Nu mă refer la situația fostului director al Teatrului German de Stat Timișoara. Din păcate, încă nu am fost la niciun spectacol acolo, iar despre Lucian Vărșăndan am citit doar în presă.  Cu nota 9.88 la ultima evaluare, cu proiecte implementate cu succes și cu susținerea multor oameni din domeniu. Bineînțeles, e peste puterile mele de a înțelege ce se întâmplă.

În schimb, mi-am propus să vorbesc despre piese de teatru care mi-au stârnit revolta. Până la urmă, scopul fiecărei lucrări de artă, sub orice formă, este de a stârni o reacție în spectatori. În speță, punerea în scenă, felul în care fiecare actor își joacă rolul și contribuția fiecărui om implicat în piesă sunt decisive în acest sens.

Prima piesă care mi-a zdruncinat liniștea a fost Controversa de la Valladolid, jucată la Sala 2 a Teatrului Național Timișoara, în regia lui Radu Jude. Cu Claudia Ieremia, Ion Rizea, Cătălin Ursu, Alina Ilea, Cristina Dumitru, Victor Manovici și (cred) Florin Ruicu în roluri de excepție. Eu am văzut piesa în martie, dar se regăsește frecvent în programul TNT. De cum am intrat, am simțit atmosfera apăsătoare. Sincer, imediat m-am întrebat dacă aerul nu este prea toxic pentru spectacol. La final, când mi-a revenit gândul, m-am simțit rușinată. În fața mea au fost personaje în cușcă, amerindieni asupra cărora misionarul Bartolome de las Casas şi filosoful Juan Gines de Sepulveda dispută statutul de om. Fiecare civilizație a avut parte de propriile-i atrocități. Popoarele civilizate și-au impus superioritatea în forme inumane. S-a dorit dezumanizarea a milioane de oameni, poate pentru că aceasta a fost modalitatea de a justifica asemenea fapte și de a putea dormi noaptea în liniște, cu privilegiile sexului, culorii pielii și originii neamului. Pe mine m-a marcat îndeosebi pentru că în acea perioadă am citit și ”Cel care mă așteaptă”, de Parinoush Saniee, cu îngrădirile de doctrină, sacrificiul constant și desconsiderarea libertăților sau cerințele nejustificate asupra celor dragi.

Acum aproape 2 săptămâni am fost la Erendira și bună-sa, spectacol al Asociația Culturală Arte-Factum, în parteneriat cu Teatrul Maghiar de Stat ”Csiky Gergely” Timișoara, în regia lui Kocsárdi Levente. Bazat pe textele lui Gabriel Garcia Marquez, ”Incredibila și trista poveste a candidei Erendira și a bunicii sale fără suflet”, ”Toamna patriarhului” și „Un domn foarte bătrân, cu niște aripi uriașe”, am regăsit universul binecunoscut, în care realitatea contemporană se îmbină natural cu fantasticul. Mereu m-a fascinat stilul lui Marquez! Mă transpune într-o lume cutremurătoare și când îl citesc parcă tot aștept să ies dintr-un vis. Interpretările lui Diana Tușa și Irina Maria Barbir, în special, au făcut publicul să se întrebe dacă o anumită reacție a fost în script sau ceilalți actori și-au depășit rolurile (?). De-a lungul piesei, m-am simțit în permanență stingheră. Accept nuditatea afișată. Însă nu pot înțelege perversitatea și felul în care un om limitează libertatea fizică, psihică și emoțională a altuia, cum îl subjugă și cum îl șantajează. Cum este cazul bunicii fără suflet a Erendirei, un munte de om, care o bănuiește pe micuța de 14 ani că a fi cauzat incendierea casei. Erendira este forțată să se prostituieze pentru a acoperi pierderile bunicii. Îmi este greu să mă exprim în privința libertății de a alege supunerea sau lupta în aceste cazuri. Unele persoane sunt mai puternice și își croiesc un viitor de la vârste fragede. Altele sunt îndrumate către o anumită cale. Dar mai există și persoane care nu pot concepe viața altfel decât cum sunt obișnuite și frica de necunoscut adesea învinge. Așa cum face și viața cu ele. Din păcate.  Recomand piesa pentru puterea tinerilor artiști, pentru scenografie și dramaturgie (felicitări, Mona!), pentru că atunci când am ieșit am simțit nevoia să fac ceva pentru persoane mai puțin norocoase.

Ambele piese trebuie văzute. Poate mai sunt OAMENI care vor pleca de la spectacole cu forța și hotărârea de a-i ajuta pe cei care au nevoie. Ideal ar fi să fim mai atenți la cei din jur, oricând o vorbă, un sfat, un gest de-al nostru poate schimba viața cuiva.

Photo credit: Arsenal Park

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *