Ultimele 2 luni au fost foarte pline pentru mine. Cititul mie îmi ia foarte puțin din timp, deși pare contrariul 🤣, majoritatea covârșitoare e ocupat cu copii, cu casă și mai nou, cu grădină (despre care voi povesti în curând). Așadar, în aceste 2 luni, am parcurs mai mult sau mai puțin 10 cărți, dintre care pe 2 nu le-am putut duce la bun sfârșit, dar din care am citit o treime, respectiv jumătate.
Mai jos, despre 7 dintre cărți.
Nu mai știu cum am dat de “Abisuri personale”, de Gianfranco Calligarich, dar a fost un roman scris și conceput într-o manieră inedită. E despre abisuri construite din singurătate, din neiubire potrivită și din ambiții personale, totul pe un fond alb-aurit, într-o atmosferă romană, într-un cerc de tineri înstăriți de pe la mijlocul secolului trecut. Am întâlnit acolo o luptă pentru libertate și pentru asuprire, intr-o continuă căutare a unei liniști care parcă nu mai vine. Pot să spun că scriitura a accentuat efectul dramatic al faptelor, dar cu toate astea mi-a plăcut tare mult. Găsiți cartea și .
Femei în Cercul Lunii
M-am bucurat mult când, acum aproape un an, am primit “Femei în Cercul Lunii – povești născute din suroritate”. Știu de Cerc de la început, Iunia fiind motorul și inima acestuia. Am tot amânat din diverse motive, dar, dat fiind faptul că multe dintre cele 19 autoare sunt timișorence, am hotărât ca aceasta să fie cartea lunii mai scrisă de un (în acest caz mai mulți) scriitor local.
Am parcurs-o pe jumătate, deși îmi place și da, îmi doresc să fiu la același nivel de conștiință, înțelegere și iubire ca aceste femei. Dar nu sunt. Îmi lipsește practica. Nu am un astfel de trib cu non-judecată și bunătate necondiționată. Am femei apropiate, dar am un deficit de comunicare cu ele. Adevărul este că îmi e greu să fiu empatică în profunzime. Îmi zicea Dragul zilele trecute că am trăit multe intr-un timp relativ scurt. În ultimii 2 ani și jumătate eram cât pe ce să mor, însărcinată si cu torsiune de ovar, puiul mic a trecut printr-o operație de craniostenoză și încă resimt tot stresul și toate grijile ulterioare, el încă îmi provoacă mari emoții. Unele relații s-au distrus sau s-au răcit considerabil. Acasă, departe de oraș, cu toate treburile zilnice. Noroc că de la începutul anului am început să fac schimbări și tot mai multe lucruri care imi provoacă bucurie, copiii cresc și învățăm să facem altfel lucrurile. Acum îmi e mai bine, dar încă nu simt că pot împărtăși bucuria și devenirea oricui altcuiva necunoscut. Asta mă face mai restrictivă și poate mai egoistă, dar accept și asta, momentan.
Dacă sunteți mai buni ca mine și mai dornici de cunoaștere, chiar vă recomand cartea aceasta. E chiar minunată! O puteți comanda de aici https://femeiincercullunii.ro/comanda.
Cum să-ți transformi casa într-un cămin fericit? Dacă ar fi să enumăr motivele pentru care căsuța noastră poate fi hygge, conform lui Meik Wiking, aș vorbi de lumină, plante, bibliotecă, organizarea jucăriilor la scara omuleților, de tablourile lui Draga, de personalitatea locului, de mâncare făcută în casă, cafea/babyccino/ceai savurate împreună, conexiune și joacă. Am învățat câteva lucruri noi în carte, inclusiv calcule pentru luminozitate și pentru forma mesei potrivită pentru discuții. Mi s-au confirmat unele lucruri și las aici un citat care ni se potrivește: “Cea mai mare amenințare pentru capitalism este ca toată lumea să se simtă îndeajuns de fericită încât să nu mai aibă nevoie să cumpere nimic pentru a avea acest sentiment. Ceea ce înseamnă că, dacă stai acasă și găsești liniște și bucurie în ceea ce ai deja, comiți un act de răzvrătire. Asta înseamnă cu adevărat hygge – să duci o viață bună cu un buget limitat. Înseamnă să te bucuri de plăcerile simple. Este arta creării unei atmosfere plăcute, calde, reconfortante.” Interesante câteva concepte, precum efectul Diderot, forma hygge, principiul scaunului liber și indemnul la incluziune în comunitate. Găsiți cartea și
“Alchimistul”, de Paulo Coelho, a venit la momentul potrivit. Am primit-o de la o prietenă, în schimbul nostru lunar de cărți după ce am evitat autorul mult timp. Ei bine, am iubit cartea asta pentru toate mesajele regăsite în ele. Pentru că și eu cred că fiecare are propria sa Legendă Personală, propria comoară de descoperit la finalul unei călătorii de-a lungul căreia ar fi bine să urmăm semnele. Comoară care, deși e sub nasul nostru de obicei, avem nevoie de acea călătorie care ne maturizează si ne ajută să o primim cum se cuvine. Și da, dacă îți dorești ceva cu adevărat tot Universul contribuie la asta. În completare, trebuie să zic că “Alchimistul” a fost bestseller în peste 70 de țări, a doborât recorduri de vânzări și povestea în sine a cărții este extrem de interesantă, are chiar și o parte de mister 😁găsiți cartea și .
Viața ca un râu, de Shelley Read, Editura Litera
Am primit “Viața ca un râu”, de Shelley Read cu prilejul Zilelor Aniversare Litera, acum câteva săptămâni. Nu am văzut prea multe recenzii, iar cele existente sunt toate pozitive. Mie nu mi-a plăcut în mod deosebit 🤭 am citit mai mult de o treime și am abandonat-o. Este un bildungsroman, urmărim povestea lui Torie, o fată de fermier de piersici din Colorado, o poveste cu lipsă de afecțiune din partea familiei și cu tot felul de drame personale, cu pierderi, cu descoperirea primei iubiri, cu o vagă tentă rasială (dar problema amerindienilor nu e exploatată pe măsură), cu o trimitere către o catastrofă reală (ce e drept, romanul a început interesant cu perspectiva asta). Cu descrierile aferente, cu plasarea în America rurală, cu felul de a gândi și de a acționa al protagonistei, mi-a amintit de “Acolo unde cântă racii”, care, la fel, nu m-a încântat neapărat. Menționez că “Viața ca un râu” nu e o carte rea, dar mie nu mi se potrivește în perioada asta a vieții mele, nu se potrivește cu ce așteptări am eu de la o carte. Cine vrea o carte ușurică, de vacanță, o poate găsi și .
Underground TM. Orașul care nu se vede, o antologie coordonată de Cristian Vicol, Editura Brumar
În fiecare lună, citesc cel puțin un scriitor timișorean. Ca o timișoreancă get-beget, m-am bucurat când am găsit “Underground TM. Orașul care nu se vede”, o colecție de texte scrise de scriitori născuți, crescuți sau mutați in orașul nostru, o antologie coordonată de Cristian Vicol. M-au cuprins emoțiile amintindu-mi localuri și locuri cunoscute mai mult sau mai puțin. Am rămas cu impresia recunoașterii unor personaje. Nu sunt familiară cu toate lumile din povestiri, dar știu că există. Așa cum diversitatea în toate aspectele ei și multiculturalitatea ne caracterizează orașul. Unele texte sunt pline de umor, altele pline de înțelepciune, altele nostalgice, altele realistice, altele de-a dreptul duioase. M-a atins la inimă îndeosebi povestirea Danielei Rațiu, dar din motive pur subiective. Mi-a plăcut mult volumul și il recomand cu drag! Îl găsiți la Bufnițe, de unde l-am luat și eu, sau .
Tot albastrul cerului, de Melissa da Costa, Editura Trei
Un roman surprinzător, care mi-a provocat felurite emoții: “Tot albastrul cerului”, de Melissa da Costa. E vorba despre ultima călătorie a unui tânăr diagnosticat cu Alzheimer precoce. O călătorie realizată prin Pirinei, prin sate pescărești și pe la mare, cu peisaje și locuri de poveste – vă recomand să căutați locurile și pe Google, scriitoarea e bine documentată 😊 Călătoria se face și în sens invers, fiind un prilej pentru personajul principal să își rememoreze trecutul, atât cât mai poate. Mi-a plăcut nespus duioșia, umanitatea, sentimentul de familie și comunitate regăsit în unele etape, faptul că se fac mici incursiuni în meditație și permacultură. Romanul este o dovadă că nu putem judeca pe nimeni până nu îi cunoaștem viața cu adevărat. Pentru că inevitabil nu o vom mai face… Și o altă dovadă: unii oameni găsesc puterea să fie din nou fericiți după ce au trecut prin cea mai neagră perioadă a lor. Povestea a curs lin și natural spre deznodământul așteptat, surprinzând toate stările personajelor principale, personaje care învață să fie mai bune și să se vindece unul de la celălalt. Romanul te îndeamnă la conștientizare, la a trăi din plin momentul prezent. Îl recomand cu căldură și îl găsiți https://bit.ly/46k86Ko.
Am mai citit încă trei cărți despre care, însă, nu vreau să povestesc nimic. Astfel, prin mâinile mele au trecut deja anul acesta 35 de cărți și suntem numai la jumătatea anului🤭 E mult mai mult decât îmi propusesem, dar e interesant.
Lumanarile parfumate, lumina calda, cafetiera fierbinte si cartea preferata ne pot inconjura in fiecare seara, luminandu-ne iubirea si bucuria si chiar si tristetea pe care o simtim in sufletul nostru. In plus, cand creezi o atmosfera autentica de acasa, iti permiti sa fii tu insuti, sa-ti conectezi simturile cu materialitatea, cum rosteste Meik Wiking.
Cartea acesta este una interesanta si profunda si va recomand s-o cititi!