Despre momente de slăbiciune

 

Ar fi prea mult să afirm că oamenii sunt fie buni, fie răi. Cred că avem cu toții momentele noastre de slăbiciune. Dar trebuie să vedem până unde ne întindem cu ele.

”Slăbiciune” este cuvântul care îmi vine în minte când mă gândesc la ”Scene dintr-o căsnicie”, piesa de Ingmar Bergman, în regia lui Radu Jude, văzută la Sala 2 a Teatrului Național Timișoara. Au fost 2 ore și jumătate absolut delicioase pentru mine. Le-am trăit. Am simțit tot ce se întâmplă pe scenă. Aproape de actori, m-am simțit prost, inconfortabil și mi-a venit să îi sar în ajutor Mariannei în momentul în care Johan a devenit violent cu ea. Atât de bine au jucat actorii. I-am îndrăgit pe toți 3 – Alina Ilea, Ion Rizea și Claudia Ieremia.

Am recunoscut momentele de slăbiciune de-a lungul piesei. Momente amuzante, când Johan o îngâna pe Marianne, dar și momente mai dure, precum episodul pomenit adineauri. Slăbiciunea vine din frică și a fost menționată frica la un moment dat. Frica duce la minciuni. Minciuna duce la neîncredere. Neîncrederea duce la acțiuni nesăbuite și convingeri de nestăvilit, care se dovedesc mai mult sau mai puțin greșite. Cert este că, în momentul în care îți recunoști slăbiciunile, totul se așază. Se liniștește. Accepți trecutul, te bucuri de prezent și îngădui viitorul.

Cum am văzut eu derularea acțiunii? Cuplul Marianne – Johan se prezintă ca unul în care comunicarea se face la alt nivel. Discută despre ”maturitatea cuplului lor” – oameni cu job-uri importante, cu un statut social bun, cu două fetițe…  În încercarea de a-și ascunde fiecare slăbiciunile: câteva aventuri trecute ale Mariannei, o aventură actuală a lui Johan. Însă ultima se dovedește a fi mai puternică: amanta, Paula, nu își mai acceptă statutul și impune mai mult. Nu pot decât să pun pe seama slăbiciunii faptul că Johan părăsește căminul conjugal sub implorările soției și ajunge să afirme că nu își iubește copiii. Atitudinea față de copii m-a cutremurat și l-am condamnat. Doar un om slab poate să facă acest lucru și să stea sub papucul unei fete (la 23 de ani, cu nesiguranța de care dă dovadă nu poate fi considerată femeie…). Reproșurile pe care i le face Paula lui Johan sunt o recunoaștere a puterii pe care o are încă soția asupra acestuia. Iar faptul că Marianne transformată necesită în permanență confirmări asupra statutului ei îi anulează progresul aparent. Dar timpul este câteodată cel mai de nădejde lucru: finalul piesei îi regăsește pe Marianne și pe Johan împreună, trăind vieți duble, împreună, dar separat. În relații oficiale cu alte persoane. În final… după 20 de ani de relație, sunt unul slăbiciunea celuilalt, dar și unul liniștea celuilalt.

Am tot stat și m-am gândit că ”Scene dintr-o căsnicie” surprinde câteva aspecte care se pot regăsi în orice cuplu: în momentele de intimitate (personal, m-am regăsit în ”Săptămâna asta am slăbit cel puțin 2 kg. Pune mâna pe burtică să vezi”), dorința de a petrece duminica în familie doar cu copiii, în adunarea jucăriilor după aceștia, în discuțiile despre a avea sau nu încă un copil și în suferința alegerii pentru binele celuilalt, în reproșuri și observații făcute mai mult sau mai puțin voit, în nevoi de reinventare, dar fără a schimba mentalitatea,  în discuțiile despre termenii separării, în îndepărtarea de prieteni pe motiv că familia este suficientă, în nevoia de a-și demonstra că sunt mai buni decât alte cupluri, în discrepanța dintre abandonul în confortul casei și explorarea posibilităților, în nevoia de a te prezenta perfect și fericit.

Fiecare cuplu are particularitățile lui. O relație lungă nu poate supraviețui fără cunoașterea de sine, cunoașterea partenerului, respectarea acestuia, toleranță, dorință, zâmbet, bucurie, viziune comună și adevăr.  Cred că prima – cunoașterea, acceptarea și iubirea de sine – se dobândește tare greu. Dar o dată însușită, fericirea e garantată. De aceea se spune că nimeni nu te poate face fericit pe tine, ci doar tu poți face asta. Declanșezi bulgărul de zăpadă de mai sus și ești capabil să ai o viață frumoasă alături de partener. Eu, una, sunt recunoscătoare pentru asta.

Fiecare interpretează o piesă de teatru prin prisma experiențelor sale. Important este la final, să ne găsim liniștea și să fim fericiți, indiferent de câte greutăți (sau slăbiciuni) avem parte. Cred că acesta este mesajul transmis prin ”Scene dintr-o căsnicie”. Nu am făcut un rezumat al piesei, dar recomand cu drag să mergeți să o vedeți! De urmărit în continuare programul teatrelor din oraș 🙂

Să auzim numai de bine,

Romina

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *