E amuzant să îmi aduc aminte cum credeam că voi fi la 38 de ani. Îmi provoacă și o nostalgie dulce amăruie. Dar, în general, mă uit la mine și râd cu mai multă indulgență și cu mai multă empatie față de alte femei.
Pentru că am ajuns una dintre acele femei care :
Se relaxează făcând curățenie.
Dar preferă oricând dezastrul în casă nepetrecerii timpului cu copiii.
Mănâncă cu plăcere o grămadă de legume. Zilnic. Și folosesc pătrunjel și oregano la orice mâncare 🙈
Le cer copiilor să își mănânce legumele (“Eat yout veggies” întruna îmi vine în minte).
Dar ascund și borcanul de Nutella, care e prieten de nădejde în situații de criză. Deși Nutella e tot mai rară în casă, am înlocuit-o cu ciocolată cu peste 70% cacao. Și chiar îmi place!
Își tot cumpără căni de cafea/ceai. De plăcere. Aproape fac colecție, dacă nu ar avea grijă omuleții să le mai spargă. Deși, câteodată, ajung să bea fie prea repede, fie în câteva ore lichidul mult dorit.
Folosesc miere în loc de zahăr la cafea. Câteodată eu pun doar lapte.
Apreciază o cafea bună. Ar fi fain și un vin bun, dar nu am mai băut nicio gură de aproape 4 ani 😬
Mai degrabă fac pâine decât să cumpere cu te miri ce ingrediente.
Atunci când gătesc ceva nou, găsesc o rețetă bună la Jamila sau pe savoruriurbane.ro.
Au plante în casă. Iar unele dintre ele încă (!) trăiesc.
Urmăresc pe Instagram și YouTube conturi cu plante, cu design interior, cu cărți, cu făcut curățenie și cu gătit.
Vor o grădină de iarnă.
Sunt fane ikea.
Aprind lumânări sau difuzează uleiuri esențiale zilnic.
Cheltuie puțin cam mult, când sunt supărate 🙈 dar culmea, sunt absolut necesare acele cumpărături. Cel mai des, pentru copii.
Dar care preferă calitatea, care vine cu un preț. Mai puțin, dar mai bun!
Duc haine la reciclat. Și colectează selectiv, deși se consideră fraiere când fac asta.
Preferă shoppingul online mersului la magazin. Și care nu ar da niciodată mersul pe câmp pe mersul prin magazine.
Ascultă mantre. Ar medita și ar face yoga dacă nu ar fi omuleți dornici de atenție prin jur, în permanență.
Nu mai pot sta locului ziua. Eu îmi găsesc mereu câte ceva de făcut. Lene și plictis, îmi e dor de voi! Adevărul e că niciodată nu am fost mai activă ca acum, de un an jumate.
Au mereu proiecte în minte. De schimbat ceva, de construit ceva, de scris ceva, de făcut o campanie. Și câteodată le duc la capăt.
Dorm cu copiii. Deși își iubesc partenerul la fel de tare.
Au născut natural fără durere.
Încă nu se plac destul, dar sunt mai blânde cu ele însele.
Nu mai pot tace de tot, deși vârsta și presupusa inteligență fac apel la empatie. Însă care nutresc speranța să fie mai înțelepte cândva în viața asta.
Dar vor liniște. Și armonie.
De-abia așteaptă uneori să adoarmă copiii seara ca să adune dezastrul de peste zi și să aibă puțin timp și pentru ele. Deși se străduiesc cumva să facă lucruri strict pentru sine, pentru a fi mai bine ele cu ele însele.
Sunt bucuroase cu viața lor, iar asta presupune și făurit de noi visuri. Și încredere. Și credință.