Oameni faini și bibliotecile lor – Ancuța Coman – Boldișteanu

Pe Ancuța am cunoscut-o online prin 2017 și ne-am văzut anul următor pe când eram însărcinată cu Draga. I-am văzut parte din devenire. Era în plin proces de cunoaștere și dezvoltare personală. Plină de idei și dornică de muncă. Și așa s-a păstrat. Mai mult, a crescut incredibil, prin dedicare, pasiunea pentru meserie și domeniu și, desigur, iubirea față de ceilalți. De atunci, a conceput cartonașele “Emoții în farfurie. De ce mănânci când mănânci?”, folosite într-o mulțime de cabinete de terapii, iar anul trecut a lansat cartea Emoții în farfurie. Cum să faci pace cu tine și cu farfuria ta, pe care am citit-o luna trecută. Redau aici ce am scris deja despre ea: ”Cartea este extrem de bine scrisă, de către un terapeut, de către un profesionist, de către un om care a parcurs călătoria “emoțiilor și kg în plus”, care vine cu o abordare extrem de empatică și inteligentă. Primim explicații medicale, intrăm în cabinetul Ancuței și în viețile clienților ei prin intermediul studiilor de caz, ne trezim cu conștientizări și cu momente AHA adesea pentru că ne îndeamnă să răspundem întrebărilor la fiecare câteva pagini. E o călătorie, practic, și către noi. Pe care o putem aprofunda ghidându-ne și după cartonașe” . Avem instrumente bune care ne ajută să fim mai prezenți și să facem alegeri potrivite ca să fim bine noi cu noi, acasă, în corpul nostru. Mai multe informații pe https://www.emotiiinfarfurie.ro/. De pe alte alte publicații, am aflat că volumul Ancuței se află în top 5 cele mai vândute din secțiunea non ficțiune și în top 10 cele mai vândute cărți de la Editura Trei în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus. Pe lângă miile de exemplare vândute online și în librării. Mulțumim, Ancuța! Sper ca prin intermediul interviului de mai jos să descoperiți și alte laturi ale personalității Ancuței.

Vorbește-mi despre tine și relația ta cu cărțile
Aș putea începe să mă descriu în multe feluri, dar cum îmi propun să mă las descoperită și pe parcursul interviului, pentru început mă voi prezenta așa, ca la carte. 🙂
Sunt Ancuța Coman-Boldișteanu, psihoterapeut, soție, și autoarea cărții “Emoții în farfurie. Cum să faci pace cu tine și cu farfuria ta”. Îmi plac poveștile, îmi place să călătoresc și mă bucur în fiecare zi de plimbările pe care le facem împreună cu patrupedul nostru, Alfie. Sunt fascinantă de universul psihicului uman, care constant mă surprinde prin complexitatea lui.
M-am născut și am crescut într-un oraș mic, unde nu aveam acces la prea multe activități, așa că biblioteca școlii și apoi cea a orașului au devenit devreme în viața mea locurile unde îmi petreceam mult timp. Îmi amintesc cu drag fișele pe care le aveam acolo, cele în baza cărora împrumutam cărțile. Mă fascinau poveștile și viețile personajelor, felul în care trăiau, alegerile pe care le făceau.
Relația mea cu cititul a fost o constantă în viața mea, un loc doar al meu, unul bun și de liniște, unde simțeam că mereu pot să revin.

Ai crescut cu o bibliotecă în casă? Cum era? 

Da, aveam o bibliotecă în casă, în sufragerie. Era din aceea, cu vitrină de sticlă și în partea de jos cu două uși masive, de culoare maro care se deschideau în lateral. Îmi amintesc mirosul cărților, majoritatea romane, cu foi galbene, pe care le-am înțeles mai bine în perioada adolescenței. Apoi, tot în acea perioadă, mi-am făcut și mica mea bibliotecă în camera mea, care cuprindea cărți pe care începusem să mi le cumpăr și seria de reviste National Geographic, la care țineam tare mult.

Cum ai gândit biblioteca: de unde ai luat mobilierul și cum ai organizat cărțile? Ai avut o sursă de inspirație? 
Am avut multe biblioteci în viața mea și fiecare a arătat diferit. Asta s-a datorat chiriilor pe care le-am schimbat de-a lungul timpului. Așa că, uneori aveam acolo o bibliotecă care aștepta să îmi primească volumele, alteori am cumpărat una. În 2017 am plecat într-un an sabatic, fără să știm dacă va fi doar un an sau mai mult, așa că am decis să vindem majoritatea cărților și a altor bunuri, din motive de dificultate de depozitare. Am păstrat doar câteva de specialitate. Cred că pot spune că a existat alegerea unei biblioteci abia la întoarcere. Și nu a fost doar una, au fost două: una pentru cabinetul de psihoterapie și o alta acasă. Le-am ales de la Ikea și încă încerc să le așez pe categorii. 🙂 Cam o dată pe an îmi iese, dar apoi le mai tot răsfoiesc eu sau musafirii noștri și iarăși se amestecă între ele. Biblioteca este un spațiu viu și îmi place că se întâmplă lucrurile așa. Momentan există un corp de bibliotecă sau un loc dedicat cărților în fiecare cameră a apartamentului nostru.

Câte cărți estimezi că ai în bibliotecă? 
Greu de spus, probabil undeva pe la 350 – 400, adunate din 2018 și până acum. Mă gândesc să renunț la parte dintre ele din motive de spațiu, dar deocamdată nu m-am încumetat, mai ales că în curând vom avea un loc pentru o bibliotecă mai generoasă.

Ce fel de cărți de regăsesc la tine în bibliotecă? Ce fel de cărți citești în general?
De obicei, citesc 2-3 cărți în paralel, dintre care una este belestrică, iar celelalte două sunt cărți de psihologie sau psihoterapie, care îmi sunt utile în lucrul meu din cabinet. Citesc titluri care sunt de interes pentru mine, dar și altele care știu că m-ar putea ajuta în însoțirea clienților mei în procesele lor. Așa că citesc destul de divers: de la etapele de creștere ale copilului, menopauză, traumă, diferite tulburări, cărți pentru copii și desigur, romane.

Cum alegi ce citești și cine te inspiră? 
De cele mai multe ori, în acest domeniu al psihoterapiei, apar cărți care circulă în mediul online, iar cele pe care le simt că ar putea fi scrise bine, iar autorul îmi inspiră încredere, le cumpăr. Mă mai inspir de pe goodreads.com și de la oameni cum ești tu, precum și de la alți colegi psihologi.

Judeci cărțile după copertă? 
Da și nu. 🙂 Prefer să mă documentez despre o carte înainte să o cumpăr. Dacă nu am auzit de acel volum, atunci primul lucru care mă înteresează este să citesc despre autor, mai ales dacă este vorba despre o carte de specialitate. În ultimii ani simt că s-a profitat destul de mult de durerile oamenilor (industria vindecării) și au apărut tot felul de titluri care promit vindecare în x pași. Poate că la prima vedere par tentante, căci promit soluții simple la situații complexe de viață, dar de cele mai multe ori sunt departe de asta. Deci cred că aș putea spune că iau decizia și după specializarea autorului pentru domeniul despre care scrie.
Cât despre romane, da, mă mai las cucerită și de titlu atunci când decid să le achiziționez.

Ce alte obiecte se regăsesc pe rafturile bibliotecii? 
Oh, ce întrebare bună! 🙂 Felicitări făcute de nepoțelul meu cel mare, lumânări parfumate, poze de familie sau din călătorii, mici vederi din călătoriile noastre, un penar cu pixuri și desigur, multe semne de carte.

Împrumuți cărți? 
Împrumut romane. Cărțile de specialitate nu le mai împrumut de ceva timp, pentru că felul în care citesc este prin a-mi sublinia pasaje, prin a lăsa notițe pe bilețele prin carte sau pe marginile foilor, prin a pune semne la capitolele la care aș vrea să revin. Deci e un citit destul de personal.

Ai vreo carte deosebită / rară / în ediție limitată la tine un bibliotecă? 
Hmm… nu cred. Am multe cărți valoroase și cu semnificație pentru mine și mai sunt câteva care știu că nu mai sunt pe piață, dar cam atât. Și desigur, o carte deosebită pentru mine este cea pe care am scris-o 🙂 E o carte care îmi e tare dragă, nu doar pentru că e scrisă de mine, ci și pentru că simt că reprezintă încununarea unei călătorii pe care am început-o acum câțiva ani.

Ai un colț de lectură acasă? 
Nu neapărat. Citesc cam pe oriunde, inclusiv în bucătărie cât timp “păzesc” mâncarea care e pe foc 🙂 Cred că cel mai mult citesc pe canapeaua din living și în pat, înainte de somn.

Găsim la tine o stivă de cărți de citit / începute și abandonate o vreme? 
Da. 🙂 Și încă mă întreb ce să fac cu ele. Dacă să mai încerc să revin (la undele am încercat deja și fără succes) sau pur și simplu să le donez cuiva care poate rezonează și s-ar bucura de rândurile lor.

Când reușești să citești?
Înainte de pandemie citeam destul de mult între sesiunile de terapie. Acum, din păcate, nu prea mai reușesc, căci am multe altele care mă așteaptă în acel timp. Îmi mai iese, dar mai rar. Cel mai mult citesc seara și în weekenduri. Și în vacanțe, desigur. 🙂

Ce înseamnă pentru tine cărțile? 
Timpuriu în viața mea, cărțile au reprezentat pentru mine un spațiu de siguranță, de structură, acces la o lume la care nu puteam ajunge altfel. Am călătorit mult cu ele de pe fotoliul meu de atunci. Acum îmi dau seama că atunci aveam un loc de lectură, între sobă și lada patului, pe un fotoliu destul de generos pe care îl mai au părinții mei și acum.
Astăzi, cărțile înseamnă pentru un mine un mijloc de cunoaștere, dar și de relaxare, oricând mă pot bucura de un roman bun. Nu mă văd existând fără ele. Fratele meu spune că unde sunt eu, e și o stivă de cărți pe undeva. 🙂

Care e ritmul tău de citit? Câte cărți pe săptămână / lună / an? Contorizezi într-un anume fel cărțile citite? 
Da, le mai contorizez într-un document și mai scriu la final de an despre ele. Anul trecut nu am făcut asta, dar dintr-o privire în bibliotecă îmi dau seama care sunt cele citite în 2023. Totuși, în 2024, mi-am propus să reiau notarea lor.
Cărți citite cap-coadă reușesc să citesc undeva pe la 30 pe an, cu excepția lui 2021 când am simțit că mintea mea nu mai poate cuprinde atât de mult, pe fondul pandemiei și al cazurilor complexe pe care le aveam în terapie. Atunci am citit mult mai puțin.
Pe lângă acestea 30, mai sunt și cărți pe care le las deoparte după primele aproximativ 50 de pagini, dar și cărți pentru copii, pe care nu le mai pun la număr.

De unde preferi să achiziționezi cărți?
De cele mai multe ori, online sau direct din libăriile Cărturești.

Părere: cărți în format fizic sau ebook-uri?
Doar în anul nostru sabatic am citit exclusiv de pe ebook, căci nu aveam cum să plec cu o bibliotecă fizică după mine. 🙂 În rest, personal, prefer în format fizic.

Autorii preferați?
Am mulți autori care îmi plac și de la care abia aștept alte titluri care să apară, cum ar fi Laura Frunză a cărei cărți, “Nu-i ușor să fugi de fericire” m-a încântat tare mult, Domnica Petrovai, unul dintre oamenii pe care îi stimez foarte mult și căreia îi admir mult munca (a scris cartea “Iubește și iubit/ă”), dar și câțiva de la care am citit mai multe volume. Aici mă gândesc la:
Camelia Cavadia, Laura Pănăzan, Fredrick Backman, Elena Ferrante, Narine Abgarian, Edith Eva Eger, Lori Gottlieb, Uma Naidoo, Harriet Lerner și încă am o mare simpatie și considerație pentru scrierile lui Irvin Yalom, pe care le asociez cu începuturile mele de psihoterapeut.

Partenerul tău de viață citește? Cum influențează asta relația dintre voi? Împărțiți aceeași bibliotecă?
Da, citește. A fost unul dintre lucrurile care mi-au plăcut mult la el încă de când ne-am cunoscut. De câțiva ani, Cristi citește mai mult electronic, dar împărțim și aceleași cărți din bibliotecă, fiind un cuplu de psihologi. 🙂 Având un istoric cu partea de fotografie, există și aceste cărți în bibliotecile noastre, pe rafturile de jos, cum îi mai place lui să se plângă. 🙂

Recomandări de cărți – care e top 5 cărți pentru tine?
Asta e o întrebare foarte grea, pentru că se tot schimbă acest top de la an la an, în funcție de ce mai citesc, dar și în funcție de creșterea mea emoțională. Voi încerca, influențată fiind de ultimii doi ani de lectură.
1. Alegerea, de Eva Edith Eger
2. Din cer au căzut trei mere, de Narine Abgarian.
3. Simon, de Narine Abgarian
4. Delicatele frumuseți ale vieții, de Cheryl Strayed
5. Femeia de la fereastă, de A.J. Finn

Despre „Oameni faini și bibliotecile lor”
Ideea proiectului „Oameni faini și bibliotecile lor„ mi-a venit când munceam la conceptul bibliotecii mele. A fost absolut batural pentru mine să îl dezvolt. Îmi plac oamenii care citesc. Care își arată cărțile. Câteodată sunt curioasă să le văd bibliotecile. Felul lor de a fi, stilul lor preferat de lectură, biblioteca în sine – toate acestea pot fi surse de inspirație și de voie bună și pentru alții. Mi-am propus să le aduc o mică recunoaștere, în semn de apreciere. Sunt oameni pe care îi admir, pe care îi urmăresc, a căror opinie despre cărți o respect. Persoane publice sau nu, sunt oameni cărora le sunt recunoscătoare pentru deschidere și pentru implicarea în acest proiect. „Oameni faini și bibliotecile lor” constituie, așadar, o serie de articole despre aceștia.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.