EXOD, unul dintre cele mai bune și provocatoare spectacole jucate pe o scenă de teatru în Timișoara, în ultimii ani

Luna trecută, înainte de a ne lua viroza (să îi zicem așa) pe mine și pe copii, am ajuns la spectacolul EXOD al Teatrului Național din Timișoara. În sfârșit! Mi-am dorit tare mult să văd acest ”spectacol-fenomen” de care am auzit încă din vară, un spectacol care a angrenat o mulțime de forțe. EXOD a fost acel proiect de anvergură internațională prin care TNTm a marcat un moment istoric pentru Timișoara – Capitală Europeană a Culturii, fiind unul dintre cele mai solide produse culturale ale acestui an.

Povestea, al cărui text îi aparține dramaturgului lituanian Marius Ivaškevičius, în traducerea Ralucăi Rădulescu, este excelent transpusă în scenă de regizorul lituanian Oskaras Koršunovas (una dintre cele mai puternice voci ale teatrului european actual). Spectacolele lui Koršunovas poartă în întreaga lume amprenta spațiului de rezistență și supraviețuire al celor de dincolo de Cortina de Fier, ajunși în societăți profund diferite. Exact ceea ce vedem și în EXOD.  „EXOD înseamnă o experiență extraordinară, minunată. Textul lui Ivaškevičius a fost rescris la Timișoara în urma unei analize sociale și prin contribuția echipei, alături de dramaturg și de regizor, ceea ce implică întoarcerea spectatorului spre noi, completând astfel polifonia europeană în noul concept social. Oskaras Koršunovas este un regizor briliant, cu o inteligență și un talent greu de egalat, iar spectacolul acesta este un fenomen artistic cu care România se poate mândri. EXOD vorbește în primul rând despre umanitate, analizează acest principiu al umanității care unește oamenii prin diferențele dintre ei, fie ele sociale sau etice. Diferențele creează întregul, ne creează ca societate, cel puțin la fel de mult pe cât o face numitorul comun. EXOD este un strigăt pentru dreptul la viață, pentru dreptul la demnitate.” a declarat Ada Hausvater, managerul Teatrului Național.

Fotografiile oficiale realizate de Adrian Pîclișan promit dinamism, emoții de toate soiurile, transformare. Exact ceea ce am descoperit. Am avut privilegiul unor locuri de vis, așa că m-am putut bucura de spectacol ca niciodată. De cum m-am așezat pe scaun și am privit scena, deja vibrantă, am știut că va fi o experiență extraordinară pentru mine. Muzica fabuloasă a trupei The Bandits m-a cucerit de la început și a susținut excelent întreg spectacolul. Personajele și-au făcut intrarea pe rând, umplând spațiul, și la propriu (sunt aproximativ 30 de actori!) și la figurat, prin energia lor debordantă. Vedem un grup de emigranți părăsind România, îndreptându-se spre Londra, într-un autobuz înțesat de personaje pestrițe, în miros de mâncare grea, cu discuții mai mult sau mai puțin civilizate. Unii fug de ceva/cineva, alții spre ceva mai bun. Ajunși la destinație, unii constată că li s-au furat pașapoartele, sunt puși ilegal la muncă și fiecare scapă cum poate de autorități. Prietenii se desfac. Se practică furturi de identitate sau asumarea unei alte personalități. Unii ajung exploatați, alții vagabondează. Cumva, la câteva luni distanță, se vede diferența dintre cei care își urmează visurile și scopurile, și cei care se simt atât de dezrădăcinați, încât se pierd pe ei înșiși. Peste ani, cei mai mulți dintre acești străini se mint că sunt fericiți în țara adoptivă și își justifică acțiunile prin rușinea de a se întoarce acasă fără succes, prin orgoliu și speranța că mâine se vor îndrepta lucrurile. Absolut toți încearcă să se întegreze cât mai bine. Și, așa cum știm, românii ajung să fie apreciați dacă își folosesc pe măsură abilitățile, că sunt fizice sau intelectuale.

Vedem toate acestea prin ochii personajului principal Ben, un fost polițist sub acoperire, devenit vagabond, făcând munci mărunte, mai apoi fiind bodyguard. Evident, asistăm și la o poveste de dragoste cu Aglaia, sau, mai degrabă, frânturi din ea, pentru că își impun să se comporte într-un anumit fel. Ben ajunge fascinat de unele componente culturale (de exemplu, ajunge mare fan Freddy Mercury și fan al unor echipe de fotbal). Și toate acestea îl determină să se întrebe cine este el cu adevărat. Sentimentul de solitudine a fost transmis cu prisosință, fix așa cum se simt cei plecați dincolo, chiar și în zi de azi. Spectacolul este lung, durează 4 ore, cu 2 pauze și am făcut greseala ca în ce-a de-a doua să sun acasă și… restul e istorie, am pierdut ultima parte a spectacolului și sunt încă curioasă cum se termină. Am refuzat să știu de la prietene, vreau să mai merg o dată. Pentru că a fost un spectacol cu de toate: cu râsete, cu melancolie și tristețe, a fost un spectacol viu, iar scenele antrenante nu te lăsau să cazi în visare. Te îndemnau să fii prezent în fiecare clipă! Fiecare clipă a fost plină.

Toți actorii au făcut roluri bune. Dar sunt câțiva care s-au remarcat invariabil. Ion Rizea  îl interpretează pe Ben după X ani, în scaun cu rotile. Chiar și așa static, Rizea este o prezență care atrage și se impune fără doar și poate. Marin Lupanciuc a fost revelația serii, este un tânăr actor în rol principal, iar toată gama de sentimente transmise bine de-a lungul spectacolului mă face să cred că are un viitor promițător. E talentat și frumușel.  Matei Chioariu mi s-a părut ge-ni-al !! , chiar și în rol de bad boy, iar Cătălin Ursu fabulos, super amuzant! Foarte mult mi-a plăcut Ionuț Iova în rolul Vandalului, a fost o mare surpriză să descopăr ce actor bun este! Sper să îl mai văd și în alte spectacole. Cristina Rotaru Chiperi promite, la fel, e frumoasă și a trecut printr-o serie de transformări ale personajului cu ușurință cameleonică.

Știu că nu am mai fost demult la teatru, dar EXOD m-a făcut să mă reîndrăgostesc de TNTm. Sala Mare a fost plină, spectacolul fabulos, publicul viu, atmosfera de poveste. Dacă nu ați fost la EXOD, mai aveți o șansă joi, 9 noiembrie. Bilete se găsesc pe www.tntm.ro sau la Agenția Mărășești, str. Mărășești nr. 2. Dacă nu mai sunt, urmăriți programul TNTm pe lunile următoare, e un spectacol de neratat! Unde mai pui că recent a fost jucat și la Festivalul Național de Teatru (FNT), pe scena Sălii ”Ion Caramitru” cu 1000 locuri a TNB.

Eu, una, planific să mai merg o dată la EXOD împreună cu Dragul, sunt convinsă că i-ar plăcea, dar și singură la altele, când știu că pot lăsa copiii fărăr să mă mai cheme repede acasă.

Fotografii : Adrian Pîclișan / TNTm

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.