Anticariatul Queen din Timișoara – mai mult decât un anticariat

Cum se fabrică amintirile? Trăind clipe memorabile, când totul curge lin și natural, ca și cum așa ar trebui să fie. Pur și simplu. Am trăit sentimentul acesta cald într-o zi de duminică, atunci când am plecat cu Dragul pe câmp, idilic și aventuros, și am sfârșit făcând cumpărături pentru grătar, la Carrefour în Shopping City, absolut prozaic. Ne-am nimerit atunci în fața Anticariatului Queen și Dragul s-a oferit să îmi cumpere o carte. Știindu-i nerăbdarea, m-am bucurat că mi-au picat ochii imediat pe Alina Nelega – Ca și cum nu s-ar fi întâmplat, o carte aflată pe wishlist.

Sincer, nu am știut că este vorba de un anticariat, dat fiind faptul că m-am uitat doar la primul raft. Nici prețul mic (16 lei) nu mi-a dat de gândit – era vorba de o carte din colecția Polirom Top 10+, care include volume la prețuri relativ mici. Pe deasupra, cartea se prezintă excelent. Am descoperit în mașină că este o carte pre-loved și că fostul aparținător este din Cluj.

Întâmplarea face ca peste câteva zile să fiu contactată de Adina, ownerul anticariatului, la recomandarea Timeei Laslavici (trebuie să o urmăriți pe Desculță prin Timișoara https://descultaprintimisoara.ro/ , scrie excelent; îi mulțumesc pe această cale). Adina și-a dat seama că e nevoie să se facă mai vizibilă și a pornit o campanie în care are alături bibliofili care scriu sau vorbesc (într-o formă sau alta) despre cărți.

Eu nu scriu despre orice și despre oricine, dacă nu cred în produs sau nu îmi place ownerul afacerii. Oi fi subiectivă, dar timpul meu e limitat și, în plus, îmi face plăcere să îmi cumpăr cărți, deci mă bucur să primesc cărți, dar dacă nu se întâmplă asta, nu mă deranjează. La un moment dat, pe un grup exclusivist de cititori, se punea întrebarea ”Cât cheltuim pe cărți?”. Mi-am făcut un calcul și am ajuns la o medie de 200 lei – fără a pune la socoteală cărțile copiilor.

Mi-a plăcut Adina Husar. Am văzut că e dornică să învețe, să se dezvolte, își dorește ca fiecare carte să ajungă la persoana potrivită. E o tânără antreprenoare ambițioasă, dar cu respect față de oameni. Cu grijă față de ei și cu dragoste față de cărți. Înțelegem mai bine asta dacă ne gândim la proiectele pe care le-a demarat: ”Cărți pentru alimente”, un proiect prin care fiecare persoană care dona alimente neperisabile pentru oamenii nevoiași primea o carte și ”Viață nouă pentru carte veche”, un proiect prin care se primeau cărți sub formă de donație pentru a fi folosite în scopuri caritabile sau culturale. Acesta este background-ul Adinei legat de cărți. Anul trecut, când s-a ivit oportunitatea de a prelua anticariatul din Shopping City, Adinei i s-a părut o provocare, dar și cel mai natural lucru din lume. Iar mie îmi place când regăsesc flow-ul acesta în poveștile oamenilor.

De unde denumirea? 

Evident, de la trupa Queen, idee venită urmărind filmul Bohemian Rapsody. Dar și de la mult iubita regină Elisabeta a II-a a Marii Britanii. O asociere cel puțin eclectică, ceea ce îmi place maxim.

Ce găsim la Anticariatul Queen din Timișoara?

Ei bine, găsim vreo 4000 de cărți în primul rând. De toate tipurile. vechi sau noi – cea mai veche era de prin 1936, la momentul în care am întrebat eu. Iar cărțile noi sunt fie donații fie luate de la alți comercianți. Pentru că e nevoie și de cărți contemporane – inevitabil, oamenii întreabă de ele. Găsim cărți în limba română, majoritatea. Dar și cărți în limba engleză, germană, maghiară, italiană, etc.

Găsim beletristică, dar și cărți de dezvoltare personală, religie, istorie, psihologie, științe tehnice, poezi, enciclopedii, volume de artă, cărți de capă și spadă, cărți pentru copii. Descoperim ediții super frumoase, colecții care arată excelent în bibliotecă. Au fost persoane care le-au cumpărat special pentru asta, iar Adina speră totuși că sunt și citite. A fost pentru mine o plăcere să văd că există un raft al scriitorilor timișoreni, întrucât, de un an și jumătate, în fiecare lună citesc cel puțin un scriitor timișorean. Aici cred că e nevoie de îmbunătățiri, ar fi minunat să afle acești scriitori locali de raftul dedicat lor și să îl aprovizioneze corespunzător.

În afară de cărți, pe rafturile Queen mai găsim și CD-uri și viniluri, tote bags, tablouri, carți de tarot și esoterism, tot felul de decorațiuni care animează rafturile. Am apreciat existența măsuțelor cu cărți la 10 lei și cu cărți gratuite. Minunat!

 

Cum arată cărțile?

Câte cărți sunt, pe atât de diferite sunt! Regăsim ediții vechi, cu paginile îngălbenite de timp, de la edituri care și-au închis porțile, la fel de bine cum găsim cărți nedeschise, cu foile albe ca neaua. Unele poartă însemne ale foștilor deținători, dar se pare că unii nu sunt deranjați de asta, iar alții sunt chiar încântați să descopere parte din sufletul acestora. De exemplu, una dintre cărțile alese de mine avea vreo 10 pagini netăiate sus din tipografie, semn că nu a fost citită sau că cel care a avut-o nu ajunsese la pagina respectivă (150+, din câte țin minte).

 

Cine le cumpără? 

În general, sunt fie cititori care vin special la Anticariatul Queen, clienți fideli (Adina a pomenit un domn din Reșița care, atunci când ajunge în Timișoara, vine neapărat la ea), fie persoane care se nimeresc în Shopping City și descoperă Anticariatul. Cât am stat de vorbă cu Adina, au trecut pe acolo: pensionari cu timp, care căutau curioși, vreo 2 familii cu copii, un tânăr în pragul adolescenței căutând Cireșarii 🥰, doi tineri care au găsit ceva interesant la standul cu cărți gratuite și alții care căutau cărți fie noi, fie care nu se mai găsesc ușor.

De ce să cumperi de la un anticariat în general, de la Anticariatul Queen, în special?

Sunt nenumărate motive pentru care ai face asta:

– în primul rând, prelungești viața unei cărți – scopul cărții în general este de a fi citită, iar dacă ajunge in cât mai multe mâini, șansele de a-și atinge scopul este mai mare.

– găsești cărți valoroase, care nu ți-ar fi căzut astfel în mâini. Eu am dar, de exemplu, de Lacrimi și sfinți, a lui Cioran și mi-am dat seama că nu am văzut-o niciunde într-o ediție mai nouă și asta pentru că:

– atât online, cât și în librăriile fizice, sunt promovate bestsellerurile și noutățile, iar mintea noastră este obișnuită să urmeze aceste recomandări actuale. Ei bine, când ajungi într-un anticariat, ești forțat să îți regândești sistemul de alegere a unei cărți și să te bazezi pe alte criterii

– ceea ce conferă o experiență old school: ca bunăoară, adică, iei la rând rafturile din domeniile care te interesează, descoperi un titlu care îți atrage atenția, vezi dacă are sinopsis, citești câteva paragrafe, hotărăști pe loc dacă ai fi mulțumit sau nu să o citești

– găsești cărți prețioase și din punct de vedere al banilor – unele ediții vechi costă, câteodată mai mult decât cele mai noi, iar colecționarii se bucură dacă le descoperă într-un astfel de anticariat. Unde mai pui că acestea

– se pot transforma în investiții pe termen lung

– însă de obicei, prețul cărților descoperite aici este mai mult decât accesibil. Aș zice, în unele cazuri, extrem de mic. Iar acum trăim o perioadă în care cărțile nu constituie o prioritate pentru majoritatea oamenilor. Prețurile de carte nouă a crescut exponențial în ultimii ani. Acum, o nouă apariție poate ajunge și la 100 lei, iar o carte de 300 pagini costă în medie 50 lei. Desigur, depinde de gustul și dorința fiecăruia de a avea o anumită carte în bibliotecă. Eu recunosc că iau și cărți care numai ce au ieșit pe piața, dar iau și cărți pentru care aștept reducerile, precum și cărți mai vechi

– să nu uităm de caracterul sustenabil al cumpărării de carte pre-loved. As fi zis veche, dar nu e vorba doar de cărți vechi aici, ci și de cărți actuale. În ciuda prețului mare practicat în industrie, începând cu costul ridicat al hârtiei și tipăririi, piața de carte de pretutindeni nu dă semne de micșorare, din contră. Ceea ce e pe de o parte bine, pe de altă parte, întrebarea se pune dacă este un proces sustenabil sau nu? Ce înseamnă asta din punctul de vedere al resurselor consumate? Se justifică tipărirea edițiilor noi pe când încă mai avem acces la cele vechi? Sunt întrebări pe care ni le putem pune, fiecare dintre noi.

– a nu ne place o carte și a o abandona nu ține de proveniența cărții, ci despre gustul nostru, de criteriile proprii de evaluare. Și in acest caz, tot suntem în câștig – măcar nu am cheltuit foarte mulți bani pe cartea luată de la anticariat.

– cititorii de cursă lungă pot aprecia rapid cât de bună sau nu este o traducere. Comparând 2 ediții ale aceleiași cărți, traduse chiar și la o distanță de 30 de ani, oferă experiențe diferite. Bine, același poate fi cazul unor cărți traduse în momentul de față, poate la distanță de 2-3 ani, asta ține de talentul, spiritul creativ si bogăția lexicului fiecărui traducător în parte. Ce am observat eu, totuși, este că unii traducători sunt seci în exprimare, mai că traduc fără suflet. Se zice că traducătorul practic rescrie povestea, dar din păcate unii o fac strict că meserie, fără dăruire. Dar poate asta este în strânsă legătură cu răbdarea cititorului contemporan, cu nivelul de înțelegere și cu nevoia de ușurință a textului.

– câteodată, este un prilej de aducere-aminte. Eu am găsit câteva cărți vechi, aceleași ediții le care le avea și mama în biblioteca ei și care, la vremea lor, au făcut mare vâlvă.

– susții tinerii antreprenori. Ei bine, mie îmi plac oamenii cu inițiativă și cu drive. Merit

Mă limitez la aceste argumente, cu care rezonez.

Dacă ar fi să mă transform în avocatul diavolului, aș pomeni despre partea estetică a bibliotecii. De exemplu, eu am o bibliotecă mică, de (numai) 470 de cărți. Recunosc că am dat de-a lungul timpului cărți cu care nu am rezonat și pe care nu le-am mai vrut în casă. Și eu mi-am făcut un sistem de organizare a cărților pe domenii, edituri, colecții și autori preferați. Ba am și un raft special pentru scriitorii timișoreni. În acest context, pot spune că am o bibliotecă ordonată și frumoasă. Luând cărți mai vechi, dilema mea este unde le pun? Dacă mai există Editura, o pun la secțiunea aferentă. Dar dacă nu? Așa am creat raftul eclectic și sunt curioasă unde mă va duce completarea lui. Dar momentan, am vrut să trec aici și partea mai superficială din mine, care se poate regăsi și la alți cititori. Eu pot trece peste esteticul bibliotecii, mai ales dacă iau în considerare argumentele de mai sus.

În momentul de față, cele 7 cărți primite și cumpărate de la Anticariatul Queens și-au găsit locul la mine în bibliotecă. Sunt mulțumită cu alegerile mele și sper să revin la Anticariatul Queen imediat ce îmi dau voie – pentru că în ultima vreme am cumpărat destul de multe cărți și mai trebuie să le și citesc.

Treceți pe la Adina, vă recomand cu căldură!