De vreun an deja, am început să ne documentăm despre diete mai sănătoase pe termen lung. Dragul mi-a cerut să îi comand una dintre cărțile dr. Steven Gundry – The Plant Paradox Quick and Easy: The 30-Day Plan to Lose Weight, Feel Great, and Live Lectin-Free. Acest doctor are o teorie cu privire la îmbunătățirea sănătății și însănătoșirea prin evitarea lectinelor. De acolo, am ajuns la dr. Berg pe YouTube. Adică Dragul mi-a tot trimis filmulețe, până când, într-o zi, mi-a cerut să îi fac pizza cu blat de conopidă. El nu îmi prea cere să îi fac de obicei ceva anume de mâncare, așa că m-am bucurat. I-am adus aminte că îi spusesem despre pizza cu blat de conopidă cu muuuuult timp înainte întrucât văzusem într-un clip al Alinei Albin (să o căutați pe YouTube pe Alina, este o drăguță!).
Am făcut cea mai sănătoasă pizza din lume. Sau poate e, totuși, un fel de lasagna?

Cumva, s-au potrivit toate. Am urmărit mai multe clipuri pe tematică și m-am pus pe treabă.
Iată rețeta și modul de a găti “cea mai sănătoasă pizza din lume” :
Pentru blat, avem nevoie de :
– 3 cupe de mozzarela (eu calculez o cupa – 130 de grame, așa îmi e mai ușor să țin minte)
– 3 cupe conopidă dată pe răzătoare (să arate ca orezul; recomand a nu se folosi și tulpina; unii preferă să prăjească în tigaie, fără ulei, conopida astfel pregătită, pentru a elimina apa – eu am încercat și și, nu am simțit mare diferență)
– 2 ouă
– opțional, eu am mai pus oregano, pătrunjel, puțin piper și puțină sare.
Ies cam 2 pizza medii sau una mare și una mică.
Compoziția vine amestecată bine, eliminate bucățile mai mari decât bobul de orez. Ideal e să fie uniformă. Pregătim o tavă mare cu folie de copt și așezăm în mijlocul acesteia compoziția într-o grămăjoară rotundă. Apoi, cu mâinile, apăsăm pe grămăjoară și împrăștiem uniform spre exterior toată compoziția. Când am întins peste tot, avem grijă să nu fie porțiuni mai subțiri și să îndoim ușor în sus marginile. Punem tava preîncălzită la cuptor și o lăsăm la 180 grade celsius pentru vreo 15-20 de minute, adică până vedem că s-a rumenit frumos și au început să apară mici pete maronii.
După ce scoatem blatul acesta din cuptor, îl lăsăm la răcit vreo 10 minute înainte de a aplica toate ingredientele de deasupra. Dacă vreți să vă asigurați că a ieșit perfect (și sunteți curajoși) puteți ține în mâini, pe verticală, blatul. Nu ar trebui să se rupă deloc.
A urmat apoi ornarea propriu-zisă:
– un strat de sos de roșii (mie îmi place cel cu busuioc de la Panzani)
– un strat mozzarela
– măsline și ciuperci cât cuprinde
– ton / pui / șuncă de porc, după preferințe
– opțional porumb, ardei, roșii, ouă
– un ultim strat de mozzarela
Durează încă vreo 25 de minute în cuptorul încins la 180 de grade (era încălzit dinainte).
Am făcut tot încercări până am ajuns la ce am scris mai sus. A plăcut tuturor, mereu. Deși a rămas întrebarea : seamănă cu pizza sau cu lasagna? Dacă încercați, m-aș bucura să îmi scrieți. Poftă bună!