Ultima șansă de a vizita expoziția-eveniment Adrian Ghenie -Timișoara

Anul Timisoarei -Capitală Culturală Europeană a fost pana acum marcat puternic de câteva evenimente de mare amploare. Printre acestea 3 organizate de Fundația Art Encounters: expoziția Victor Brauner, expoziția Adrian Ghenie (neinclusă in programul TM2023, de fapt) și Bienala de Artă Contemporană Art Encounters 2023. Prin aportul său la acest an de cotitură, Fundația și-a sporit respectul, reputația și valoarea dincolo de granițele orașului. De fiecare dată când am fost să vizitez un anumit spațiu destinat vreunuia dintre evenimente, am întâlnit turiști veniți special pentru acestea! Ceea ce spune multe și despre capacitatea de organizare, despre profesionalismul și dedicarea echipei ArtEncounters. În frunte cu dl Ovidiu Șandor, care a fost distins și cu premiul Timișoara Capitală Culturală Europeană 2023 la Gala Premiilor Radio România Cultural. Ca o paranteză, sper ca să se organizeze și in Timisoara expoziția lucrărilor din colecția proprie a Domniei sale.
Încep cu redarea acestor cuvinte oficiale din partea organizației despre activitatea sa: “Fundația Art Encounters, promotor și organizator al Bienalei Art Encounters, este activă din 2015 ca inițiativă culturală privată care are ca scop facilitarea și sprijinirea artei contemporane din România. Misiunea ei este de a stimula dialogul, învățarea, cercetarea și experimentarea, oferind un model instituțional adaptat nevoilor contextului local, dar implicat în mod egal în contribuția la scena artistică internațională.”
 
Azi vă scriu doar despre Adrian Ghenie, cel mai valoros artist român contemporan și despre expoziția sa “Corpul imposibil”.
Despre Ghenie ar trebui să știți că s-a născut în Baia Mare în 1977, a studiat în Cluj și în prezent trăiește în Berlin. Mi-a plăcut versiunea lui Ghenie cu privire la înființarea Galeriei Plan B: întorși în țară după o perioadă petrecută în diverse locuri ale lumii, Adrian Ghenie, împreună cu prietenul și impresarul său Mihai Pop și cu încă un coleg artist, locuiau înapoi la mamele lor și se întâlneau la o cafea simțind că au eșuat in demersurile lor; la un moment dat, și-au propus să creeze ei înșiși un loc de întâlnire pentru artiști, idee concretizată în 2005 prin Galeria Plan B. Mi-a plăcut raționamentul lui Ghenie: “Când treci printr-o perioadă mai dificilă, creează sau organizează ceva, orice!“. Ulterior, în 2008, au deschis și în Berlin Galeria Plan B, în ideea de a nu rămâne mediocrii în Cluj, ci de a se muta unde scena artei e efervescentă. Și se pare că au reușit. Ghenie este un artist prolific, lucrările lui impresionează câteodată prin dimensiune dar mai ales prin temele abordate, concept și stilul de realizare. Nu mai spun că numele lui este legat, în ultimii ani, de record după record de vânzare, cea mai recentă și cea mai impresionantă fiind Pie Fight Interior 12, vândută cu peste 10 milioane de dolari prin Casa de licitații Christie’s. Iar loturile de lucrări au atins suma de 81 de milioane de dolari. În mod clar este cel mai scump artist român al momentului, ceea ce îl plasează între primii 50 de artiști valoroși la nivel mondial. Toate acestea, împreună cu prezența sa în Timișoara prin expoziția “Corpul imposibil” pentru prima oară în 14 ani într-un spațiu românesc spune multe despre organizatorii Art Encounters. Presupun că relația profesională construită în atâția ani cu curatoarea Diana Marincu își spune cuvântul. Pentru că, în ciuda succesului său, Ghenie a rămas un om fain! Dar înainte de orice, las cuvintele organizatorilor cu privire la artist:
“Melanjul de abstract și realism al lucrărilor sale generează adesea picturi psihologice, profund tulburătoare. Pictura lui Ghenie este, în cele din urmă, un act politic sau chiar revoluționar. Ea are de-a face cu „datoria memoriei” și, într-un anumit sens, opera lui Adrian Ghenie merge în direcția butadei lui George Santayana: „Cei care nu-și pot aminti trecutul sunt condamnați să-l repete”. Adrian Ghenie este o personalitate ajunsă la o deplină maturitate a exprimării sale artistice. A expus în mari instituții de artă ale lumii, printre care: Accademia di Francia a Roma – Villa Medici, Roma; Centro de Arte Contemporáneo (CAC) Málaga; Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg; Museum of Contemporary Art (MCA), Denver; Stedelijk Museum voor Actuele Kunst (S.M.A.K.), Ghent; Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC), București; Tate Liverpool. În 2015 a reprezentat România la Bienala de Artă de la Veneția cu proiectul Darwin’s Room.”
Încă de la anunțul expoziției, am urmărit câteva interviuri oferite de Ghenie. Înțeleg că sunt rare, artistul nefiind neapărat curios de faimă. Am descoperit un om modest, sincer, simplu, un om care preferă să facă ceea ce ii place fără să se laude, dar profund conștient de importanța muncii sale. Am adorat fluența în engleză, complexitatea gândirii lui, faptul că nu judecă, ci doar constată și transmite mai departe prin lucrările sale. Nu am fost la vernisajul din 20 aprilie, am ajuns la expoziție a doua zi. Dar felul lui simplu de a se îmbrăca la vernisaj, faptul că aproape toată lumea în jurul său era cu telefonul în mână iar el cu mâinile la spate, pe lângă corp sau în buzunare, calm și răbdător, confirmă că nu e interesat de a trăi viața prin intermediul tehnologiei, ci pur și simplu să fie prezent. Pentru că cele 15 lucrări din cadrul expoziției “Corpul imposibil”, prezentate în premieră, 12 schițe în creion și 3 în culoare, tratează exact această temă a relației omului cu tehnologia. Seria de lucrări, începută în pandemie, vine în urma unor studii și observații asupra felului în care corpul se transformă conform vremurilor. În acest caz, cum se deformează, cum se dezumanizează, cum individul devine din ce în ce mai singur, mai inadaptabil social, mai grotesc. E, astfel, și un semnal de alarmă pentru societatea în care trăim și asupra modului în care interacționăm, bucurându-ne sau nu de viață, substituind sau nu oamenii cu obiectele.
Las aici cuvintele Dianei Marincu, curatoarea expoziției și directorul artistic al Fundației Art Encounters:
„În cadrul expoziției Corpul imposibil de la Timișoara, artistul prezintă noi lucrări, inspirate de perioada pandemiei și de izolarea în spațiul domestic, când singura legătură cu «lumea» avea loc prin dispozitivele digitale. Aceste teme vorbesc despre relația complicată pe care omul modern o are astăzi cu tehnologia și social media, cu propriul corp și cu timpul. Ghenie a observat că există astăzi un nou limbaj al corpului, care impune posturi diferite, dezvoltări anatomice specifice și prelungiri ale membrelor prin instrumentele tehnologiei. Desenele sunt încercările artistului de a deconstrui și a reconstrui figura umană respectând niște volume mari, dar speculând plastic prin toate detaliile care le conțin și mai ales prin spațiile goale din jur. Accesul necontenit la tehnologie și mediul digital ne face, în mod aparent, cel puțin, să fim conectați permanent și legați la o rețea colectivă, rămânând în același timp tot mai singuri”.
[…] “Adrian Ghenie recurge acum la desen nu doar pentru a-și clarifica universul plastic sau pentru a pregăti o pictură, ci mai ales pentru a-și extinde instrumentele spre un desen stratificat, care include nu un moment, ci o serie de temporalități decalate, toate cuprinse aici prin linie, ștergeri, urme și pete. Pentru prima dată până acum, alegerea desenului a venit înaintea picturii și s-a datorat unui moment accidental, când artistul a folosit pentru prima dată o hârtie cerată pe care o avea în atelier cu un alt scop: acela de a o folosi ca suport pentru prepararea culorilor de ulei. Dar acea suprafață s-a dovedit mult mai „îngăduitoare” cu eroarea, cu ștergerea, cu includerea imperfecțiunii, a căutărilor și cronologiei acțiunii. Pe de altă parte, picturile din același ciclu tematic – The Impossible Body – reprezintă o schimbare în paleta cromatică a artistului și în felul de a trata carnația personajelor. De data aceasta, transparențele joacă un rol important, iar materialitățile dispozitivelor care populează „scena” par că influențează tonurile reci de culoare, marcând faptul că interesul pictorilor pentru texturile care apar în tablouri – mătase, lemn, catifea, sticlă, marmură – sunt acolo doar pentru a intra în relație cu carnația umană.”
Pentru că e scump la vedere și pentru că publicul amator de artă din Timișoara are această șansă rară de a-i vedea lucrările live, s-a prelungit perioada expoziției. Însă se va încheia în acest weekend. Acesta este și motivul pentru care scriu acum acest articol. Până în acest moment mi s-a părut că nu sunt demnă să scriu despre el, având în vedere complexitatea lui. Dar este păcat să nu ajungeți la “Corpul imposibil”!
Expoziția mai poate fi vizitată de azi până duminică între orele 11:00 și 20:00 la Pavilionul ISHO, Bd. Take Ionescu 50–52. Dacă doriți să participați la tururi ghidate prin care veți afla mai multe detalii,  programul acestora pentru weekend-ul de închidere este următorul:
  • Vineri, 7 iulie: un tur ghidat de la ora 18:00.
  • Sâmbătă, 8 iulie: două tururi ghidate de la ora 17:00, respectiv ora 19:00.
  • Duminică, 9 iulie: două tururi ghidate de la ora 11:00, respectiv ora 16:00.
Sper că v-am stârnit interesul și că veți merge să vizitați expoziția Adrian Ghenie, merită cu prisosință. Felicitări, Fundația Art Encounters!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.