Ce cărți am citit în lunile ianuarie și februarie 2022? + o veste bună 


Pentru prima oară, anul acesta m-a găsit cu o listă de cărți de citit. O găsiți aici. Cât de cât, mă țin de ea, deși îmi mai fac cu ochiul unele cărți. Dar hai să vedem care sunt cele 6 cărți citite în primele 2 luni ale anului :

Până nu se răcește cafeaua, de Toshikazu Kawaguchi
A fost prima carte citită anul acesta și a venit ca o confirmare a puterii vindecătoare a lui “Mulțumesc”. Romanul urmărește poveștile unor personaje care, așezate într-un anumit loc într-o cafenea, pot călători în timp pentru a întâlni persoane care au fost sau vor fi prezente la un moment dat în cafenea. Sunt câteva reguli de respectat și de urmat. Să te așezi pe un anume scaun, să bei cafeaua până nu se răcește pentru a te întoarce în prezent, să știi că nu poți schimba trecutul sau influența viitorul (pentru că, ce trebuie să se întâmple va avea oricum loc într-o altă formă). Întâlnirile personajelor cu cei pe care își doresc să îi vadă au rol terapeutic. Se întorc în prezent împăcate, cu o altă energie și își trăiesc viața mai frumos, iau lucrurile mult mai ușor. Găsiți cartea aici.


Femei și sare, de Gabriela Garcia 

O carte cum nu am mai citit până acum. E un roman de debut, ceea ce mi se pare extraordinar, pentru că scriitura te cucerește de la primele pagini. Autoarea are origini cubaneze și mexicane, acesta fiind motivul pentru care totul pare autentic. Simți energia generațiilor din spate. Pentru că despre asta este vorba : despre femei care se străduiesc să își depășească condiția. Care vor ce e mai bun pentru copiii lor. Ceea ce înseamnă în unele cazuri compromis, răbdare, curaj peste măsură. Avem aici : o stră-străbunică – prima femeie din Cuba care a lucrat într-o fabrică de trabucuri. Și care a descoperit puterea cititului și automat a cunoașterii. O nepoată care și-a văzut mama ucigându-i tatăl abuziv și care a luat calea SUA pentru a se îndepărta de ea. O tânără care luptă cu dependența de droguri. O mamă din El Salvador care intră ilegal în SUA pentru a-i oferi o șansă fetiței ei. Sunt povești despre traume născute în baza contextului istoric, despre traume purtate prin generații, nerezolvate pentru că, uneori este mai greu să le înfrunți vorbind despre ele. 

Las aici un paragraf care mi-a plăcut mult : “[…] însemnarea aceea era un strigăt peste timp. Femei? Unele femei? Suntem mai mult decât ne închipuim că suntem. Întotdeauna era ceva mai mult. Nu știa ce avea să-i mai ceară viața, la ce ar mai putea-o supune, dar atunci, în clipa aceea, avea un tort și lumânări și asta, un cadou.”Nu e o carte ușor de citit, dar mie mi-a plăcut și o recomand cu drag. O găsiți aici.


Apă proaspătă pentru flori, de Valerie Perrin

Când o să zică cineva de acum încolo “Apă proaspătă pentru flori”, al doilea roman al lui Valerie Perrin, o să îmi vină automat în minte cuvintele lui Camus “În adâncurile iernii, am aflat că există acolo, în mine, o vară invincibilă.” Un citat pe care l-am avut mereu în minte, într-o iarnă, acum 4 ani, când am aflat că o s-o avem pe Draga, născută în toiul verii. Dar de acum o să îmi amintesc și de hainele din dulapurile “iarnă” și “vară” ale lui Violette Toussaint. Hainele “vară”, în culori vesele și din materiale delicate, purtate în intimitate sau pe sub cele “iarnă”, negre, gri ori albastru închis, în care se prezenta cunoscuților și celor care treceau pragul cimitirului. Pentru că Violette este paznicul unui cimitir. Un paznic cu ușa casei mereu deschisă oricui a suferit o pierdere și oricui simțea nevoia unei confesiuni și a unei alinări. Povestea urmărește, în esență, viața lui Violette, dar dezvăluie frânturi și dintr-a altora. Se dezvăluie pas cu pas, într-o formă atât de frumoasă, de gingașă și de naturală, sub o scriitură spectaculoasă, încât te face să vrei să fii un om mai bun. E ca și cum ai pune piesele de puzzle la locul lor. Ca și cum ai urmări totul, desfăcând petală cu pedală un trandafir. Te întristezi când ajungi să înțelegi pe deplin, dar simți mirosul de parfum pe degete. Nostalgie combinată cu delicatețe, asumare și imprevizibil. Durere și bucurie. Pricepi că orice om poate fi bun deși pare ordinar la prima vedere și că duce în spate greutăți care l-au făcut să fie ce e el astăzi. Ajungi să îl ierți și să îl placi întrucâtva. Doar așa poți merge mai departe. Iar Violette reușește să treacă peste o copilărie de orfan, peste disprețul socrilor, peste indiferența, infidelitatea și în final plecarea soțului, dar cu greu peste moartea fetiței ei și peste descoperirea circumstanțelor. Am iubit cartea asta. E ca și cum ar pleda pentru omenie chiar dacă ai primit cele mai dure lovituri de la viață. A intrat în topul cărților mele preferate. O găsiți aici.


Oameni în trening, de Robert Șerban 

Născută, crescută și trăind până nu demult în Timișoara, este firesc să fi auzit despre și să cunosc scriitori locali. Acum s-a potrivit să îl citesc pe Robert Serban – “Oameni în trening”. Scurte povestiri eclectice, despre oameni simpli, de lângă noi. Unele au iz de legendă urbană, altele au un final neașteptat. Mai șocant sau mai amuzant. Toate poartă amprenta spiritului fin de observație a autorului și au o notă familiară. Într-adevăr, mi-a făcut plăcere să o citesc. Merge ușor și parcă vrei deja să descoperi următoarea povestire. Am terminat-o în 2 seri, maxim 2 ore de lectură, după ce mi-au adormit copiii. O recomand, o găsiți și aici. Eu am luat-o de la La Două Bufnițe.


Cele trei fiice ale Evei, de Elif Shafak 

De mult am vrut să citesc “Cele trei fiice ale Evei”, de Elif Shafak, una dintre scriitoarele mele preferate. Adică Credincioasa, Păcătoasa și Nehotărâta. Sau Mona (americanca de origine egipteană), Shirin (englezoaica iraniană) și Peri (turcoaica). Mi-a plăcut mult construcția acestui roman. Capitolele alternau prezentul (o seară din 2016) cu trecutul. Asta pentru că, în drum spre o cină, Peri din prezent este jefuită, dar își recuperează parte din lucruri, printre care și fotografia cu ele 3 și cu profesorul Azur. Tot restul serii, cu discuții despre religie și politică, scot în evidență contrastele. Femei – bărbați, Occident – Orient, tradiționalism – modern, fundamentalism islamic – laic, educație – lipsa ei. A-ți pune întrebări și a vrea sau nu să știi răspunsurile. A face ce e bine. Trecut și prezent. Peri își rememorează copilăria și timpul petrecut la Oxford. Provocările. Dezbaterile despre Dumnezeu. Îndrăgostirea de un profesor. Greșelile față de ceilalți. Despre a te accepta ca fiind diferit sau a te ascunde și a te pierde pe drum. A nu face nimic atrage după sine, de asemenea, consecințe pe care sau nu să ți le asumi. Finalul, deschis de altfel, este pe măsură de interpretabil și de surprinzător. Shafak, scriitoarea turcoaică feministă, care m-a obișnuit din alte romane cu djini, imagini cu mese bogate și delicioase, cu familii pestrițe, cu contraste de gen, religie, lumi și idei, mi-a mai oferit acum un titlu pe care îl recomand cu drag. Un roman scris inteligent, cap-coadă. Și cu toate astea, am rămas cu multe întrebări. Nu e o lectură ușurică și nici comodă. Găsiți cartea aici.


Soția de la etaj, de Rachel Hawkins 

Într-o perioadă cu o încărcătură emoțională puternică, fiecare își gestionează stările cum poate și cum știe mai bine. Eu citesc și am grijă de copii, în principiu. După Shafak, știam că trebuie să aleg ceva ușor, orice altceva era normal să consider că e lipsit de consistență. Și cam așa a fost. Am mers pe “Soția de la etaj”, de Rachel Hawkins (găsiți cartea aici) , un roman pe care l-am  văzut atât de des, încât am crezut că va fi un thriller captivant. Mai ales că te face să te întrebi “Unde anume la etaj a fost ascunsă soția?”. Asta din titlu. Pentru că, parcurgând romanul, completezi cu “… din moment ce iubita soțului s-a mutat în casă?” Tot ce pot spune este că ideea de bază a fost bună, dar povestea nu prea pare credibilă 🤭. Adică o fată orfană, fără educație și cunoștințe de actualitate este acceptată cu ușurință în lumea celor “bogați și faimoși”. Am apreciat unele aspecte, cum ar fi faptul că niciun personaj nu este ideal, nu este întru totul perfect. Dar până și personajele la care te-ai fi așteptat să fie 100% negative nu sunt chiar așa. În concluzie, o lectură extrem de lejeră, rapidă și fără să te solicite prea mult. 

În speranța că lista mea și poate unele dintre titlurile amintite mai sus o să vă inspire, precizez faptul că, la plasarea unei comenzi de cărți până în data de 6 martie pe elefant.ro, puteți câștiga una dintre cele 3 biblioteci cu cărți în valoare de 1500 lei. Link-ul de înscriere în  competiție este aici .

*Acest articol conține linkuri de afiliere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.