11 titluri. Atâtea lecturi am numărat în ultimele 2 luni. Sunt foarte încântată că am reușit să citesc atât în condițiile în care a început și grădinița și am trecut și printr-o perioadă de viroze, unele prelungite.
Pe scurt, mai jos, despre fiecare dintre cărțile citite:
Un fiu, de Alejandro Palomas, Editura Rao
“Un fiu“, de Alejandro Palomas, a tot apărut ca recomandare la booktuberii români în ultimul an. M-au făcut curioasă și am pus cartea in wishlist. Astfel că atunci când am văzut cartea pe lista cărților puse spre vânzare de Anca și Dragan, la un eveniment caritabil cu cărți care a avut loc la începutul lui septembrie la NORI Specialty Coffee, am ținut neapărat să ajung. Îmi iau cartea, susținând acești tineri frumoși în demersul lor și contribuind cu o donație către asociația Educația la Sat. Copiii s-au bucurat de babyccino promis, de rollurile cu cremă și de jucăriile de la NORI – foarte frumos spațiul!!
Am citit romanul într-o zi – m-a ajutat faptul că cei mici au adormit superdevreme duminică.
Povestea este despre legatura dintre un fiu și părinții lui, dintre acest băiat și prietena lui. Despre cum noi, adulții, avem impresia câteodată că cei mici nu știu mare lucru despre ce se întâmplă în jurul nostru și despre cum, de fapt, percep ei lucrurile și le procesează intr-o manieră în care ei pot accepta realitatea. Despre cum copiii spun adevărul și e nevoie doar să îi ascultăm, să avem răbdare și să le punem întrebări simple. Copiii, oricât de fragili par, sunt mai puternici decât credem noi. Mi-a plăcut nespus partea în care prin implicarea doamneiprofesoare și a doamnei consilier a fost salvată acea micuță colegă de bancă de la o căsătorie infantilă, schimbându-i-se astfel și destinul. Am adorat acest roman, a fost extrem de emoționant. Îl găsiți și .
The Last Thing He Told Me, de Laura Dave
Dacă mama a fost în New York, am cerut de la familie o carte-surpriză. Și am primit 3 😁 Toate alese de verișoara mea 😍 “The Last Thing He Told Me” sau “Ultimul mesaj“, de Laura Dave, este un thriller domestic, o dramă de familie cu iz de pozitivism. În sensul că aflăm trecutul personajelor principale și a celor apropiați lor și le vedem cu bune și cu rele (unele chiar foarte rele), empatizăm cu ei, iar soluția găsită în final este satisfăcătoare pentru toate părțile. Pe de o parte, nu am înțeles de ce tatăl a dispărut și nu și-a luat fiica cu el. Pe parcurs, oarecum am priceput că și-a sacrificat relația cu ea și cu noua lui soție pentru un viitor în siguranță a celor două. Pe de altă parte, am apreciat încrederea pe care el o avea în soția lui să descurce ițele. Finalul a fost emoționant, bitter-sweet cum zic americanii. Eu, ca mamă, cred că orice femeie ar alege bunăstarea copiilor, ai ei sau nu, în fața oricăror altor relații. Deși m-au enervat unele fraze repetitive, mi-a plăcut romanul, m-a prins. Găsiți cartea în engleză , iar tradusă română .
Uimire și cutremur, de Amelie Nothomb, Editura Polirom, Colecția Top 10+
Am adorat “Uimire și cutremur“, de Amelie Nothomb. Deși mi se pare ciudățică această scriitoare, îi iubesc scriitura – inteligentă, sensibilă și incisivă în același timp, cu o doză serioasă de umor 😄 La fel a fost și acest scurt roman autobiografic, în care aflăm despre anul petrecut de Amelie Nothomb la o companie japoneză, angajată ca traducător, cu atribuții practice total diferite fișei postului. Mi-a plăcut naivitatea ei, a personajului principal, empatia sa, înțelegând mentalitatea niponă, derivată din tipologii, stil de viață, cutume și prejudecăți. Pentru cei nefamiliarizați cu această cultură japoneză, cartea aduce nenumărate lămuriri într-o manieră amuzantă. Intelegi semnificație genială a titlului. Eu am rămas cu nostalgia scriitoarei după primii ani de viață petrecuți în Japonia, sentiment care te învăluie la fiecare pagină. Finalul m-a uns la suflet, probabil asta a simțit și Nothomb la momentul respectiv. Nu neapărat că s-a făcut dreptate (nu cred în conceptul acesta), mai degrabă s-a închis un cerc. Găsiți romanul .
Brâncuși sau cum țestoasa a învățat să zboare, de Moni Stănilă, Editura Polirom, Colecția Biografii romanțate
La întâlnirea de la finalul lui august, organizată de Paula Dunia la META Spatiu (MV SCI-ART) am primit de la ea volumul “Brâncuși sau cum țestoasa a învățat să zboare” a lui Moni Stănilă, o autobiografie romanțată și foarte bine documentată a artistului. Evident, am urmărit și eu și alte materiale astfel încât să înțeleg mult mai bine despre ce e vorba. Mi-a plăcut scriitura, am adorat unele pasaje și oarecum am împușcat mai mulți iepuri dintr-o lovitură – unul fiind obiectivul meu de a citi lunar câte un scriitor local. Deși Moni Stănilă locuiește acum în Chișinău, s-a născut, a copilărit și a urmat facultatea în județul nostru, respectiv în Timișoara. Iar backgroundul ei susține alegerea editorului cu privire la autorul volumului. În rest, știu că zilele următoare urmează a mai fi lansată o biografie a lui Brâncuși, iar la La Două Bufniţe găsiți catalogul publicat de Editura ArtEncounters aferent expoziției mult așteptate Brâncuși – surse românești și perspective universale ☺️ Eu cred că volumul Brâncuși, de Moni Stănilă este minimul de parcurs înainte de a merge la expoziție. Îl recomand cu drag, îl găsiți și .
Femeia cu chimono alb, de Ana Johns, Editura Litera, Colecția Dream Books
Cartea lunii septembrie, primită de la prietena mea Vera în provocarea noastră lunară, a fost “Femeia cu chimono alb“, de Ana Johns. 2 fire narative, desfășurate în Japonia anilor 1957-1958 și în America și Japonia zilelor noastre, urmăresc destinul unei nipone și al unui american uniți prin dragoste sinceră și despărțiți de împrejurările politice, de familie, de prejudecăți și de valorile culturale. Romanul a fost despre pierdere, reziliență și încredere. Poveștile au fost dureroase dar cumva fiecare personaj și-a găsit liniștea și alinarea. M-a emoționat din multe puncte de vedere și am apreciat îndeosebi cuvintele atent folosite și cântărite de personajul feminin Naoko. Găsiți cartea și .
The Perfect Stranger, de Megan Miranda
Când nu am chef de lecturi solicitante și când în viața mea nu e prea multă dramă, citesc câte un thriller. Iar “The Perfect Stranger”, primit de la verișoara mea, a intrat în top 5 thrillere pentru mine. Deși primele pagini m-au făcut să mă întreb dacă o continui sau nu, m-am obișnuit cu stilul scriitoarei și mi-am dat seama că astfel construia atmosfera și personajele și mi-a plăcut maxim cum a dat fărâme de poveste ca în final toate piesele să ne ofere tabloul complet. A fost despre prietenie, despre încredere și lipsa ei, despre a trăi conștient și in prezent, despre furt de identitate, despre a vedea doar ce vrem noi, despre maturizare și despre cum avem obiceiul să facem aceleași greșeli până când ne permitem să ne uităm în interiorul nostru și să facem schimbări în noi. Cartea încă nu e tradusă în română, o găsiți și în engleză, însă mă îndoiesc că vreo traducere s-ar putea ridica la nivelul ei.
Extraordinarul voiaj al unui fakir care a rămas blocat într-un dulap ikea, de Romain Puertolas, Editura Baroque Books & Arts
Cineva recomandase “Extraordinarul voiaj al unui fakir care a rămas blocat într-un dulap ikea” de Romain Puertolas ca fiind un roman plin de sarcasm. Mie mi-au plăcut jocurile de cuvinte pornind de la numele personajelor și, totodată, diversitatea personajelor. A fost un fel de buildungsroman necredibil, care s-a putut transpune cu ușurință intr-o comedie indiană (nu am văzut filmul, parcă nu m-aș uita la unul indian 🤭). Spun necredibil pentru că felul în care ajunge fakirul nostru dintr-o țară într-alta e dubios și mai ales pentru că de la un loc la altul, Ajatashatru Lavash Patel își schimbă principiile de-o viață și se hotărăște brusc să fie un om bun și darnic cu cei din jur. Ba chiar își dorește o parteneră de viață. Învățămintele trase de el și subiecte dureroase observate de cititor sunt legate de situația ingrată a imigranților, lipsa procedurilor sau schimbarea lor după bunul plac, transferul de influență, valoarea omului asociată banilor pe care acesta îi deține, discrepanța dintre țările civilizate și cele în “curs de dezvoltare” sau cele sărace.
Per total, a fost o lectură lejeră, dar cu multe teme de gândire asupra lumii în care trăim. Nu știu de ce, dar acest roman nu se prea găsește online, nu știu situația din librării. Eu am avut noroc că l-am luat de la Anca în demersul ei caritabil. Mulțumesc!
Adio, adio, patria mea cu î din i, cu â din a, de Radu Pavel Gheo, Editura Polirom
Imi programasem ca scriitorul timișorean al lunii octombrie să fie Radu Pavel Gheo, cu “Adio, adio, patria mea cu î din i, cu â din a“. Ediția a doua, practic, la 20 de ani după prima. Volumul conține o scrieri sub formă de scrisori, cu povestiri interesante și reflecții asupra traiului pe pământul făgăduinței, cu lucruri pe care le-am mai auzit sau nu. Tonul a fost unul echilibrat, nedorind să tragă neapărat o concluzie, ci să prezinte SUA cât mai realistic posibil. Citind cartea, gândul mi-a fost mereu la unchiul meu, stabilit în NYC de vreo 15 ani deja.
Mi-a plăcut mult volumul. Eu l-am luat de la La Două Bufniţe, online se poate găsi și .
Un vis de o zi, Paula Aldescu, Editura Brumar
Vorbind cu Paula Dunia despre viitorul său manuscris, am agreat să îi recitesc volumul “Un vis de o zi“. Subiectiv vorbind, este prietena mea, dar obiectiv, e o scriitoare ale cărei cărți au stoc epuizat. Volumul de față te îndeamnă să-ți analizezi viața, îndeosebi relația și să conștientizezi cât din celălalt ești tu și ce înseamnă libertatea personală. Cum ii ziceam și Paulei, povestea are o construcție bună, fraze memorabile, personaje bine gândite, dialoguri inteligente și argumente pertinente. Mi-a plăcut cartea la prima citire, mi-a plăcut și acum. Dacă apare o nouă ediție, v-o recomand cu drag!
Femei, de Charles Bukowski, Editura Polirom, Colecția Top 10+
Fără doar și poate, “Femei“, romanul cu iz autobiografic al lui Charles Bukowski, este romanul cu cel mai vulgar și explicit limbaj citit vreodată de mine. Dar Bukowki, prin asumarea caracterului și faptelor sale, mi-a câștigat respectul. Nu spun că mi-au plăcut, chiar unele faze m-au făcut să exclam: “oamenii ăștia sunt nebuni!”, dar mi-au stârnit și amuzamentul de o grămadă de ori. Nu înțeleg nici cum Chinaski, alter ego-ul autorului, scriitor alcoolic, dezechilibrat emoțional și dependent de pariuri, putea să se întrețină în anii ’70 din scris poezii și din lecturări publice, toate realizate beat fiind. Nu mai spun nici că obișnuia să conducă sub influența alcoolului… Și nici nu înțeleg cum a putut fi considerat un intelectual model când nici măcar nu citea altceva decât operele lui – sau, cel puțin, nu a scris despre asta. Zilele lui erau pline cu băutură, femei și scris – aplaud, totuși că avea o disciplină a scrisului și oriunde mergea, avea caiete în care își nota poeziile. Din diversitatea de femei descrisă amintesc de mame singure, care muncesc sau nu, femei de carieră, tinere fără niciun obiectiv în viață. Mi-a rămas la suflet proprietara unei cafenele, o tânără sensibilă dar echilibrată, cu principii ecologice serioase. Ceea ce m-a uimit prin actualitatea mentalității. Per total, mi-a plăcut romanul, e interesant și digerabil, dacă treceți peste limbajul licențios. Îl găsiți și .
Birthday Girl, de Haruki Murakami
Sunt unele perioade când ai accepta orice ajutor și energie, că o fi de la Superman, de la cafea, de la unicorni… În ultima duminică a lunii octombrie mi-a adus tatăl meu vitreg “Birthday Girl“, de Haruki Murakami, o nuvelă de 42 de pagini în stilul straniu și provocator al scriitorului japonez, al meu preferat. Am terminat-o rapid intr-o noapte, pe când îl vegheam de febră pe cel mic. Aproape că simt că trișez și mi-e rușine să încadrez această tipăritură în rândul cărților, dar o fac pentru că la noi nu e tradusă, peste tot în NYC este stoc epuizat și mătușile mele mi-au luat-o de pe amazon. Cu atât mai mult a devenit una dintre cele mai prețioase volume din biblioteca mea. Apariția acestei nuvele a marcat aniversarea de 70 de ani a lui Murakami și presupun (dar voi verifica) momentan că este inclusă în antologia condusă de acesta “Birthday Stories” (o găsiți online ), la care au contribuit alți scriitori contemporani de proză scurtă, aleși pe sprânceană.
Ce ați mai citit interesant în ultima vreme, ce ați planificat să mai citiți? Primesc cu bucurie recomandări 😍