle. Și acum mai am câteva sute de cărți acolo. Așa am citit tot de Agatha Christie și Rodica Ojog-Brașoveanu. Totuși, prefer să țin cartea în mâna și să dau pagină cu pagină când citesc.

Autorii preferați?

Din cei clasici Dickens și Steinbeck, iar contemporani Isabel Allende, Elif Shafak, Fredrik Backman. Și autori români – Liviu Rebreanu, Mihai Eminescu și Tudor Arghezi.

Cum le-ai împrietenit fetele tale cu cărțile?

Am cumparat foarte multe cărți pentru copii – și mai noi și mai vechi, urmăresc și povestea dar și stilul în care e ilustrată cartea. Încerc să avem ritualul nostru seara în care citit-o poveste sau două pe care ele o aleg.

Partenerul tău de viață citește? Cum influențează asta relația dintre voi? Împărțiți aceeași bibliotecă? 

El citește foarte mult online, cărți de specialitate – din domeniul nostru, dar și articole/cărți din domeniul financiar/bancar.

Recomandări de cărți – care e top 5 cărți pentru tine? 

1. Despre șoareci și oameni a lui John Steinbeck

2. Războiul nu are chip de femeie – mărturiile femeilor ruse care au luptat in a doilea război mondial, culese de Svetlanei Alexievich

3. Bucuria vieții de Irving Stone, despre viața lui Vincent Van Gogh

4. Flori pentru Algernon a lui Daniel Keyes

5. Peregrinările lui Tuff de George R. R. Martin

Despre „Oameni faini și bibliotecile lor”

Ideea proiectului „Oameni faini și bibliotecile lor„ mi-a venit când munceam la conceptul bibliotecii mele. A fost absolut batural pentru mine să îl dezvolt. Îmi plac oamenii care citesc. Care își arată cărțile. Câteodată sunt curioasă să le văd bibliotecile. Felul lor de a fi, stilul lor preferat de lectură, biblioteca în sine – toate acestea pot fi surse de inspirație și de voie bună și pentru alții. Mi-am propus să le aduc o mică recunoaștere, în semn de apreciere. Sunt oameni pe care îi admir, pe care îi urmăresc, a căror opinie despre cărți o respect. Persoane publice sau nu, sunt oameni cărora le sunt recunoscătoare pentru deschidere și pentru implicarea în acest proiect. „Oameni faini și bibliotecile lor” constituie, așadar, o serie de articole despre aceștia.