Ce cărți am citit în octombrie 2024? Gânduri și recomandări

Posibil octombrie să fi fost cea mai bună lună pentru mine. Nicio dezamăgire! Toate cărți de 4 și 5* pe goodreads, pentru mine. Doar 4 cărți citite (nr. 56-59 /2024). Ce-i drept, luna mi-a fost plină cu alte activități, iar serile am adormit uneori cu lumina aprinsă, citind. Dar să le luăm pe rând.

 

The Prophet, de Kahlil Gibran

Această carte a fost scrisă în 1923, deci acum mai bine de 100 de ani în urmă. Și cu toate acestea. este atât de actuală. Cel puțin, la nivel spiritual. Eu pot să înțeleg conceptele, dar e greu de pus în practică tot ce scrie acolo, având în vedere sarcinile și grijile zilnice. Volumul ”The Prophet” include esee poetice pe teme precum dragostea, căsnicia, plăcerea, rugăciunea, etc, însă eu am o slăbiciune pentru cel despre copii. Minunat! O recomand cu multă căldură, deși trebuie să avertizez că nu este pentru toată lumea: necesită multă înțelepciune, deschidere și răbdare… Pentru că te încarci, îți dă teme de gândire, nu poți citi volumul ca pe o simplă proză.

 

Vegetariana, de Han Kang, Editura Art, colecția musai

Întâmplarea face că am mers în oraș chiar în ziua anunțării câștigătorului premiului Nobel pentru literatură. Așadar, am tras o fugă la librărie și am rugat-o pe fetița mea să aleagă între Vegetariana și Cartea albă. A ales, desigur, o copertă care i s-a părut interesantă. Romanul este împărțit în 3 părți și reprezintă punctele de vedere ale soțului, cumnatului și surorii lui Yeong-hye. Vedem cum, după un vis, tânăra protagonistă devine, cum spune și titlul, vegetariană, și cum este tratată de familie: tatăl o obligă să mănânce carne și când refuză, o abuzează fizic de față cu toți ceilalți, care rămân impasibili. Mai mult, soțul o părăsește, iar tânăra va ajunge la un fel de ospiciu. Cumnatul, un artist, o folosește într-un fel de instalație video fascinantă, plină de magie și iluzie optică, care, pe moment, o face să se simtă mai bine psihic. Cred că a fost cel mai interesant aspect al romanului. Cumva, nimic nu mi se părea deplasat. Însă apropierea fizică aduce divorțul de sora tinerei și o nouă cădere psihică pentru Yeong-hye. Cel mai mult mi-a plăcut sora – o descurcăreață și o femeie puternică, în ciuda slăbiciunilor de care se acuză. Per total, este o carte cutremurătoare, care rămâne cu tine prin prisma unor subiecte grele: societatea patriarhală și invizibilitatea femeilor din ea, problemele psihice și abordarea lor, sinuciderea, înstrăinarea, însingurarea, violența în familie, mai ales. Simbolistica vegetală se întâlnește frecvent în care, dar devine evidentă mai degrabă la sfârșit. O recomand doar cititorilor mai serioși, cu garanția că se citește foarte rapid, povestea te prinde și te năucește fără doar și poate.

 

Jumătatea dispărută, de Britt Bennet, Editura Trei 

Încă mă întreb de ce o carte atât de bună este atât de ieftină și de ce nu este apreciată. Câteodată nu înțeleg marketingul actual. Dar pentru mine, ”Jumătatea dispărută” a fost excelentă! M-a atras sinopsisul: 2 gemene, afro-americane dar cu pielea foarte deschisă, se despart când una dintre ele începe o nouă viață. ȘI, cumva, peste ani, viețile lor și ale fiicelor lor se întretaie. Jucăușă viziunea asta extremă: o verișoară cu pielea de abanos și una blondă natural, cu pielea caucaziană. ”Jumătatea dispărută” tratează tema rasismului și a ideii “cât de deschisă este pielea unui om” cu toate implicațiile sale, despre relațiile cu persoane trans – un subiect abordat delicat, fiindcă acțiunea respectivă are loc în 1970. Mie îmi place mult scriitura lui Brit Bennett, curge frumos, în ciuda faptului că nu mă simt confortabilă cu violența și răutatea și frustrările…

 

Insula copacilor dispăruți, de Elif Shafak, Editura Polirom, colecția Actual

Pentru mine, cartea aceasta a devenit preferata mea. Cum grădinăresc de 2 ani, Dragul este fermier în toată regula, am rezonat profund cu acele pasaje din carte despre natură și cum funcționează ea. Am pus semne ca să am inspirație în alegerea copacilor din următoarea noastră garden forest. Shafak este o povestitoare minunată, dar munca de documentare pentru această carte în special mi se pare că a fost temeinică. Și nu numai, pentru că a reușit să simtă și să transmită la momentul potrivit fiecare idee și fapt, fie că a fost vorba de istorie, fie despre natură. Si toate au fost importante. Nu mi s-a părut nimic forțat – mai puțin trecerea sufletului în smochiniță, aici mi se pare că s-a contrazis puțin. Sau oare încerca să delimiteze etapele? Smochinița de la tavernă, smochinița crescută din butaș, respectiv Defne? Pentru că vocea mi s-a părut aceeași… Mă bucur că nu a insistat mai mult pe partea de memorie transgenerațională și nici pe partea de ghicit – s-a oprit la momentele potrivite, suficient cât să ne dăm seama care îi este punctul de vedere. Prin Ada și Defne, am auzit vocea lui Shafak. A atins și subiectul sănătății mintale – acolo aș fi vrut să insiste pentru că mi-a fost greu să înțeleg… în rest, am simțit respectul față de oamenii obișnuiți, față de cei care în trecut și acum depun eforturi în a aduce alinare celor care au pierdut oameni dragi, față de tineri și față de felul în care văd ei viața în esență și viitorul, față de viața care ne înconjoară – ființe sau plante.

 

Cum bine fac cunoscut, în fiecare lună obișnuiesc să citesc și un scriitor timișorean. Lună trecută am ales volumul de debut al lui Timea Laslavic, pe care am mai menționat-o în trecut aici drept persoana faină din spatele blogului descultaprintimisoara.ro. “Bicicleta zburătoare” este o colecție de povestiri scrisă de Timea mică, așadar este pentru copii, iar ai mei s-au bucurat de ea. Mai multe, intr-un articol viitor. Felicitări, Timea🤗

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.