În ultima vreme, la noi în casă situația este de așa natură încât stau tot cu mâna pe puiul mic și, cu toate cele ale casei, nu apuc să adun jucăriile pe măsură ce copiii le împrăștie într-o veselie. Și cu toate în mintea și în sufletul meu, ca un om care e mai degrabă minimalist, mă simt un părinte-hoarder. Așadar, sufocată. De unde și noile reguli impuse (fără drept de apel din partea nimănui, aviz amatorilor), după care funcționăm acum:
– dacă cei mici doresc o jucărie nouă, dăm din cele “vechi” un număr de x bucăți. De exemplu, Draga și-a dorit încă o Barbie (a intrat in perioada în care se joacă întruna cu păpușile, face tot felul de scenarii și are o grămadă de accesorii, cele mai multe de la verișoara mea). Am ales dintre cele pe care le avea 4 păpuși gen Barbie pe care să le oferim, cea mai recentă fiind luată acum nici 2 săptămâni. Pentru că Draga și-a dorit-o pe cea cu garderobă (), mai dăm câțiva muțunachi. În orice caz, după ce am făcut plăsuța de donat și după ce s-a mai uitat o dată peste alegerea ei, ne-a spus : “Acum o să visez frumos, cu Barbie nouă și cu hainele și cu pantofii și cu gențile ei”.