Ce am citit în lunile septembrie – decembrie 2021?

Când citesc, simt că fac ceva pentru mine. Ceva strict pentru mine. Egoism sau iubire de sine, cum vreți voi. Dar eu mă străduiesc să citesc când dorm ceilalți ai casei, seara târziu sau noaptea. Citesc un paragraf sau zeci de pagini, în funcție de cât și de ce anume are nevoie mintea și corpul meu. Nu știu dacă e mult sau puțin cât am citit, dar m-am bucurat de fiecare carte în parte. Iată despre ce cărți este vorba :

Pădurea norvegiană, de Haruki Murakami

 M-am obișnuit să fie anul și cartea. Adică să citesc anual un roman al lui Murakami. Pentru că cel mai recent tradus nu mă atrăgea și cum îmi era dor de scrisul lui, am recitit Pădurea norvegiană. Un roman iconic. Probabil cel mai popular al lui Murakami. La aproximativ 10 ani distanță, l-am perceput altfel. I-am înțeles din profunzimi. Cu atât mai mult m-au încălzit la suflet toleranța, inocența, dorința de a crește, tinerețea, loialitatea și autenticitatea personajului principal, Toru Watanabe. Romanul este și despre singurătate și îndepărtarea de ceilalți, despre dezrădăcinare, despre prietenie, despre iubire, despre sănătatea mintală (finalul este cel puțin intrigant), despre a te descoperi pe tine însuți. Despre a fi sincer cu tine. Despre speranță și lipsa ei.Mi-a plăcut foarte mult și de data asta. O puteți găsi și aici https://bit.ly/3CWwGBh.


Cafeneaua de la capătul lumii, de John P. Strelecky

În ultima vreme, îmi tot vine în minte “asta avem, cu asta defilăm”. Culmea, cu un sentiment de împlinire. Unele lucruri vin spre mine ca o confirmare. Așa a venit și cartea asta, “Cafeneaua de la capătul lumii” – am crezut că e ficțiune, dar e mai degrabă self-help. Întrebările și conversațiile regăsite aici pot fi exact ceea ce ai nevoie într-un moment în care simți că nu ești pe drumul cel bun, dar și drept consolidare dacă ai trecut deja prin ele. Așadar, să începem prin a ne răspunde la întrebările acestea : “De ce ești aici?”, “Îți este frică de moarte?”, “Ești un om împlinit?”. Eu, una, cred că sunt aici în urma fiecărei decizii luate de-a lungul timpului și nu aș vrea să fiu niciunde altundeva. Am încă frici, destule, mai ales de când sunt mamă. Nu știu încă ce înseamnă să fiu un om implinit. Poate aflu doar când mă iluminez, în final. Dar cred că învăț ce înseamnă să fiu un om fericit, zi de zi. Găsiți cartea aici https://bit.ly/3uOosbQ.


Atomic Habits, de James Clear

De cel puțin un an am văzut “Atomic Habits”, de James Clear, peste tot. Fiind bestseller, am fugit de ea. Până când am simțit că i-a venit rândul. E o carte care vine cu argumente științifice și din practică, ceea ce o face destul de accesibilă. Și cu toate astea, e nevoie de o minte limpede ca să înțelegi și să faci o analiză obiectivă a propriilor obiceiuri, să poți gândi schimbări și cum ți se potrivesc strategiile propuse. E de citit cu markerul lângă și cu o agendă sau cu un caiet în care să îți notezi ce ai de făcut în continuare. Din facultate nu am mai făcut însemnări pe o carte, iar pe asta am cam mâzgălit-o. Mă provoacă la discuții și la acțiune, ceea ce îmi place mult. Am început să fac schimbări, voi analiza un obicei nou anul acesta și sunt curioasă cum îmi va transforma comportamentul, identitatea și viața acel 1% în plus făcut în fiecare zi. Important e să știm ce ne dorim, să ne setăm un obiectiv. Dar se pare că procesul prin care ni-l atingem e și mai important. Recomand cartea cu drag, o găsiți aici https://bit.ly/3BWv0Ib.

Schimb de vieți, de Beth O’Leary

Nu știu ce m-a atras la ea sau cum am ajuns la ea. Cert e că e una dintre cele mai frumoase cărți citite anul ăsta. Așa, numai bună de pus pe rană. Are de toate, cu de toți… O bunică părăsită de bunic. O familie care trece prin doliu. Un cuplu de lesbiene care așteaptă primul copil. O trădare în cuplu. Un băgăcios nesuferit care ajunge să fie unul dintre mai îndrăgiți oameni. O fraudă romantică deconspirată. O nepoată și o bunică schimbă între ele domiciliul și o parte mică din responsabilități. Schimbă astfel totul în jurul lor. Și ajung să își schimbe viețile. Pentru că de asta e câteodată nevoie – de puțină empatie, de a-i atrage atenția celui de lângă tine că e bun și contează pentru tine, că poate.
Am citit cartea asta ca și cum aș fi vizionat o comedie romantică. Pentru că, indiferent cât de sensibile sunt subiectele abordate, cumva vedem că perspectiva poate fi una simplă și frumoasă, dacă ne păstrăm mintea deschisă și limpede. Adevărul e că nu am putut s-o las din mână până nu am terminat-o. Găsiți cartea aici https://bit.ly/3qp1aJk.

Pur și simplu perfect. Scurtă istorie despre aproape tot, de Jostein Gaarder

Am vrut să citesc un nordic și a apărut ea. M-a atras coperta minimistă și mi-a plăcut că există o căsuță în poveste. Și noi îi spunem casei noastre “căsuță”. Povestea mi-a rămas în minte (și în suflet) deoarece ne face să ne întrebăm despre rolul nostru în univers și despre cât împărtășim cu cei dragi: doar momentele frumoase sau și cele teribil de grele? E și despre balanța dintre egoism și sinceritate. Despre moarte și continuarea vieții. Am apreciat, în plus, construcția romanului, tema Goldilocks recurentă (de la povestioara cu cei 3 ursuleți la zonele locuibile circumstelare) și cum totul se potrivește. Aproape perfect, în imperfecțiune. Pe scurt, mie mi-a plăcut “Pur și simplu perfect. Scurtă istorie despre aproape tot”, de Jostein Gaarder. O găsiți aici https://bit.ly/3l4pNaR.


Sex și vanitate, de Kevin Kwan

Am văzut cartea asta la un om fain și mi-am zis că sigur va fi una dintre cele mai instagramabile cărți de anul ăsta. Dar Universul avea alte planuri pentru ea, a trecut dintr-o mână de copil într-a altuia, a fost roasă și scrisă😅 și a ajuns să pară că a fost citită de 100 de oameni nefamiliarizați cu lectura 🙊 Cum ziceam, eu am ales-o după coperta asta atât de frumoasă și după mica descriere. Cert e că titlul, în termeni de marketing, constituie un exemplu concret de clickbait și de “sex sells”, vorbă veche a americanilor. Sincer, a fost foarte, foarte decentă. Singura scenă a fost de un mic paragraf, după ce parcursem deja mai mult de o treime din carte, scenă amintită de vreo 3 ori. În rest, vreo 2 aluzii și cam atât. Povestea în sine mi-a adus aminte mai degrabă de Gossip Girl (cam la asta se referea vanitatea din titlu) și mi-au plăcut referirile la artă. A fost un roman extrem de lejer, genul acela care poate fi ecranizat cu ușurință într-o comedie romantică. Iar descrierea locurilor din Capri din carte m-a făcut să caut online mai multe informații despre. În rest, e vorba despre familii mixte din punct de vedere cultural și despre cum influențează backgroundul genetic, social și cultural al fiecărei părți viitorul copiilor. Despre toleranță și despre iertarea greșelilor recunoscute. Despre a te accepta așa cum ești și a accepta ce ești, despre a învăța să fii fericit.Găsiți cartea aici https://bit.ly/3I2W63I.


Marele Gorski, de Vesna Goldsworthy

Am descoperit în “Marele Gorski” două lumi. Am tot ocolit cartea asta pentru că însuși titlul mi-a amintit de “Marele Gatby”. Și nu m-am înșelat. Poate fi considerat romanul lui pereche. O iubire pierdută revendicată de un om cu o avere de necuprins cu mintea. Numai că povestea are loc în Londra, iar personajele sunt ruși, sârbi și bulgari. Găsim o Londră contemporană, multiculturală și cu toate astea, se face referire atât la opulență, cât și la statutul de imigrant din est. O armonie între vechi și nou, atât de bine amestecate aici încât nu mai știi în ce secol trăiești. M-a atras contextul în care se derulează povestea : un librar de vârstă mijlocie e contractat de un oligarh rus pentru a-i concepe biblioteca (adică de a-i alege titlurile și a-i cumpăra cărțile, cu un comision de 30%). Cu ce gând începe librarul? “Voiam să îmi imaginez o femeie îndrăgostindu-se de el doar plimbându-se prin biblioteca lui; şi iubirea aceea ar fi fost creaţia mea”. Mi-a plăcut mult cartea, o recomand cu drag! O găsiți aici https://bit.ly/3Gbg1vD.


Umanii, de Matt Haig 

Cele mai frumoase momente sunt împărtășite cu umanii mei preferați 😍 asta am simțit când am citit Umanii, de Matt Haig. Al doilea roman al lui, citit și plăcut de mine anul ăsta (toate celelalte dinainte nu m-au impresionat, în afară de “Biblioteca de la miezul nopții”, citită tot anul trecut).Ce înseamnă să fii uman? Să iubești, să îți ții familia aproape, să îți pese și să îi îngrijești pe ceilalți. Inclusiv animalele de companie Să te doară, să te emoționeze. Să dansezi, să cânți, să râzi, să plângi. Să speri. Să dai din ce ai învățat tu mai departe generațiilor care vin în urma ta. Să explorezi. Să distingi ce e important și ce nu. Să fii sincer. Toate astea mi le-a reamintit un extraterestru care a luat forma unui profesor universitar și care s-a bucurat să își găsească o comunitate. Iar renunțarea la viața veșnică mi-a adus aminte de sacrificiul Luceafărului. Stilul lui Haig este ușor amuzant, dar povestea emoționează și te face să crezi și să vrei să faci lumea mai bună. Mi-a plăcut mult “Umanii” 😊Găsiți cartea aici https://bit.ly/3HcBpBc.


O zi de decembrie, de Josie Silver

Ultima carte de pe anul 2021, “O zi de decembrie” era pe lista mea de citit la final de an. Ușoară, pe alocuri emoționantă, per total romantică. Cele care au iubit “Jurnalul lui Bridget Jones” și “Love Actually” sigur o s-o aprecieze 😁 povestea celor 2 îndrăgostiți se întinde pe 10 ani și este cu happy-end, evident. Ce se întâmplă între ne arată că totul se întâmplă cu un motiv, că fiecare lucru își așteaptă momentul potrivit. Să fim mai maturi, să apreciem mai mult ce avem, să ne bucurăm mai mult de ceea ce trăim. Nu (mai) sunt o romantică, poate de asta personajele mi s-au părut simpluț construite, dar mi-a plăcut că au fost prezentate toate emoțiile încercate de un cuplu. Primele întâlniri, cum se construiește o relație, elementele care o fac unică, relația cu prietenii, nunta, venirea copiilor sau nu, despărțirea. Pe acest fond, cresc și se transformă personajele. Se redescoperă ca indivizi, nedefiniți numai prin relația de cuplu. Și atunci se văd puse în postura de a face sau nu compromisuri, de a continua ceva ce nu e pe sufletul lor. Asta mi-a plăcut mie mai multe decât povestea de iubire. Și finalul! Finalul este emoționant. Demn de vărsat lacrimi. Demn de un film de Hollywood. Găsiți cartea aici https://bit.ly/3sRNzLX.


Eu deja mi-am făcut o listă cu ce îmi doresc să citesc în continuare, o voi face cunoscută în curând. Dacă aveți recomandări, vă rog frumos să îmi scrieți. Vă doresc un an plin de lecturi bune! 

*Acest articol conține linkuri afiliate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.