Luna aprilie a fost destul de ciudată în materie de lecturi pentru mine. Am citit complet 6 cărți și parțial 3, pe care le-am abandonat momentan. Despre fiecare dintre ele, mai jos:
Fetița de lemn, de Ionuța-Natalia Iorga, Editura Brumar
O premieră pentru mine: am ales să citesc în aprilie un volum de poezii de debut al unei scriitoare timișorence, Ionuța-Natalia Iorga (aici, mai multe despre autoare https://www.brumar.ro/autor/
De la primele cuvinte, am simțit că scriitoarea are un bun exercițiu al scrisului, am descoperit un melanj între forță și delicatețe. Pe cât de multă sensibilitate transmite, pe atât este de tranșantă. Mi-a plăcut mult! În special, poezia despre mame, care m-a atins la suflet.
Astfel de lucruri mărunte, de Claire Keegan, Editura Trei – imprint Pandora M, Colecția Anansi
“Astfel de lucruri mărunte”, primul roman al lui Claire Keegan, ne trimite în Irlanda anului 1985, o perioadă grea pentru populația care se străduia să găsească locuri de muncă, mâncare, siguranță. Bill Furlong, crescut de mama adolescentă într-o casă a cărei stăpână îi trata mereu cu blândețe și bunătate, își trăiește viața liniștită alături de soția cumsecade și de cele 5 fete cuminți. Pe măsură ce se apropie Crăciunul, își aduce tot mai mult aminte de copilăria și tinerețea sa și decide să riște totul (inclusiv viitorul fiicelor lui) ajutând o tânără maltratată de maicile mănăstirii din orășel. Despre aceste fete izgonite de familii din diverse motive care muncesc pentru mănăstiri s-a vorbit mai mult la finalul anilor ’90, fiind de necrezut că astfel de situații au existat în zilele noastre. Pe cât de scurtă e povestea (aprox 100 pagini) și pe cât de monoton e tonul, pe atât de intense sunt trăirile personajului principal la finalul romanului. Un exemplu excelent de umanitate, de asumare și de a-i pune pe ceilalți mai presus de tine. M-a înduioșat profund, vă recomand cartea! Pe copertă vedeți 3 dintre nominalizări și premii, le merită cu vârf și îndesat.
Aventurile fetei dezmățate, de Mario Vargas Llosa, Editura Humanitas
Una dintre cele mai frumoase cărți citite anul acesta – Aventurile fetei dezmățate, de Mario Vargas Llosa, autor distins cu premiul Nobel pentru Literatură în 2010. A fost publicată inițial în limba română cu titlul ”Rătăcirile fetei nesăbuite”. Teoretic, ar fi vorba de un soi de poveste de dragoste dintre o oportunistă și un translator pentru UNESCO, care începe în Lima și se continuă în Paris, Londra, Tokyo și Madrid. E interesant de înțeles dinamica dintre cei doi. El este Ricardito, ”băiețasul cuminte”, iar ea ”fata dezmățată”, care se prezintă inițial drept Lily, apoi, de-a lungul mariajelor, devine cunoscută prin numele soților, conform uzanțelor vremii. Din întâmplare, la finalul acestor decenii de întâlniri și despărțiri, viață împreună și separat, Ricardo află numele adevărat al “fetei dezmățate” de la tatăl acesteia și îi înțelege mai bine motivele pentru care ea a ales mereu să-și ascundă originile și să devină o parvenită. Practic, eu aș încadra romanul la categoria ficțiune istorică întrucât înfățișează atât de frumos și real contextul istoric, politic și social din lume, cu precădere din Peru, Franța, Regatul Unit, Japonia și Spania anilor ’50-’90. Deznodământul este trist și înduioșător, dar așezat. Vargas Llosa nu a iertat-o pe ”fata dezmățată”.
Dactilografa de noapte, de Nora Iuga, Casa de Pariuri Literare
Ultima oară când am fost la Cărturești, zorită de copii, am ales Nora Iuga, “Dactilografa de noapte”. Poezie contemporană frumoasă, dar am simțit multă melancolie, multă neputință cauzată de vârsta înaintată, în ciuda agerimii și minții tinere. O să caut și alte volume de Nora Iuga, să mă lămuresc puțin.
Cele patru oglinzi ale adevărului, de Ana-Maria Negrilă, Hyperliteratura
Cred că acest roman este unul foarte bine documentat, excelent aș putea spune, prin construcția atmosferei secolului XV în cadru românesc. E un altfel de buildungsroman, care aduce cu ficțiune istorică – Ștefan, un orfan care vorbește cu animalele, este adoptat de un vânător si ajunge să învețe carte la o mănăstire după moartea acestuia. Își descoperă pasiunea pentru pictură și cumva, ajunge învățăcelul “zugravului” Bogdan. Însă problemele lui, inclusiv pierderea libertății, survin când devine fascinat de personalitatea unui narcisist și escroc. În ciuda detaliilor fermecătoare aferente perioadei respective și a conceptului interesant, scriitoare m-a pierdut la execuție, pentru că am dus greu atâta ignoranță/naivitate din partea personajului principal … multe direcții faine puteau fi urmate – am fost încântată când a fost adusă ideea de alchimie de exemplu, dar… nu a mers pe asta. Simt că scriitoarea m-a tot amăgit și am rămas cu o frustrare la finalul cărții. O să văd ce o fi și cu “Cronica barbară”, continuarea.
Ne vedem în august, de Gabriel Garcia Marquez, Editura Rao
De amorul artei, am așteptat să îmi înflorească gladiolele din ghiveci pentru a face o poză mai potrivită. Gladiole pentru că acel buchet pe care protagonista acestui roman scurt îl duce la mormântul mamei constituie punctul de pornire al poveștii. Astfel, în fiecare 16 august, protagonista ia barca sau feribotul pentru a ajunge pe insula unde e inmormântată mama ei. Într-una dintre aceste dăți, se lasă pradă unor conștientizări legate de relația ei cu soțul său, legate de aventurile pe care le vrea în fiecare an în seara de pe insulă și legate de mama sa. M-am tot întrebat dacă e etic să citesc această lucrare pe care Garcia Marquez o voia distrusă, am cedat curiozității și nu îmi pare rău. Numai că am înțeles de ce nu se ridică la înălțimea capodoperelor sale – idei nefinisate, concept necizelat, lucruri care nu se potrivesc in poveste, personaje slab construite… Finalul, da, e demn de acest scriitor. Pentru asta a meritat să citesc cartea. Deși am rămas cu un sentiment de … ceva incomplet.
O situație neobișnuită pentru mine a fost să abandonez 3 cărți din care am citit destul de mult. Asta pentru că, pur și simplu, nu se potriveau. Las câteva cuvinte despre ele:
Pânza de păianjen, de Cella Serghi, Editura Litera, Colecția Romane Nemuritoare
Sincer, m-a cucerit această colecție și am fost curioasă încă de când a apărut. Mi-am făcut abonament (la care am renunțat între timp, dar asta tine de comunicarea cu ei, nu intru acum în detalii). Una dintre cărțile necitite din colecție, pe care mi-a recomandat-o o bună prietenă cu căldură este “Pânza de păianjen”. Un roman interbelic care se desfășoară în București, Constanța, Mangalia, cu puternice accente autobiografice, în care descoperim povestea interesantei Diana Savu, o tânără provenită dintr-o familie modestă, cu năzuințe de bunăstare. Mie mi-a plăcut mult Diana, deși până și prietena ei Ilinca Dima pare să nu o înțeleagă. Jurnalele ei, lăsate Ilincăi, ne ajută să pătrundem în spațiul ei intim și să îi descoperim mai mult spiritul. Citind biografia Cellei Serghi, am apreciat mult mai mult scriitura, ca mod de exprimare, felul în care a construit personajele, felul în care le-a tratat din punct de vedere psihologic și emoțional. Sunt convinsă că aș fi îndrăgit cartea aceasta mai mult în adolescență. Acum, la 40 de ani, nu mai rezonez cu trăirile fetei. Bine, nici nu sunt eu așa romanticoasă… Așadar, m-am oprit după ce am trecut de 200 de pagini, citind Așadar mai mult de jumătate din carte.
Inventarul lucrurilor dispărute, de Judith Schalansky, Editura Trei – Pandora M, Colecția Anansi
Iubesc Colecția Anansi și sincer, am fost atrasă de acest volum. Descrierea online îl făcea să pară excelent. Însă m-am lovit de o exprimare prea pretențioasă, de gânduri alambicate, astfel încât, oricât de fain ar fi fost conceptul, nu am putut trece de pagina 70.
Wish List, de Fern Michaels
Am primit cartea tocmai din New York și am fost curioasă de la început de aceasta poveste a unei fost dive de la Hollywood, care se retrage și, conform sinopsisului, își redescoperă iubirea. Evident, ar merge foarte bine ecranizată. Lectura a curs rapid, însă m-am oprit tot așa, undeva la 60, 70 de pagini, când fosta actriță a cumpărat o firmă de transporturi. Ce e fain e că această carte a rămas cu mine și sunt încă curioasă de continuare. Deci s-ar putea să mă întorc la ea nu peste mult timp.
Acestea fiind zise, am încheiat luna aprilie cu mixed feelings și cu lecturi eclectice. Ceea ce e, în sine, o bucurie. Voi ce ați mai citit? Ce citiți fain?