Îți promit că o să te mint de câte ori va fi nevoie – Adevărul, un spectacol Teatrul Național din Timișoara

”Adevărul” este cea de-a șasea piesă scrisă de Florian Zeller. Succesul imens de care s-a bucurat spectacolul montat la Théâtre de Montparnasse a determinat televiziunea franceză să îl preia pe canalul național, fiind ulterior montat pe numeroase scene ale lumii. La Teatrul Național din Timișoara, premiera spectacolului a avut loc în noiembrie 2023, distribuția spectacolului reunindu-i pe actorii Matei Chioariu, Alina Ilea, Cristina König și Romeo Ioan, nume importante ale trupei Naționalului timișorean. De menționat că TNTm a fost selecționat în ediția din acest an a Festivalului Internațional de Teatru de la Oradea cu acest spectacol. Dincolo de incontestabilul succes de public pe care l-a avut spectacolul duminică, 9 iunie 2024 în cadrul Festivalului, juriul compus din regizorul Bobi Pricop, scenografa Irina Moscu și actrița Cosmina Stratan, l-a nominalizat pe actorul Teatrului Național, Matei Chioariu, la premiul pentru cel mai bun actor. Pot să înțeleg foarte bine de ce.

”Adevărul” este un spectacol despre lipsa lui. În cuplu, între prieteni apropiați. Despre cum o minciună o naște pe alta, despre cum ne însușim minciuna și despre cum o tolerăm. Cum poți să trăiești în minciună, fără a te gândi la cum îi afectează pe cei dragi. Despre ce schimbă minciuna în noi, despre limite sau dispariția lor. Despre cum un mincinos notoriu obsedat de adevăr află că, de fapt, toată lumea îi știe minciunile și că, de fapt, el a fost cel mințit cel mai mult. Ah, ce bine s-a potrivit și numele lui – în piesă se numește Michel, se pronunță mișel, iar conform dex-ului  înseamnă (Om) de nimic, ticălos, nemernic; (om) laș, fricos. Toate aceste atribute i se potrivesc. Deși, mie mi-a provocat o duioșie și puțină milă în final. Ignoranța câteodată înseamnă binecuvântare. Sunt memorabile câteva dintre replicile lui, adresate soției Laurance, prietenului celui mai bun Paul și amantei lui Alice, soția prietenului cel mai bun: ”Nu mai există etică”, ”Vinovăția nu ajută la nimic”, ”Îl înșeli pentru binele lui. Ar fi egoist să îi spui totul doar ca să îți ușureze conștiința”, ”El știa de la început? M-a luat de prost?”, ”Am făcut asta că te iubim”, ”Îți promit că o să te mint ori de câte ori va fi nevoie”. Aceste replici au făcut deliciul publicului, pe care l-am simțit mereu prezent și prins în spectacol. Ce-i drept, subiectul a atras și un public mai tânăr decât cel cu care sunt obișnuită să întâlnesc de obicei la teatru. Ceea ce e minunat!

În mesaj, am simțit atitudinea franțuzească, ușor individualistă, ușor libertină, mult înțelegătoare a spiritului uman. Lipsa copiilor și a implicațiilor aferente a ajutat povestea și așa complicată. Decorul minimalist inspirat din stilul scandinav a dat impresia unei povești care se poate derula în orice loc din lumea asta. Oamenii înșală de la începuturi, oamenii își mint semenii invocând cele mai banale motive. Că e lipsa maturității și a asumării responsabilității, că e frică, că e obișnuință, că e pur egoism. Eu am apreciat mereu oamenii sinceri, îi simt și îi ocolesc pe cei cu adevăruri ascunse. La 40 de ani, cel mai confortabil îmi e adevărul. Când cineva îl ascunde, știu că nu e despre mine, ci despre ei. Despre propria lor luptă, despre propriul lor drum, despre învățămintele de luat în viața asta. Mi se pare greu să trăiești în șovăieli și în propriile contradicții.

O oră și jumătate cât a durat spectacolul, m-am bucurat de el cu liniștea omului trecut de perioadele când ar fi putut apare astfel de probleme. Mergeți să îl vedeți când revine în programul teatrului, e interesant de văzut ce trezește în fiecare.