Oameni faini și bibliotecile lor – Ina Biebel

Cumva, pare imposibil să fie vreun milenial cool din Timișoara să nu o cunoască pe Ina. Primii au făcut cunoștință cu ea prin U-man, apoi a mers pe cont propriu și a lansat Tombabe, o afacere cu produse diverse (haine, sacoșe, printuri, insigne, viniluri, etc), mergând pe ideea de unisex și antifit, care se pot găsi la Tombabe Studio și, din vara asta, la PopUpStudio. După cum afirmă Ina pe tombabe.ro, a adus ”sub același acoperiș designeri locali, muzici pe vinil, piese vintage și retro care meritau să mai rămână printre noi, branduri cool și orice respiră și transpiră urban”. În dezvoltarea brandului sigur a ajutat și campanie ”Vorbește românește”, din drag pentru graiul nostru și din dorința de a atrage mai simpatic atenția asupra celor mai frecvente greșeli gramaticale. Așa au luat naștere tricourile arhicunoscute Tombabe și menționez câteva mesaje, care între timp au atins și alte sfere : ”visuri și vise”, ”pe care” , ”pot, dar nu vreau”, ”zână”, ”cine v-a lucrat aici?”, ”toată o artă”, ”din timpul care trece, îmi place cine rămâne”, etc. Toată activitatea Inei, de la creație la comunicarea cu publicul, își are suportul atât în felul ei de a fi, în experiența de muncă, în devotament, în stilul de viață și în pregătirea ei (a terminat Jurnalism și comunicare). Dar și în copilărie, de când o știu eu. Cred că noi două eram cele mai silitoare din blocul în care locuiam. Deși sunt convinsă că ea citea mai mult ca mine. Pasiune ce pare că a rămas nestinsă și pentru ea, având în vedere că în momentul de față conduce un club de carte b00k.hub, care e inspirație pentru mine.

Acestea fiind zise, vă las să o cunoașteți mai bine pe Ina prin intermediul interviului cu ea.

 

Ina Biebel despre sine:  rocknrolla, șoarece de bibliotecă, tombabe, colecționară neasumată de sneakers și tatuaje, personalitate solară (cel puțin așa mi s-a spus când mi s-a citit în stele), 36, îndrăgostită iremediabil și fără drept de apel de New York și Kings of Leon.

 

Vorbește-mi despre tine și relația ta cu cărțile

Nu îmi aduc aminte dacă părinții îmi citeau, dar țin minte prima carte pe care am citit-o în întregime, cu sufletul la gură, în fotoliul muștar de acasă, într-o singură după-amiază. Îmi amintesc perfect cum lucea coperta colorată, mirosul paginilor, emoția de la final, părerea de rău când am înapoiat-o la biblioteca școlii. Am încercat de multe ori de atunci să îmi cumpăr cartea doar ca să o am în biblioteca personală, dar am renunțat de fiecare dată, nu știu de ce. Era “Vântul printre sălcii” de Kenneth Grahame.

 

Ai crescut cu o bibliotecă în casă? Cum era?

Am avut o bibliotecă mică acasă. Și una mare la bunici. Din ambele am păstrat foarte puține cărți, pentru că multe erau dintre cele acceptate de regim, dar am citit tot din ambele, indiferent de titlu. Citeam orice. Spre deosebire de atunci, acum sunt mult mai pretențioasă.

 

Cum ai gândit biblioteca: de unde ai luat mobilierul și cum ai organizat cărțile? Ai avut o sursă de inspirație?

Biblioteca pe care o am acum, care între timp “mi-a rămas iar mică” (așa că visez la una și mai mare), a fost cadou de ziua mea pe când eram gravidă cu Levi în ultima lună, după ce m-am plâns mulți ani că munții de cărți stau pe jos sau sunt piese de mobilier împrăștiate în toată casa. A fost făcută special pentru mine de un artizan local și montată în foarte multe zile din cauza unei burți mult prea mari. Aranjarea ei a durat și mai mult decât montarea pentru că trebuia să urc și să cobor de pe scară (cu tot cu burtă) ca să organizez rafturile de sus, spre disperarea tuturor. Nu știu de ce, dar am aranjat cărțile în funcție de edituri. Și apoi cromatic :)) Între timp s-a mai stricat ordinea…

 

Câte cărți estimezi că ai în bibliotecă?

Nu estimez, știu exact. Pentru că am învățat de la tata să fac liste pentru orice (probabil din cauza asta iubesc atât de mult și High Fidelity-ul lui Nick Hornby… bine, și pentru că e cu și despre muzică… bună), am un excel cu toate cărțile din bibliotecă organizate în funcție de autor, editură și nota pe care am dat-o (știu, știu, există goodreads.com pentru asta, iar prietenii scriitori, se știu ei care, ar prefera să dau notele în văzul tuturor, dar am totuși o reținere să fac publică informația asta atât de personală și de subiectivă), știu că la momentul la care răspund la întrebarea ta am fix 1739 cărți. Mâine e posibil să fie mai multe.

 

Ce fel de cărți de regăsesc la tine în bibliotecă? Ce fel de cărți citești în general?

În cea mai mare parte ficțiune. Puțină poezie, abia de curând am început să citesc (cu adevărat) și poezie. Sunt și două rafturi de știință și două de psihologie. Încep să cred tot mai mult că momentul decisiv al vieții mele a fost ziua aia de vară din spatele Universității de Vest când stateam singură în fața listelor de admitere la ambele facultăți la care mă înscrisesem (Jurnalism & comunicare și Psihologie) și a trebuit să aleg. Cărțile de jurnalism le-am donat. Pe cele de psihologie am început de curând să le cumpăr tot mai des. Mai sunt și câteva albume de artă și fotografie. Extrem, dar extrem de puțină dezvoltare personală. Puțin SF. Care nu mai pare chiar așa mult SF.

 

Cum alegi ce citești și cine te inspiră?

Am câteva criterii. Primul e să NU fie bestseller. Apoi, la egalitate, ar fi autorul, titlul, descrierea de pe verso, coperta, un pasaj la întâmplare pe care aleg să îl citesc când răsfoiesc cartea direct în librărie, recomandări ale prietenilor sau ale “dealerilor” locali de cărți. E o combinație complicată de factori, deși decizia se ia uneori chiar și într-o fracțiune de secundă. Însă refuz conștient să aleg cărțile alea pe care le citește toată lumea, cu cât e mai la modă, cu atât mă înverșunez mai tare. Îmi plac titluri și autorii scandaloși, sau prea sensibili, the underdogs, subiectele geniale sau foarte triviale. Îmi plac copertele bune. Și detaliile din scriitură. Cred cu tărie că diavolul e în detalii.

 

Judeci cărțile după copertă?

Da. Trăim într-o lume în care ambalajul vinde, deși tocmai cărțile sunt despre ce e la interior, nu la exterior. Dar cu asta mă ocup, nu mă pot detașa.

 

Ce alte obiecte se regăsesc pe rafturile bibliotecii?

Căteva amintiri din vacanțe. Fotografii. Colecția de ceasuri. Vinilurile. Un borcan cu pietre adunate de-a lungul timpului de băiețelul meu, după ce am citit tot într-o carte despre “borcanul cu pietre pe care care copiii ți le aduc ca și un trofeu” și pe care le arunci de fiecare dată. De atunci le-am păstrat pe toate. Cartea era “Delicatele frumuseți ale vieții” de Cherryl Strayed. Și dacă mai există persoană pe lumea asta pe care să nu o fi convins să o citească, asta e încă o încercare.

Împrumuți cărți?

Împrumut cărțile mele mereu prietenilor și uit să notez ce anume și cui. Deci nu știu dacă le mai și primesc înapoi. Cred că unele dintre ele mă așteaptă în alte biblioteci acum.

De la biblioteca publică nu mai împrumut de multă vreme, după ce am avut abonamente la absolut toate bibliotecile din oraș, chiar și cele în limbi străine. Dar am convingerea asta că ajut scriitorul, editurile, librăriile și pe toți cei angrenați, dacă aleg să cumpăr cartea.

 

Ai vreo carte deosebită / rară / în ediție limitată la tine un bibliotecă?

Deosebite sunt cele moștenite din familie, deși fără valoare finaciară, doar sentimentală. Care e oricum plus valoare.

Însă am cumpărat de curând o carte rară dintr-un anticariat, pentru că era ilustrată de Aurel Stoicescu – Țiganiada, de Budai-Deleanu. L-am descoperit de Aurel Stoicescu atunci când am cumpărat în funcție de copertă, dintr-un alt anticariat, “Romeo, Julieta și întunericul” de Jan Otcenasek – a cărei copertă e ilustrată tot de el. La momentul acela m-a marcat atât de tare ilustrația, încât am hotarât să o tatuez. Încă încerc să îl găsesc pe Aurel Stoicescu să îi arăt tatuajul.

 

Ai un colț de lectură acasă?

Am avut, dar nu îl foloseam niciodată. Pentru că citesc peste tot, pe canapea, în pat, pe covor, atunci când fac baie sau la masa din bucătărie. Citesc și în autobuz sau pe stradă, în parc sau în vacanțe. Nu mai citesc cuibărită în fotoliu, așa cum am făcut cu “Vântul printre sălcii”. Dar visez la un fotoliu de citit.

 

Găsim la tine o stivă de cărți de citit / începute și abandonate o vreme?

Găsim, e la capul meu când adorm și când mă trezesc. Și crește sau scade în funcție de stare. Am învățat de curând că e ok să abandonezi cărți cu care nu ai rezonat, la fel cum e ok să renunți la oameni cu care nu mai rezonezi. Nu e o formă de abandon neapărat, ci mai mult grijă de sine. Sau poate autoconservare, pentru că și așa timpul e limitat, iar cărțile sunt mai multe decât noi.

 

Când reușești să citești?

Când mă prinde o carte rău de tot, citesc oriunde. Oricând. Renunț la somn sau la treburile casnice. Și fac orice îmi stă în putință ca să o termin. Dar de cele mai multe ori citesc în zilele libere (vacanțe, weekenduri) sau seara după ce închei treaba și Levi doarme. În sensul ăsta am renunțat să mai aduc laptopul de la birou ca să fiu sigură că nu sunt tentată să lucrez noaptea în loc să citesc.

 

Ce înseamnă pentru tine cărțile?

Evadare.

 

Care e ritmul tău de citit? Câte cărți pe săptămână / lună / an? Contorizezi într-un anume fel cărțile citite?

Nu prea contorizez. Începusem anul acesta în forță și țineam oarecum evidența, cam una pe săptămână. Dar a venit viața peste mine și s-au tot rărit cărțile, așa că acum îmi e rușine să mai contorizez. Nu am ritm de citit și nici program, citesc în funcție de starea de spirit. Timp se găsește oricând.

 

De unde preferi să achiziționezi cărți?

De la librării. La preț întreg, de multe ori direct de la raftul de noutăți. Din nou, pentru că am cumva convingerea că așa ajut cel mai mult. Încerc să susțin toate librăriile din oraș în egală măsură. Am și câteva site-uri de pe care mai comand, dar îmi spun mereu că așa cum prefer cartea ca obiect, la fel prefer și librăria ca loc de “socializare”.

 

Părere: cărți în format fizic sau ebook-uri?

Mirosul de carte, culoarea și greutatea hârtiei, cotorul pe care îl îndoi pentru prima dată, dedicația de pe prima pagină (dacă există), copertele, mișcarea, atingerea, obiectul în sine, nu se înlocuiesc. Am primit cadou și un kindle (“dacă tot îți place să citești”, mi s-a zis), e minunat, dar adună praf. Poate o dată și-o dată o să mă îndrăgostesc și de el. Până atunci, cât îmi mai permit, o să cumpăr cărțile în format fizic. La fel cum cumpăr în continuare și muzica în format fizic, pe vinil.

Autorii preferați?

Știam că vine momentul ăsta. Și e greu. Cum știu că vine și inevitabilul top 5. Înșir aici tot ce îmi vine în momentul ăsta în minte, deși sunt sigură că o să regret apoi că am uitat pe cineva. Chuck Palahniuck. Irvine Welsh. Henry Miller. Charles Bukowski. Jose Saramago. Irvin D. Yalom. Joan Didion. Jeanette Winterson. Kazuo Ishiguro. Ludmila Ulitkaia. Margaret Atwood. Marguerite Duras. Michel Houllebecq. Oliver Sacks. Patti Smith. Tatiana Tibuleac. Cheryl Strayed. Esther Perel.

 

Cum l-ai împrietenit pe copilul tău cu cărțile?

I-am citit cu voce tare încă de când nu se născuse. Și apoi am continuat. De 7 ani și jumătate, în fiecare seară avem ritual. Prima dată îl întreb dacă e fericit și de ce. Apoi alegem împreună o carte. Și aici e in funcție de stare. Preferatele momentan sunt cele “comice”. Și Levi are biblioteca lui, adunată de-a lungul timpului, în care se numără cam 300 de titluri, pe care nu le-am inventariat încă. Poate o să o facem împreună, când învață excel :))

 

Partenerul tău de viață citește? Cum influențează asta relația dintre voi? Împărțiți aceeași bibliotecă?

Citește știri și politică. Online. În ceea ce privește cărțile, a fost printre cei care m-au încurajat pe mine să citesc mult, mi-a pus mulți autori în brațe, dar în timp relația lui cu cărțile s-a mai răcit. Încă încerc să îl conving să “mai pune și tu mâna pe-o carte”…

 

Recomandări de cărți – care e top 5 cărți pentru tine?

Cum ziceam… Ai lăsat greul cel mai greu la final. Nu pot. Pare că trădez cumva. Dar pot să fac, așa cum făcea și personajul lui Hornby în High Fidelity, un top 5 cărți preferate (și pe care mi le și amintesc fără să mă chinui) fix în momentul în care scriu acum.

5. Amantul – Marguerite Duras

4. trilogia Sexus. Nexus. Plexus. – Henry Miller

3. Delicatele frumuseți ale vieții – Cheryl Strayed

2. Anul gândirii magice – Joan Didion

1. Fight Club – Chuck Palahniuck

 

Despre „Oameni faini și bibliotecile lor”
Ideea proiectului „Oameni faini și bibliotecile lor„ mi-a venit când munceam la conceptul bibliotecii mele. A fost absolut batural pentru mine să îl dezvolt. Îmi plac oamenii care citesc. Care își arată cărțile. Câteodată sunt curioasă să le văd bibliotecile. Felul lor de a fi, stilul lor preferat de lectură, biblioteca în sine – toate acestea pot fi surse de inspirație și de voie bună și pentru alții. Mi-am propus să le aduc o mică recunoaștere, în semn de apreciere. Sunt oameni pe care îi admir, pe care îi urmăresc, a căror opinie despre cărți o respect. Persoane publice sau nu, sunt oameni cărora le sunt recunoscătoare pentru deschidere și pentru implicarea în acest proiect. „Oameni faini și bibliotecile lor” constituie, așadar, o serie de articole despre aceștia.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.